Tropice Triste

Tropice Triste


La ora 17,40 spre vest cerul parea ocupat de un edificiu complex , perfect orizontal in partea inferioara , asemanator cu marea de pe care ai fi crezut ca a fost dezlipit printr=o inexplicabila ridicare deasupra orizontului , sau poate prin interpunerea , intre ele , a unei placi groase si invizibile de cristal .In varful sau , spre zenit , suspendate parca sub efectul unei gravitati inverse , esafondaje instabile , piramide umflate , clocote incremenite ca niste stucaturi imitand norii , dar cu care ar fi semanat , de fapt , insisi norii in masura in care imitau luciul si relieful sculptat si aurit .Acest conglomerat confuz , care masca soarele , se detasa in tonuri sumbre , cu rare scapari , cu exceptia partii superioare unde zburataceau scantei Mai sus pe cer , irizari blonde se desfaceau in sinuozitati lenevoase , aparent imateriale si cu aspect pur luminosUrmarind cu privirea orizontul catre nord , vedeam cum motivul principal se subtiaza si se destrama intr=un sir de nori dincolo de care , foarte departe , se ivea o bara mai inalta , efervescenta in partea de sus: partii celei mai apropiate de soare - care era inca invizibil - lumina ii punea un contur viguros .Mai spre nord , reliefurile dispareau si nu mai ramanea decat bara , terna si plata , topindu=se in mare.Spre sud , bara reaparea , incununata insa de mari lespezi de nori sprijinite ca niste dolmene cosmologice pe crestele-i fumegandIn sfarsit , cand intorceai cu totul spatele soarelui si priveai spre rasarit , vedeai doua grupuri de nori suprapuse , desfasurandu=se in lungime , decupate ca umbrele chinezesti de incidenta razelor solare pe un fundal plin de umflaturi si rotunjimi , dar aerian si sidefat de reflexe trandafirii , violete si argintii.Intre timp , in spatele stancilor ceresti ce astupau orizontul spre apus , soarele evalua lent : urmandu=l in cadere , cate una din raze spargea masa opaca sau isi croia drum pe cai a caror traiectorie , in momentul iruperii razei , decupa obstacolul in sectoare circulare de diferite marimi si intensitati luminoase.Din cand in cand , lumina se retragea ca un pumn care se strange si din mansonul nebulos nu mai ieseau decat unul sau doua degete stralucitoare si tepene .Sau cate o caracatita incandescenta iesind din grotele vaporoase si precedand noua retragereLa un apus de soare se disting doua faze deosebite .La inceput , astrul e arbitect .Abia mai tarziu [cand razele ajung sa fie reflectate] devine pictor .De indata ce dispare dupa orizont , lumina scade si face sa apara planuri din ce in ce mai complexe .Lumina de plina zi e inamica perspectivei , dar intre zi si noapte este loc pentru o arbitectura pe cat de fantastica pe atat de vremelnica .Odata cu intunericul totul isi pierde din nou relieful, ca o jucarie japoneza splendid colorata.La 17, 45 a inceput prima faza .Soarele coborase mult , fara insa a atinge linia orizontului .In momentul in care a iesit de sub constructia de nori , paru sa se sparga ca un galbenus , manjind cu lumina formele de care mai era agatat .Aceasta revarsare de lumina fu inlocuita repede de retragere ; imprejurimile devenira mate si in acest vid , tinand la distanta limita superioara a oceanului si cea inferioara a norilor , aparu un lant de munti vaporosi , adineaori inca stralucitor si nedistinct , acum accentuat si sumbru .Plat la inceput , acum capata valum.Aceste mici obiecte solide si negre se plimbau , migratie lenesa pe o intinsa lespede rosietica - inaugurand faza culorilor- care se inalta lent de la orizont spre cer.Putin cate putin , constructiile adanci ale serii s=au chircit .Masa de nori , care toata ziua impanzise cerul la apus parea acum subtiata ca o foaie metalica , luminata din spate de un foc mai intai auriu , dupa aceea rumen , in sfarsit , visiniu .Acesta si incepuse sa topeasca si sa smulga intr-un vartej de particule , norii contorsionati care disparura treptatAparura , atunci , pe cer , nenumarate retele vaporoase ; pareau intinse in toate directiile : orizontal , oblic , perpendicular si chiar in spirala .Pe masura ce coborau , razele soarelui [ ca un arcus inclinandu=se sau ridicandu=se pentru a atinge coarde diferite ] le faceau sa explodeze succesiv , una dupa alta , intr=o gama de culori pe care ai fi putut s=o crezi proprietatea exclusiva si arbitrara a fiecareia .Cand aparea , fiecare retea avea claritatea , precizia si delicata rigiditate a firelor de sticla , dar , incetul cu incetul , se dizolva ca si cum materia ei , supraincalzita de o prea lunga expunere pe un cer invaluit in flacari , intunecandu=se si pierzandu=si individualitatea , s=ar fi intins , intr=o panza din ce in ce mai subtire , pana la disparitia ei de pe scena , pentru a scoate la iveala o noua retea , proaspat tesuta .La sfarsit , nu mai ramaneau decat tonuri confuze , amestecate unele cu altele , intocmai cum se amesteca intr=o cupa lichide de culori si densitati diferite care , mai inatai suprapuse , ajung incetul cu incetul sa se confunde in ciuda aparentei lor stabilitati.Dupa aceea foarte greu sa urmaresti un spectacol care pare sa se repete la intervsle de cateva minute si chiar de cateva secunde in colturi indepartate ale cerului.Spre rasarit , de indata ce discul solar a depasit orizontul opus , brusc s=au materializat foarte sus si in tonalitati de un violet aprins nori , pana atunci invizibili.Aparitia s=a desfasurat repede , imbogatindu=se cu detalii , apoi totul incepu sa dispara lateral , de la dreapta spre stanga , ca stearsa de un burete plimbat cu o miscare singura si lenta .Dupa cateva secunde n=a mai ramas decat tablia curata a cerului , deasupra meterezului de nori care trecea de la alb la cenusiu , in timp ce cerul rumenea.In partea dinspre soare se inalta o noua bara de nori , in spatele celei dinainte , devenita un ciment uniform si confuz .Acum , cealalta era in flacari .Cand lumina ei rosie incepu sa paleasca , irizarile zenitului , care nu=si jucasera rolul pana atunci , crescura incet .Fata lor inferoara se auri si se sparse , creasta lor , mai inainte stralucitoare , deveni cafene si violeta .In acelasi timp , textura lor aparea ca la microscop : descopereai ca e formata din mii de filamente minuscule , sustinand ca un schelet formele lor pline .Acum razele directe ale soarelui au disparut complet .Cerul nu mai avea decat culori trandafirii si galbene : roz - portocaliu , roz -galbui , galben inchis , galben ca paiul ; si vazuram cum dispare si aceasta discreta bogatie.Peisajul ceresc renastea intr=o gama de alb , de albastru si de verde .Totusi , la orizont , mici colturi aveau inca o viata efemera si independenta .In stanga , un val care trecuse neobservat se afirma deodata ca un capriciu al unor tonuri verde amalgamate si misterioase ; ele trecura treptat spre rosuri , mai intai intense , apoi sumbre , apoi violete , apoi brune si , in curand , n=a mai ramas decat urma neregulata a carbunelui pe o hartie granuloasa .Inspate , cerul era de un galben - verzui alpestru , iar bara ramanea opaca cu un contur riguros .Pe cerul dinspre vest , mici striuri aurii , orizontale scanteiara inca o clipa , dar spre nord era aproape intuneric : meterezul cu rotunjimi nu mai avea decat umflaturi albicioase sub un cer ca varul.
Nimic mai misterios decat ansamblul de procedee mereu identice , dar imprevizibile , prin care noaptea urmeaza zilei .Amprenta se apara brusc pe cer insotita de nesiguranta si neliniste .Nimeni n=ar putea prevedea forma pe care o va lua , de data aceasta unica intre toate , aparitia noptii.Printr-o alchimie tainica , fiecare culoare reuseste sa se transforme in completarea ei , cand pe paleta ar trebui sa deschizi alt tub pentru a obtine acelasi rezultat .Dar , in cazul noptii , amestecurile nu au limita caci incepe un spectacol fals: cerul trece de la roz la verde , dar aceasta fiind n=am remarcat ca unii nori au devenit de un rosu aprins facans astfel , prin contrast , sa para verde cerul care era , de fapt , roz , dar de o nuanta atat de palida , incat nu poate lupta cu valoarea foarte accentuata a noii tente pe care nu o remarcasem , pentru ca trecerea de la auriu la rosu era mai putin surprinzatoare decat cea de la roz la verde .Noaptea se furisa deci prin inselaciune .
Astfel , spectacolului cu aur si purpura noaptea a inceput sa=i substituie negativul sau , in care tonurile calde erau inlocuite in alburi si gruri.Placa nocturna revela , incet deasupra marii , un peisaj marin , imens ecran de nori destramandu=se in fata unui cer oceanic , in peninsule paralele , ca o coasta neteda si nisipoasa intrezarita dintr-un avion zburand la mica inaltime si aplecat pe o aripa .Iluzia era sporita de ultimele raze ale zilei care , lasandu=se foarte piezis pe aceste creste ale norilor , le dadea un relief ca cel al stancilor - sculptate si ele , dar la alte ore , de umbre si lumini - ca si cum astrul nu si=ar mai putea exersa daltile stralucitoare pe porfire si garnituri , ci numai pe substante slabe si vaporoase , pastrandu=si insa si in declin acelasi stil.
Pe masura ce se limpezea cerul pe acest fond de nori , care semanau cu un peisaj de coasta aparura plaje , lagune , o multime de insulite si de bancuri de nisip inundate de inertul ocean al cerului care ciuruia cu fioruri si cu lacuri interioare panza ce se destrama .Si pentru ca cerul , marginind sulitele de nori seamana cu un ocean , si pentru ca marea reflecta , de obicei , culoarea , acest tablou ceresc reconstituia un peisaj indepartat asupra caruia urma din nou sa se culce ,Dealtfel , pentru a scapa de miraj , era de ajuns sa privesti dedesubt adevarata mare : nu mai era lespedea arzatoare de la amiaza si nici suprafata gratioasa si ondulata a dupa - amiezei .Razele de lumina , primite aproape orizontal , nu mai luminau din micile valuri decat partea intoarsa , astfel , un relief cu umbre nete , apasate , gravate , parca , in metal.Orice transfarenta disparuse .
Atunci , printr-o trecere foarte obisnuita , dar , ca intotdeauna , imperceptibila si imediata , seara facu loc noptii .Totul se schimbase .Pe cerul opac la orizont , apoi deasupra , de un galben livid trecand spre albastru la zenit , se risipeau ultimii norizamisliti de sfarsitul zilei .Foarte repede n=au mai fost decat umbre slabe si bolnavicioase ca scheletul unui decor caruia , dupa spectacol si pe o scena intunecata , ii descoperi deodata saracia , fragilitatea si caracterul provizoriu si faptul ca realitatea , a carei iluzie reusisera sa o creeze , nu tinea de natura lor , ci de un truc de lumina sau de perspectiva .Pe cat de vii erau adineaori si se transformau in fiecare clipa , pe atat par acum imobilizati intr=o forma definitiva si dureroasa , in mijlocul unui cer a carui intunecime crescanda ii va inghiti curand...

hi..hi..sper ca nu vei citi tot ce am scris eu..ai face risipa de timp..si timpul pretios..

luima,caldura,energia degajata..toate acestea le apartin numai lor..ele sunt intr-un numar imens pe hartia alba,presarata cu mici picaturi de cerneala,a universului...toate stralucesc foarte puternic,precum niste lumanari eterne,dar in acelasi timp trecatoare..sunt stelele pe care le vedem sau nu pe cerul de deasupra noastra..stelele,faclii de foc si de iubire,sunt singurele care ingrijesc aceste sfere uriase,pe care pamantenii le numesc planete..le ingrijesc cu o dragoste de painte,caci aceste planete sunt creatia lor,poarta in sufletul lor lumina si caldura acestor zei neinfricatii..in cautare de hrana,caci si ele au nevoie de putere pentru a putea supravietui,pornesc vanatoarea de molecule ratacite in spatiul interplanetar,intergalactic uneori...cu o viteza ametitoare,dar in acelasi timp,prea inceata pentru eternitatea acestei lumi...pornesc in cautarea unei alte lumi,unor alte orizonturi..timpul trece,iar stelele imbatranesc...culoarea lor se schimba,dar este doar o trecere..ele nu mor,ele renasc.totul depinde de ele,totul,incluziv universul..pentru ca daca lumina lor ar disparea,,totul ar fi intunecat.cerul straluceste,deoarece aceste cristale reprezinta propriul echilibru a acestei lumi,pe care nu o cunoaste nimeni..extinderea orizonturilor continua,iar o dada cu ele,numarul stelelor se mareste..din norii de praf,rezulta o minune..ceva sclibitor,stralucitor,nascut din intuneric...si iata,,,ca totul in acest univers are un sens..stelele pastreaza legatura intre ele,iar propriul lor limbaj este alcatuit din lumina,caldura...si bineinteles,iubire..


ps:descrierea lui zero kiryu este minunata,excelenta..felicitari..este o descriere reala,si in acelasi timp...incantatoare..soarele reprezinta viata universului..totusi,nu am priceput un lucru..de unde tropice triste?caci stelele nu mor,ele revin,deoarece au multe planete pe care trebuie sa le ingrijeasca..si in plus,fiecare planeta orbiteaza pe drumul ei...