sentimentele de pe blog

aici doresc sa public cateva postari de pe bllog.. cand ma simt singur,cand am nevoie de ajutor,cand simt ca trebuie sa ma exprim in aceasta lume..decid sa scriu..pentru ca scrisul ma ajuta....
[quote]iata ca o intrebare imi tulbura mintea..acum,cand totul pare linistit,cand totul pare atat normal..o intrebare ma framante..''ce este iubirea?''.nu stiu daca pot sa raspund la aceasta intrebare,pentru ca iubirea este un mister..in viata noastra reusim doar sa atingem primul strat al unei sfere destul de compacte..dar iubirea adevarata se afla in miezul atat de indeparta al acesteia...nimeni nu poate descrie iubirea..pentru mine,a iubi inseamna a trai...eu nu numar anii petrecuti pe acest pamant..eu imi numarm momentele fericite,momentele in care am reusit sa iubesc,dar si sa fiu iubit...pentru mine asta conteaza..imi dau seama ca majoritatea oamenilor ma intreaba cati ani am..dar nimeni nu ma intreaba de cate ori am iubit..nimeni nu ma intreaba....cred ca eu,in aceasta viata,am iubit mul mai mult decat perioada in care trupul meu a calatorit pe acest pamant..am iubit si nu regret nimic...

Unde sunt?In ce lume de neguri varsate de vant,in ce intuneric de zori morti?ce trasnet al tacerii se presimte gata sa izbeasca in pulbera tacuta ,in cenusa rece?Atatia ani reci au trecut,foarte reci,ca niste pesti infometati prin marea memoriei si apoi a mai trecut unul,roz si amar ,speriat ,si marea memoriei a secat si n=au ramas decat vaile ei de nisip.
Trec anii si se frang de noi sau trec prin noi unul dupa altul ca niste vanturi printr=o padure vanind de pe mare ,din munti,de pe mlastini sau pustiuri ,din cer,din orice loc curat sau necurat al pamantului sau a cerului.Ne=a fost urat prin timpuri si din noi s=a inaltzt, cu aripi tari, Dezolarea , in timp ce in pustiul marii cadeau clipe fara aripi.
Sa stai asa ca la o rascruce intr=un camp,si sa traiesti din ce itzi spun drumetii ,cand mai desi si cand mai rari si=apoi, de la o vreme , drumetii , tot mai rari , sa nu aiba mai nimic de povestit.Degeaba se revarsa ape dulci din cer, in ocna marii ;pamanturile vor ramane vesnic cufundate intr=un gust de lacrimi.
Orice priveliste se hraneste din ea insusi si din noi, si ia din noi, pe langa alte multe lucruri , si acestea trei:
1.topirea clipei pure intr=un timp de nasteri si pieiri;
2.gandul ca tot ce se arata in privire ar putea sa fie la fel sau deloc;
3.gandul ca orice se arata ar putea sa fie numai o aparenta.
Oare privirii naostre ii raspund , de pretutindeni, miliarde de priviri?Atunci nu mai exista departari de nici un fel .Doar spaima si iubire si eterna coprezenta.

super tare textul...m-ai uimit...mesajul e foarte interesant in acest text..cred ca daca oamenii se vor uni,daca visul cel mai puternic se va afla in fiecare,atunci pamantul va zambi ..sa nu uitam de visele noastre.sa nu ne dam batuti niciodata...intr-o privire limpede se afla numai adevar si speranta..pentru ca omul se aseamana cu natura..ochii lui sunt raurile vietii noastre..daca sunt limpezi,ne sunt benefici,dar daca sunt murdariti de lacrimi si minciuni,ne automutilam sufeltul...

da,sunt vinovat pentru toate supararile pe care ti le-am provocat..regret foarte mult ranile pe care actiunile mele ti le-au produs...regret fiecare apus de zambet,regret fiecare despartire dintre noi..dar,in mod paradoxal,imi dau seama ca aceste greseli m-au ajutat,deoarece au fost niste medicamente care m-au insanatosit.da,sunt de acord cu tine,toate aceste fapte m-au invatat ce este bine si ce este rau.tu m-ai facut sa fiu fericit atunci cand iubesc,dar iti multumesc pentru altceva-pentru ca m-ai facut sa lupt pentru un vis maret,pentru ca mi-ai dat putere sa nu renunt,sa-mi continui drumul vietii..te iubesc din doua motive.primul este ca ai avut puterea sa ma iubesti si sa ma ajuti atunci cand aveam nevoie urgenta de tine.recunosc,te iubesc si pentru faptul ca mai lasat sa lupt singur in luptele unde aveam destula putere pentru a iesi invingator.te iubesc pentru faptul ca ai stiut sa ma faci sa te iubesc din ce in ce mai mult.ai disparut atunci cand aveam nevoie,ai aparut numai dupa ce reusisem sa infrunt desele furtuni ale vietii....pentru ca numai asa am reusit sa traiesc o viata de neuitat pe aceasta planeta...te iubesc!

nimeni nu ma intreaba de cate ori am suferit..nimeni nu ma asculta atunci cand doresc sa vorbesc...toti vor sa afle de la mine ceea ce si ei cunosc..nimeni nu doreste sa afle noutati..nimeni nu doreste sa afle raspunsul la intrebarile sacre ale universului..pentru ca le este teama...oamenilor le este teama de un eventual raspuns care le-ar rani sufletul..dar,atata timp cat nu doresc sa afle raspunsul,fac cea mai mare greseala..pentru ca,in loc sa lupte pentru viata,ei renunta de la inceput..sufletul nu numai ca este ranit,dar dupa lungi perioade de singuratate isi gaseste sfarsitul...evitand contactul cu adevarul,sufletul pierde batalia cu trupul...desi trupul continua sa mai traiasca,sufletul omului se evapora in infinitul univers....toti oameni lupta pentru propriul lor vis..dar pentru majoritatea visul inseamna putere si bani...iar pentru bani sunt in stare de orice fapta necugetata..pentru bani,omul renunta la iubire si adevar..foloseste intotdeauna minciuna..nu stiu de ce ma gandesc acum la toate acestea...nu stiu de ce ma gandesc la caracterul oamenilor..mi-as dori sa ma gandesc la tine,la frumusetea ta,dar imi dau seama ca trebuie sa ajut oamenii care au ales un drum gresit in vioata..dar iata ca nimeni nu ma asculta,ma crede un nebun... lacrimi patate cu sangele amintirilor..of,cum de nu am reusit sa observ sageata care mi-a strapuns inima.,.credeam ca eram pregatit,dar iata ca am fost din nou infrant...acum,cand ma aflu aproape de capatul unei gropi spre nicaieri,trebuie sa ma ridic..am nevoie de o pereche de aripi,brodata cu stralucirea ochilor tai...am nevoie de o raza de lumina,pentru a putea vedea drumul spre fericire...am nevoie de tine...stiu ca am gresit,stiu ca am fost orbit de dragoste,stiu ca m-am ratacit in misterul sentimentelor tale...cred in aceasta dragoste,cred in acest animal salbatic care transforma natura oamenilor...iubesc comportamentul tau,iubesc comportamentul dragostei...m-am inecat in valurile puternice ale sufletului tau...am inceput calatoria spre inima ta....calatoresc in labirintul vietii,unde singura cale spre fericire,spre implinirea visurilor este drumul spre tine...drumul spre iubire....spre supunere.....si fericire...... toti suntem dependenti de ceva.unii sunt dependenti de cafea,bauturi,muzica,jocuri filme.eu sunt dependent de lumina ochilor tai,de frumusetea zambetului tau..de aceea,te rog,grabestete si vino spre mine...