...nemuritoarea iubire necunoscuta...

*incep acum sa pictez tabloul unui pamantean pentru care traiesc pe acest pamant...vreau sa prezint sculptura viea acestui suflet,amestec de sentimente ciudate..a tot ce am descoperit atunci cand am intrat in contact cu trupul acestui om!nu,nu pictez,sau cant,sau chiar scriu pentru voi,nu,nu fac acest lucru pentru a deveni cineva,pentru a deveni cunoscut,am fost si voi ramane un om banal.nu scriu pentru a gusta macar o picatura din izvorul prea tulburat al celebritatii..nu,eu nu fac decat pentru o singura persoana..scriu,cant sau pictez..sau macar Incerc...pentru tine,centru al universului in care ezist,punct invizibil in jurul caruia gravitez..asadar,sper sa zambesti..sa fi,ceea ce esti..nimic altceva,sa nu te lasi influentata de cei din jurul tau.trup si suflet,echilibru perfect intre miscare si repaus..intre viata si moarte..intre cunoscut si necunoscut...
*nu vreau sa plictisesc pe nimeni,dar trebuie sa respectati regulile pe care vi le impun,deoarece aici sunteti pe taramul meu...nu scriu aici pentru voi,si scriu pentru mine,pentru a intelege ceea ce este in jur..nu este o forma de jignire,sper sa intelegeti acest lucru...veti calatori de buna voie,daca veti citi ceea ce voi scrie in aceasta prezentare a unui inger aterizat pe pamant..nu va obliga nimeni sa calatoriti,dar atentie,nu se poate merge pe jos..zburati..zburati..pentru ca aveti aripi,intelegeti ca in aceasta calatorie fiecare este un creator...oricine este bine venit,atata timp cat lumea ramane aceeasi..sau chiar mai buna..asadar,obiectivul acestei expeditii este purificarea zonelor blestemate..uitate chiar si de ele...suntem aici,in varful muntelui,sau in adancul oceanului...trebuie sa ajungem la stele,sa imbratisam caldura lor interioara..trebuie sa fim noi,intelepti dar uneori,in anumite momente,nestiutori..trebuie sa acceptam ca in fata noastra sa afla un spatiu imens,pe care il numim necunoscut..trebuie sa-l exploram..sa-l cucerim..am nevoie de ajutorul vostru!
*''nemuritoare iubire necunoscuta''este mottoul acestui inceput..este vorba despre o reprezentare intr-un sistem complex a unui chip de om,al unui trup care iradiaza putere,bucurie..va rog sa intelegeti ca nu ii pot da un nume,desi in sufletul meu exista..insa fiecare om iubeste,fiecare are o iubire nemuritoare,necunoscuta...desi,uneori,suntem pusi in situatia sa spunem ca cunostem tot...cand noi suntem cercetatori..in fine,urmeaza o teleportare pe taramul real al dragostei..priviti,aici este perfectiunea in dragoste..

''ea era o mare in care eu ma varsam ca un fluviu.ea era o stea,si eu insumi ma indreptam spre ea ca stea,si ne intalneam si ne simteam atrasi unul spre celalalt,ramaneam impreuna si ne roteam fericiti pentru vesnicie unul in jurul celuilalt,in cercuri restranse si melodioase.''(Hermann Hesse-Demian)


Eu iubesc pentru a renaste!



----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
TOTUL A INCEPUT DE LA NIMIC
CREDEAM CA TOATA LUMEA II FRUMOASA,
VISAM SA AJUNG SA COS CU AC SI ATA
CU LITERE DE AUR CUPRINSE-N INFINT

PE FOILE DE ARGINT ALE VIETII
SA TREC ISTORIA CU LITERE DE AUR
GONITE-N CER DE CATRE UN GRAUR
SA RASFOIESC CU GANDUL MINTII

SA TE GASESC INTR-O SCALDARE
USOR TREZITA DE ALE SOARELUI RAZE
SA TE TREZESTI SI SA MA VEZI
SA MA OMORI USOR SI SA PLECI.

SA MA INGROPI LANGA USCATUl MARII
LANGA O STEA ATERIZATA DIN GRESEALA
INTR-UN VAPOR PLUTIND PE APELE MARII
SA PUI O CRUCE LACRIMI SI O FLOARE.

SA LASI CA TOTUL SA SE TERMINE
USOR SI LIN CUM A INCEPUT
UN SINGUR DOR:SA NU MA UITI PE MINE
SA MA IUBESTI LA FEL CA LA-NCEPUT!

am gasit o poezie magnifica,pe care o dedic unui zeu pamantean..unui inger cu chip de femeie..
Ma iubesti ? - Costache Ioanid

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Ma iubesti tu ca un frate ceresc?
Ma iubesti tu ca un rob din iubire?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu cand sunt langa tine,
dar si-n ceasul amar si umbrit?
Ma iubesti tu cand ceru-i departe?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Mai presus de-orice gand pamantesc?
Mai presus de-orice dragoste-a firii?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu pe culmi de vedenii
dar si-atunci cand te simti parasit?
Ma iubesti si-ntre flori, si-ntre suliti?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai multi decat ceilalti,
decat cei ce arar ma-nsotesc?
Ma iubesti tu privind vesnicia?
Eu asa te iubesc.

Simti ca-n lume straine ti-s toate?
Simti ca-n Mine ti-e totu-mplinit?
Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?
Eu asa te-am iubit.

Eram considerat un om normal,obisnuit..mergeam pe un drum simplu,pe carari pe care nu erau obstacole..asa paream...un om simplu,desi nu eram asa...eram diferit,un fel de vulcan activ,un pericol pentru orice pamantean..eram maret,o opera a naturii.,.eram un fel de semi-zeu,deoarece eram intre care si pamant,cu o singura bataie de vant aminitrile duroare erau pierdute in lumea intreaga...eram puritate,niciodata nu eram singur...totul parea minunat,dar in acele momente,mi-am dat seama,poate facand cea mai mare greseala,ca sunt fiu de zeu.eram creatia naturii,.a oamenilor si a zeilor..a soarelui si a pamantului.dar,eu doream sa ating cerul..doream perfectiunea...si a am incercat,si nu am reusit...si in fiecare secunda care trecea,constientizam ca nu era posibil...era cu neputinta sa fiu ceea ce nu eraqm..eram un munte..un om banal..care nu putea niciodata sa-si depaseasca limitele..viata mea se schimbase...tot ce acumulam,datorita acelui vis prabusit in adancurile salbaticiei,era numai durere..poate chiar si ura..pentru ca iubind pe altcineva,am ajuns sa ma urasc..imi dadeam seama,desi nu recunosteam nimanui acest lucru,cat de slab eram..cat de neputincios eram atunci cand iubeam..invingatorul devenise invins..practic,propria lui arma,iubirea,il doborase..si lava de ridica puternic si nu am putut opri furia...totul urma sa se dezlantuiasca..toi prietenii,sau aceia care mai ramasesera langa mine,erau in pericol...natura urma sa primeasca in loc de o magaiere o palma..in loc de o imbratisare...urma sa primeasca ceea ce cu siguranta nu merita..si imi parea rau,ma durea foarte mult,deoarece nu puteam opri..nu ma putea controla,fiindca era imposibil sa uit,sa uit ca iubirea era un vis,ritual al renasterii...nu puteam uita,ca in corpul meu,suflet al unei lumi necunoscute,se afla o otrava..
si brusc,atunci cand ultimul zambet a zburat departe,spre locuri necunoscute,am izbucnit..m-am cutremurat,am plans cu sange,lava de sentiment ..lacrimi invizibile...eram de neoprit..distrugeam in acele momente tot ceea ce construisem.
asteptam cu neputinta sfarsitul..durerea cuprinsese natura..o furtuna dansa pe ritmurile mortii.asteptam cucrubeul,deis stiam ca nu voi apuca sa-l mai privesc..
traiam intr-o lume in care totul era destinat distrugerii..in fiecare secunda,ma desparteam de tot ceea ce iubeam..natura urma sa ma urasca pentru totdeauna...pentru ca,iubisem prea mult,iubisem absolutul si am tradat.eu meritam orice pedeapsa,dar durerea cea mai mare pe care o simteam era aceea ca nu eram singurul care suferea..din cauza mea,prietenii,natura,lumea inconjuratoare,era supusa unui tratament pe care nu-l merita..erau si ei pedepsiti,acesti oameni fara vina...si toate din cauza mea..

Eram un demon,distrugeam tot ce intalneam in cale...totul se transforma in praf,totul se ridica spre inaltimi nedefinite,totul disparea..Eu,eram acela,care trada..doream sa opresc,sa ucid trupul acesta neimportant,din care izvorau atatea rele..eram,un rau tulburat,in care,pe parcursul vietii,mii de lacrimi colindau un spatiu ce devenea din ce in ce mai mare..poluam...desi visul meu,fusese cu totul altul..si atrunci,in acele momente,cautam privirea Soarelui..dar,unde disparuse?nu era acolo,totul era predestinat durerii..Strigatul meu devenise un nesfarsit ecou al durerii..nu,nu eram las,eram foarte curajos,deoarece sa lupti impotriva tuturor,este chiar un act nebunesc..dar,eu eram slab..puterea mea pierise...si,aceasta slabiciune era amestec de iubire si ura...eram,la granita dintre pamant si cer..nu puteam insa trece,fara a plati un tribut:tribut de lacrimi si sange...imi parea rau,trebuia sa fac aceasta fapta necugetata de a distruge tot ce-mi era drag..dar,o singura fiinta,ma facea sa urlu..pentru ca,pe ea,nu o puteam rani..eram cucerit de frumusetea ei,legat pentru eternitate de sufletul ei..pe ea,nu o puteam trada..
Un fior strabatea corpul adormit..otravit de noptiile albe,petrecute departe de tine..departe de singura fiinta pentru care Viata capata sens..singura pentru care puteam privi cucubeul,zambetul adevarat al naturii,si in acelasi timp si al meu...puteam zambi doar in prezenta ei,puteam visa numai cand ma gandeam la ea..si totusi,chiar daca toate aceste intamplarii se produceau la rasaritul acestui glob fierbinte aterizat pe pamant..sub aripile acestui inger,am invatam ce inseamna a iubi..am invatat ce inseamna a trai,a fi fericit..dar,apusul aducea singuratatea..atunci,luna era o oglinda,in care priveam de nenumarate ori.,.chiar daca se afla departe de mine,te-am putut observa,...si atunci,cand ochii tai vegheau sub lumina de mister a luceafarului,adormeam..intram intr-un vis fara sfarsit..mereu langa tine..te priveam,eram incantat de frumusetea ta..corpul tau imi incalzea amintirile,si era un pot spre indeplinirea visurilor....visam...zambeam si eram fericit,deoarece eram in preajma ta,sub protectia aripilor tale,inconjurat de frumusetea nestinsa a ochilor tai...si totusi,regretam un singur lucru..acela,ca nu reuseam niciodata sa-ti spun ca te Iubesc..

motto:
''Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel... De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom şerpuie-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...'' [Goethe]



''Sa lasam dragostea sa ne fie oracol''(dictionarul suferintei;Ionut Caragea)

si iata,in cele momente,cand aveam urgenta nevoie de aparitia zambetului tau,ai venit..ai coborat pe o raza stelara..trupul tau,atat de alb,mangaia pamantul.datorita tie totul se supunea acelui proces magnific al renasterii..soarele coborase pe pamant,sufletul tau cutreiere intreg peisajul..ma cuprindeai cu o forta de nedescris..parul tau,dansa pe ritmuri neintelese..in acele momente,erai zeita tuturor..in fata,se inchinau toti..chiar daca niciodata nu imi marturisisei ca ma iubesti,in acele momente eram convins ca iubirea ta era un dar..un dar etern,pe care,in acele momente il primeam..priveam jocul culorilor din ochii tai..mai mereu schimbatori,dar iata,in acele momente,ochii tai straluceau..erau rosii,precum focul iubirii...
ma imbratiseai,si chiar atunci,mi-am dat seama ca pot deveni mai bun..furia,durerea..totul disparuse..priveam increzator cerul atat de senin...si eram multumit...pentru prima data,puteam zambi..pentru prima data,visul meu se implinise..nu eram zeu,eram un om..un om normal,care urma sa inceapa o noua viata;alaturi de femeia visurilor..alaturi de persoana care,in cele mai grele momente,a fost mereu langa mine,ajutandu0ma de fiecare data...

si deodata,nu m-am mai putut opri..ma apropriam din ce in ce mai mult de tine..ochii tai deveneau salbatici..ma atrageau cu o forta impotriva careia nu ma puteam opune..chiar daca nu-ti doreai poate acest lucru,ma himnotizai..patrundeai intr-un fel in sufletul meu..sau chiar si in trupul meu..ochii tai devenisera,cu siguranta in acele momente,centrul universului..erai granita dintre existenta si sfarsit..totul se transformase..ochii tai straluceau ametitor..ramaneam neputincios..ma apropriam de tine ..doream sa te imbratisez,sa te sarut..desi stiam ca acest lucru nu era posibil.
asadar,eu eram acela care profana..era un sarut fortat..dar inacele momente nu ma puteam opri..priveam focul din jur..pentru prima data,ma ardea..deoarece faceam o greseala..incercam sa ma opresc,dar acest lucru nu era posibil...eram poetul care-si distrugea poezia..eram pictorul care mazgalea tabloul..eram artistul care isi distrugea opera..distrugeam in acele momente,o prietenie perfecta...viitorul se ineca in ape tulburi...si toate astea,din cauza acestui instinct criminal..
constientizam,dar nu ma opream...gura ta era o icoana sfanta,ochii tai erau un izvor cutremurator...trupul tau era creatia zeilor..dar in acele momente te vroiam..eram gelos,eram gelos atunci cand te vedeam in bratele altora..pentru ca stiam ca mirosul lor isi va pune semnatura peste trupul tau...ma simteam groaznic atunci cand te vedeam in preajma lor..in bratele lor..
fiindca te iubeam..te doream numai pentru mine...poate ca eram egoist,dar zambetul tau era singurul fenomen,singurul miracol pe care nu-l doream sa-l imapat cu nimeni altcineva...
o ultima atingere,o ultima clipa de fericire petrecuta in paradis..ul ultim sarut..un rasarit care avea sa apuna imediat...un zambet care va dura doar o secunda...si apoi..o vesnicie intreaga petrecuta in infern..in singuratate.

te priveam neincetat cum coborai treptele..privirea ta ma urmarea oriunde mergeam..ea,sau poate chiar tu,imi dadea putere..simteam cum privirea ta imi hranea sufletul..cum un izvor de raze vindecau orice rana pe care o intalneau.doream sa privesc in alta parte,dar nu reuseam..eram scufundat in limpezimea ochilor tai..si acum imi aduc aminte cat de mult doream sa ma aproprii de tine..sa zbor,sa te imbratisez..dar,nu am reusit..devenisem o stanca..eram tinut in loc de o forta necunoscuta..priveam zadarnic cum te indepartai,constientizam ca voi ramane singur..
viata era cruda..in fiecare secunda apunea un zambet..sfarsitul venea si distrugea totul..te asteptam.aveam de fiecare data aceeasi speranta..dar,fructul acesta al iubirii,nu putea inflori..erau un fruct necopt,cu gust amar..se pare ca nu avusesem destula rabdare..nu intelesesem ca iubirea este un fruct care trebuie cules doar in momentul in care s-a copt.
eu nu avusesem rabdare..dar,nu era totul terminat..acest fruct,putea renaste..eu,sau inima mea,sau chiar sufletul meu,erau un ghiveci..eu eram soare si furtuna..lumina si apa...eu eram caldura...si vant..''eu..eram iubire..''
da,asta era...fructul acesta,iubirea era,si inca este,initierea mea in aceasta lume..dar,pentru ca procesul sa fie complet,si eu trebuia sa devin un maiestru..un artist...trebuia sa ajuut acest fruct,aceasta samanta nemuritoare sa infloreasca...

ps:fara intrebari inutile..aceasta este viziunea mea ..sau,daca consideri ca este un exces din partea mea,sau ca aceste randuri sunt niste ''prostii/banalitati'',zambeste..nu pierde timpul sa citesti chiar tot...si,daca chiar ai inteles despre ce vorbeam,considera totul ca fiind o mica povestioara sf sau un vis..

Pentru prima data,totul era minunat.in sfarsit ajunsesem acolo,in locul mult cautat..reusisem...
fusesem asadar teleportat intr-o alta lume.o lume care arata asa cum imi doream.iata,nu reusesc sa gasesc cuvinte pentru a descrie cea ce s-a intamplat in acele momente.desi totul imi parea strain,ma simteam bine..cautam ceva,sau pe cineva..dar nu stiu de ce eram atat de increzator in faptul ca o voi intalni..dupa atatea asteptari,in sfarsit visul acesta se implinea.
atunci te-am vazut..desi te cunosteam foarte bine,desi chipul tau imi ramasese intiparit in suflet,nu te-am recunoscut...si asta,datorita faptului ca erai mult mai frumoasa.ti-am privit ochii,si am reusit sa vad acel foc nestins,pe care l-am cautat atata vreme..era focul iubirii...care reinviase in sufletul tau..in acele momente iubeai,erai un curcubeau sau un zambet..la inceput acest vis parea imposibil,dar iata ca astazi s-a implinit..iubirea ne unea pentru totdeauna..recunosc,de multe ori am fost foarte aproape de dezastru,am fost uneori pe punctul de a renunta,de a indrepta privirea catre altcineva..dar nu am facut acest lucru,mi-am continuat drumul,desi era cel mai lung si cel mai periculos..si iata,astazi toata munca imi este rasplatita..desigur,cel mai mare merit nu este al meu,ci al tau..este meritul tau,pentru ca si tu m-ai iubit..pentru ca,privirea ta,sufletul tau,cuvintele tale,intotdeauna ma protejau..intotdeauna mi-ai dat puterea de a ma ridica ...de a invinge!

acest vis se termina aici...tot ce ati citit,este adevarat sau se va indeplini in viitorul apropriat..totul este cat se poate de serios..dar,nu am reusit sa descriu nici macar o parte din frumusetea acestei iubiri eterne..si sunt convins ca nu o voi putea descrie niciodata...insa,o simt si o traiesc in fiecare secunda cu aceeasi intensitate puternica..nu as fi scris nimic daca as fi stiut ca voi rani pe cineva..am scris despre realitate...am scris despre ea,fecioara,zeita dintre pamanteni..am scris despre o frumusetea ei,despre gandurile si sentimentele ei..si in acelasi timp,am scris si despre un om..despre actorul principal din vfilmul vietii mele..am scris..am privit si am ascultat.
voi scrie in continuare despre tine,te voi iubi mereu,dar in aceste momente,draga mea,printesa visurilor mele,ai nevoie de o pauza..poate nu ai inteles ca acest sentiment pe care il am fata de tine este iubire,iubire pura,sfanta..te rog deschide ochii si aduti aminte de momentele fericite ale trecutului..inainte de a-ti marturisi sentimentele,am fost prieteni buni..acum,cand stii ca te vreau langa mine,cand stii ca am nevoie de ajutorul tau,cand vreau sa ne protajam unul pe altul,tu te indepartezi..nu (prea) mai vorbesti cu mine,incepi chiar sa ignori prezenta mea..ma urasti sau detesti..drumul este foarte lung,dar in aceste momente,cand privirea ta mi-a cucerit intreg trupul,cand iubirea s-a asezat in logosul sufletului meu,nu mai exista cale de intoarcere..
poate ca maine nu ma vei mai vedea,poate nu ma vei mai auzi niciodata..este posibil sa nu mai fiu capabil sa scriu despre tine,despre iubirea pe care ti-o port..poate ma vei uita..de aceea,iti mai spun inca o data: te IubeSc..