o poezie absurda

se nasc atatia morti
de jos,coboara-n sus
pamantul redevine gand
sfarsitul se transforma-n inceput.
un vant dezgheata mii de trupuri
si toti prezinta aripi
cu care se avanta-nerabdatori
nu-n cer ca altadata
acum-doar pe pamant..
iubirea a disparut demult
si a ramas o simpla amintire..
oceanul disperarii
cuprinde intreaga viata
corabia ta zadarnic rataceste
pentru nimic in lume nu-i cale de intors.
priveste-te-n oglinda,apare un strain
esti om-prezent in fata portii
si doar un gand strabate
intreaga lume a timpului uitat..
tu poti,dar frica nu te lasa
sa-ncepi acum o noua viata!

atunci cand am scris aceasta poezie absurda,deoarece,sincer,nici eu nu ii gasesc explicatie,mi-am adus aminte de fantome..ele exista,spun asta foarte convins,deoarece asta cred..candva,se aud atatea sunete necunoscute,lumini si pasi..si totul imi este atat de absurd..sa stai de vorba cu asa ceva,e complet absurd..se pare ca acest cuvant a inceput sa ma bantuie..de aceea,inchei acum aest razboi personal pe care il am cu aceasta parte intunecata a lumii..

si inca ceva..se pare ca aceasta poezie este despre oameni..e ceva complet absurd sa ii descrii,deoarece si tu esti ca ei,sau daca totusi nu esti,nu ai dreptul sa ii judeci...iubirea se spune ca este un dar de la creator,dar ura cu siguranta ca este un fruct necopt pe care oamenii l-au furat din gradina vietii..si cu care se hranesc in fiecare zi..acestea fiind spuse,in lumea asta se pot face multe nedreptati,pot fi multe razboaie,nu imi pasa..nu sunt eu judecatorul..zambesc si merg mai departe...pana la urma si eu sunt o bomba,nu imi pot pernite luxul sa explodez datorita unor lucruri nesemnificative...

de multe ori imi doresc dreptate,de fiecare data ii judec pe cei din jur..dar asta este absurd..nu sunt eu cel care ar trebui sa judece..daca ma gandesc mai bine,nimeni nu trebuie sa judece,si nici judecat de catre noi,oamenii..exista judecatori supremi,care sunt convins ca-si fac datoria..de aceea,eu nu sunt trist atunci cand mi se face o nedreptate..da,dreptatea,egalitatea sunt doar pentru voi..voi le aveti,dar nu le recunoasteti,si nu faceti nimic cu ele..eu insa lupt,lupt pentru a le castiga..si atunci cand reusesc sa le imbratisez,le pretuiesc,le apar si le sunt recunoscator..pentru ca stiu ca totul in lumea asta are un pret..pentru fiecrae lucru trebuie sa scarific cel putin o lacrima..daca vreau sa ajung sus,acolo unde imi este locul,desi suna absurd,trebuie sa lupt..incep de jos,nu ma dau batut..privesc cu speranta si zambet visul etern de a invinge..pentru ca stiu ca pot,stiu ca sunt in stare sa reusesc..nu vreau dreptate,nu vreau nimic de la voi..voi lupta singur,iar bucuria victoriei va fi nemarginita..recunosc,e cel mai absurd vis,dar este al meu,si voi lupta pentru a-l indeplini..doresc sanatate si fericire pentru omenire,doresc iubire pentru cei dragi,si o viata lunga si sub protectia razelor solare ale atotcreatorului...doresc sa ii fac fericiti,sa fie mandri de mine..doresc sa le ii ajut de o mie de ori decat m-au autat pe mine..doresc sa le aduc motive de a zambi in fiecare zi...
doresc sa imbratisez macar pentru o data incendiarul trup al fiintei care a aparut in primul meu vis..doresc sa stau langa ea macar pentru o data si sa-i marturisesc ca o iubesc..doresc ca cei care raman sa se bucure de trecerea mea prin aceste locuri..doresc sa le arat frumusetea infinita a naturii..de asemenea,doresc binele acestei lumi..dar,asta nu e absurd..insa,mai am o dorintaq..e absurda,si daca nu s-ar indeplini nu ar fi nimeni suparat..poate doar aceasta inima care-m,i apartine numai mie..este visul de a ajunge presedintele acestei tari..visul de a ajunge celebru,dar in acelasi timp vreau sa raman un necunoscut..si,recunosc..iubesc cu adevarat,doresc ca zeita aceasta sastea langa mine pentru totdeauna..dar in acelasi timp,implor toti zeii sa nu o lase sa se indragosteasca de mine..le cer sa trimita un print,un om care sa o protejeze si sa o iubeasca mai mult decat mine..vreau sa aiba grija de ea mai mult decat mine..si de aceea,nu tin foarte mult la viata mea..oricand as pleca de pe acest pamant..dar,singura mea rugaminte,poate cea mai absurda,catre Dumnezeu,este sa prelungeasca aceasta calatorie pana imi voi indeplini misiunea..pana voi aduce zambete pe chipul fiecaruia...nu vreau sa plec fara sa le daruiesc iubirea de care au nevoie..recunosc,aici pentru mine este un chin..toti par straini,sunt diferiti ..dar,respect si dragoste..chiar daca nu sunt ca mine,eu ii iubesc,..eu nu ii pot uri..si de aceea,sunt aici pentru a-i proteja..nu sunt zeu,dar inima mea va lupta pentru ei..voi lupta pentru a aduce curcubeul numit iubire..voi invinge demonul din mine,care sta ascuns in sufletul necunoscut din trupul meu..atunci cand ii vad,desi sunt obosit,acesti oameni,imi dau puterea de a ma ridica si de a lupta..pare ciudat,dar nu voi renunta..stiu ca voi invinge...

si stai mereu cu ochii-nlacrimati
privesti zadarnic cerul-iti e necunoscut..
tu esti pe-o stanca inghetata...
o umbra pe pamantul sfant
doresti sa fugi,dar nu te poti misca..
in urma ta,ramane amintirea unei aventuri pierdute..
pe care numai timpul adesea o cunoaste
ca o zeita moarta in numele iubirii..
din trupul fara vlaga,prezent in fata mea,
doar ochii ei necunoscuti traiesc
intr-un infern al buzelor fierbinti..
un rau de lacrimi saruta fruntea alba
si pentru intaia oara o pot imbratisa.
e insa prea amar..e plin de suferinta..
si o ultima strigare-strabate intreaga lume
doresc ca sa renasca..si eu sa mor in schimb
o raza ii cuprinde fata..si o vad pentru o clipa vie..
dar soarele rapid apune,si nu se mai intoarce
o viata am avut.si astazi am pierdut
o fiinta mult prea draga.-o inima mai bate
pentru ultima data..e chiar a mea iubire
ce astazi se desparte de viata trecatore..
acum renunt..la tot ce am visat
caci voi pleca departe si nu ma voi intoarce.
e doar un vis-un film abstract
al unei vieti necunoscute..
si stau-pentru ultima data
privesc in urma si totul mi-e strain
nimic nu mai cunosc..dint tot ce am iubit..

un nor de praf se asterne pe pamant
pasesc acum in graba spre marea involburata
doresc sa ratacesc in valurile mortii..
apoi sa cad rapus de-un singur gand..
un gand numit de catre voi,iubire
cu care sa pasesc in alta lume
sa plec de aici cat mai curand...
visez sa vin cu tine...sa nu mai satu aici..
dar poarta nu-mi da vioie
sunt condamnat si nu pot evada.
raman in continuare,..intr-un album pierdut
o mica amintie intr-o fotoografie..
caci timpul isi bate joc de mine
sunt print..si totusi,sunt strain
in fata ta nu reprezint nimic..
un dar primesc din partea ta..
si il deschid nerabdator..
e insa,calea catre suferinta...
e o tacere absurda..pe care n-o suport
tu pleci departe..sau eu ma indepartez?
zadarnic zbier.,caci nimeni nu aud..
strigarea mea se pierde intr-un abis..
si nimeni nu observa,cand stau in fata lor
cat pot iubi pe acest pamant..
si stau nedumerit...privind uimit multimea
ce ma loveste numai cu minciuni..
as cere Domnului dreptate,dar nu ma pot ruga
caci am semnat cu sange,acel tratat necugetat
pe care insasi viata la sarutat candva
eu am semnat pentru iubire..dar iata-
astazi sunt din nou tradat..aproape mort
si totusi,inca viu...dar oare pana cand?
o lacrima se scurge,cu o viteza ametitoare
si se zdrobeste de mult iubitul trup
al unei fiinte omenesti.pe care am ranit-o cel mai mult..
din cauza mea ea a plecat..iubirea este un pacat
care ucide mii de vieti..iubit-o..iti cer acum iertare.
tu dor divin,de ce nu pleci de langa mine
de ce ucizi atatia oameni?te rog,dipari
chiar daca te iubesc atat de mult..

nu mai e loc in inima ranita de spinii duri ai vietii
nici pentru-o simpla adiere a unui gand pagan
si sangele iubiri se revarsa neincetat precum un fluviu
peste intregul suflet al unui trup plapand al disperarii
si-o lacrima strapunge mireasma vechii suferinte
lumina ce-a ramas incet apune..si nu se va intoarce
iubirea mea dispare din nou de langa mine..
si stau in fata mortii cu fruntea aplecata
mai vreau macar un zambet,din partea celor dragi..
nimic nu mai conteaza,e vremea de plecare
pentru intaia oara,voi incerca sa zbor...
cu aripile frante incerc sa ma ridic
dar un fior ma tine legat de acest pamant..
desi am aripi,imi este imposibil
sa ma inalt la ceruri, cu sufletu-mpacat.
dar nu pot sa raman aici,caci e cu neputinta!
stiu,poate ca veti plange..atunci cand va trebui sa plec
va cer un singur lucru..si rog sa m-ascultati...
atunci cand este frig,cand viata nu va lasa sa iubiti
priviti soarele bland,simbol al vesniciei.
sarutul lui,desi fierbinte,e numai pentru voi
iar de va fi acoperit de nori..si nu-l puteti vedea..
ganditi-va la mine-cel ce am fost un simplu trecator..
dar ce-a gasit iubirea,aicea pe pamant..
of,de veti vedea cum pasarile zboara,cum totul-n jur renaste...
si veti zari un zambet pe harta cerului senin.
sa stiti ca este al meu,ca semn al pretuirii
pe care-l port cu drag mereu in drumul fericirii..

FOARTE frÙMOASE SENTIMENTE INCERCI SA NE DESTAINUI...gingasia copilareasca iti sint caracteristice! Te felicit!

Iubire si Lumina

Luminita

pentru ea..am explorat intreaga lume..pentru ea de fiecara data muream si apoi renasteam..pentru ochii ei asteptam nerabator fiecare rasarit de soare..pentru ea,in fiecare zi,stateam si ma rugam..pentru acest suflet necunoscut,viata mea s-a schimbat..totul se preschimba doar pentru a-i produce macar un zambet..numai pentru ea,am cautat iubirea..pentru ca am dorit sa i-o daruiesc..
pentru ea,am stresat intreaga filozofie..am incalcat toate legile doar pentru a fi langa ea..nu stiu de ce,dar nu ma puteam opri..era absurd,dar credeam in acest vis imposibil..visam la un dans,desi stiam ca nu se va intampla asta niciodata..pentru ea,am facut atatea lucruri..dar totusi,nu am reusit sa o fac sazambeasca,nu am reusit sa o fac fericita..poate ar fi fost mai bine daca as fi renuntat,am fi ramas probabil prieteni,dar inima mea nu o putea trada..nu o puteam mintii..astazi se indeparteaza de mine,dar si eu voi pleca..pe partea opusa,astfel incat sa ne apropriem unul de altul,fiindca lumea e rotunda..sau cel putin asa pare..eu sper sa fie doar un punct,pentru ca ea sa fie mereu langa mine..desi nu o mai vad,desi nu mai vorbesc cu ea,pentru ea sunt decis sa zbier astfel incat sa ma poata auzi chiar de se afla la capatul lumii..pentru ea voi lasa urme adanci..pentru ea voi startbate intregul univers..pentru a o gasi,voi prinde curaj si nu ma voi da niciodata batut..
as da intrwaga viata doar pentru clipa de fericire alaturi de ea..dar nu ar fi un pret pe masura..nu ar fi o munca dificila..as da in schimb,toata fericirea,doar pentru un sarut..as cere supararea tuturor,daca m-ar imbratisa macar o data..as cere orice chin,daca as primi in schimb,macar o clipa de iubire..si vreau venin,din gura ta iubito..caci datorita tie,intreaga lume acuma ma blesteama..sa cer iertare doar de la tine pot..caci tu imi esti speranta,ca mine voi mai putea trai..
pentru ea,am stresat toti oamenii din jurul meu,..multi prieteni s-au indeparta..dar nu e vina mea,ca ei nu ma stiau cum sunt in realtate..purtam atunci o masca,dar in fata ta nu o mai port..desi iti par strain,sunt eu,acelasi,deis sunt diferit..nu e absurd,nimic in lumea asta..
si totusi,cateodata,privesc din nou in urma..si doar atunci mai plang!caci viata mea e rana vie,o pata neagra pe acest pamant..nimic nu poate schimba iubirea mea cea sfanta..dar stai,nu e iubire,..e mult mai mult..

o cata absurditate in lumea asta..toti crestinii sunt pacatosii..toti venereaza pe marele Mantuitor,numai dupa ce l-au tratat cum nu se cuvenea..numai dupa ce intreaga lume si-a batut joc de fiul lui Dumnezeu,toti il cinstesc in zilelele noastre,,dar oare ce cinstesc ?tare ma tem ca sarbatorim victoria noastra,sarbatorim faptul ca l-am invins..in aceasta lume,pe pamantul pe care il stapanim,nici Iisus nu a reusit sa ne binecuvanteze..credem zadarnic ca voi pasi in paradism,in gradina edenului..cand in mod singur numai infernul ne poate primi...suntem absurzi atunci cand ne rugam,cand tinem post,dar daca privesti in jur,ucidem...swufl;etul nostru,este negru..chiar de tinem post,suntem rai..nu facem nici-o fapta buna,sau in acele rare cazuri cand aducem bucurie pe fata saracilor,e doar pentru imagine..nu iubim,tot ce facem e pentru noi,absolut nimic pentru ceilalti..in fine,parerea mea nu prea conteaza..dar va urez succes,tare mi-as dori sa nu mai ucideti macar pentrru o zi..nu va judec,e doar o imagine.si va voi apara si in fata marelui judecator..stiu ca o e greseala ceea ce faceti,dar va iubesc,pentru ca sunteti asemenea mie,tot om,...si nu va pot lasa sa patiti ceva..poate o sa mint pentru voi..va voi apara,dar stiti ceva..nu voi reusi,..voi fi si eu pedepsit...vom ajunge toti ajunge toti in infern,dar vom crede ca am pasit in paradis..pentru ca nu-l cunoastem cu adevarat..repet,nu sunt eu cel care udeca..insa,cred ca exista si o altacale,o cale mai buna..o cale pe care a pasit tocmai Iisus..e drumul pe care vom gasi urmele Duhului Sfant..se aproprie craciunul,oamenii vor incepe postul..dar propun ca acest crime care se produc in fiecare zi,sa incetez macar in aceasta perioada..e ceva absurd,stiou,veti rade de ce spun..dar nu ma tem,incerc doar sa ajut..si curge sange din trupul celor sacrificati..dar iata,incepem sa iubim un zeu...sacrificam in numele iubirii..de ce distrugeti tot ce intalniti?imni amintesc de ce am vazut in ultima vreme.,.numai minciuna..numai prostii..oamenii lupta si se omoara intre ei..cat de cruzi pot fi..de parca ar fi intr-o jungla..da,probabil intr-o zi ma vor ucide si pe mine,dar nu voi purta pica..insa,voi omora cu mana mea pe acela care-mi va ucide fiinta mult iubita..familia vietii mele..chiar de voii ajunge in infern,voi ucide pe cei ce ma vor ani atunci cand imi vor rapi ceea ce am cel mai drag n aceasta lume.,d.ar nu vreau sa se ajunga pana aici..ma rog tuturor,,sa inteleaga,..sa deschida ochii...si sa ajung sa lupt..vine craciunul,au mai ramas cateva zile..mii sau poate sute de mii de porci vor ajunge in burtile oamenilor...e incredibil,.a fost de ajuns un singur om sa fie sacrificat,pentru ca intreaga lume sa fie la randul ei sacrificata..poate acesta este pacatul,sau mai degraba chiar pedeapsa pe care o purtam pe umerii nostrii..in fiecare zi se naste un nou Tradator,un nou Iuda care va alege urmatoarea victima..si astfel,in fiecare zi se sacrifica animale,si chiar oameni...un echilibru instabill..asta este lumea..se sta la coada..penbtru o bucata de carne...oamenii apoi petrec ore buna preparand carnati,si multe altele..va iubesc...ce pot spune mai mult de atat,..,in fine.pe mine cand ma veti sacrifica?cand nu veti mai avea ce manca?
si acum,va dau un sfat,in speranta ca nu veti tine seama de el,va voi cere opusul dorintei mele..mancati carne..tineti post dar sa ucideti in fiecare zi...pe la biserica sa nu calcati..e oare in renovare?iar in noaptea de craciun,cu farfuria in fata,priviti la televizor..o sa fie ceva spectacole..ceva emisiuni de divertisment,pe care nu le puteti rata..si apropo,sa nu uitati de filmele cu mosul..cadou primiti,.dar nu ce va doriti..si faceti contestare,..cereti recitirea scrisorilor catre mos craciunl...raman curios de ce va decide marea curte..vre-o zece zile..mai e atata timp..iar tu,iubit Hristos,priveste acum aici..te naste a doua oara..si vii din nou pe acest pamant..doar tu aduci ninsoarea cea fierbinte..ninsoarea al carei fulgi de nea nu inseamna tocmai frig..iar de va fi vreodata ca eu sa fiu cel ce gresete,te rog adu-i aminte..cine ai fost,si ce vei fi..

cu sange pictam iubirea trecatoare
pe chipul tau adesea eu scriam
formulele iubirii printr-un sarut nemuritor
pe care doar il cunosteam...
si te priveam adesea
cum straluceai pe cerul fara lacrimi
si nu puteam sa ajung,macar pentru o clipa
la trupul tau frumos mirositor..
desi nu mai era vie,eu nu putea sa cred
ca nu te voi mai vedea zambind...
te cautam din nou,dar nu dadeam de tine..

[iubirea,e lacrima ce cade
urmand mereu aceeasi cale
lasand in urma amintiri desarte
istoria unei vieti atat de trecatoare
a unei amintiri de mult uitate

soarele,pe care doar cerul il cunoaste,
traieste azi povestea vietii noastre
arzand pe chipurile noastre
ninsoarea unor lacrimi prea sarate]

si trupul se transforma in nisip
iar viata trece poate,pentru totdeauna
in urma ei,ramana urma..
pe care o cunoaste,doar iubirea
raman pentru o clipa nemiscat
incerc sa mai respir macar pentru un ceas
dar e cu neputinta,caci astazi voi pleca.
voi incerca sa zbor..spre lumi necunoscute

si totul este o iluzie
un joc ciudat,la care unii rad
dar altii plang amarnic..
e insa doar un joc
nimic nu e real
din tot ce ati citit
e poate o gluma proasta
a unei vieti necunoscute!
stiu,poate ca ma credeti mai ciudat
dar nu conteaza asta pentru mine..
de maine incepe o noua viata
si nu voi mai vorbi cu cei ce au murit
desi inca traiesc...sunt totusi morti
caci nu cunosc iubirea...

dar de ce vorbesc de ei..cand viata lor nu e a mea..ramane amintirea..poate cu gust amar.,.ca i-am intalnit candva..sunt oamenii de maine,prezenti in jurul meu..eu am crezut in ei,a fost poate o greseala..le-am fost prieten bun,dar astazi m-au tradat..au inceput sa ma ignore,sa spuna ca pierd timpul si nu prezint interes..la revedere,,poate vreti sa plecati..dincolo de moarte nu va pot urmari..e alegerea voastra...voi ati ales jocul iluziilor..la revedere..da,mrecunosc fetit-o..mi-ai fost,si inca esti,o fiinta mult prea draga..dar mai ranit profund atunci cand ai decis sa ma ignori..si de aceea,draga mea iubire,as vrea sa-0ti pun ceva..dar prefer sa tac,caci daca ai afla,m-ai omora pe loc..si e mai vbine asa...da,stiu,oi sa zici ca aberez..e doar prostia ta..cum poti sa zici asa ceva cand stii caq am dreptate?nu te urasc..da,te mai iubesc..dar nu vreau sa cersec iubirea pe care ti-am daruit-o din prima clipa..tu ai ales sa mori..eu te vream in viata..

asi acum sa revenim la realitate..fara intrebari inutile dar haide totusi,sa dau ceva raspunsuri,pentru a pune capat,inca de la inceput,la discutii plictisitoare..
1.nu am scris despre nimeni...poatye e mai bine sa raspund asa..oricum,sunt sigur ca exista,dar nu o cunosc..nu stiu cum o cheama..am simtit doar sa scriu nevoia..de fapt e ceva sf...pentrui voi..
2.nici-o persoana din viata mea,trecut,prezent,sau viitor,nu se incadreaza in ce am scris mai sus..e totusi,cea de langa voi..dusmanul,dar si prietenul vostru..este cel care azi va ajuta,dar maine va tradeaza...
3.moartea e un epitet...o metafora
4.mi-e lene acum sa dau si alte explicatiii inutile..

Pai chiar ca e o insensibila aceasta FETITA....hm,dar defapt acest text nu se refera la nimeni exact ci este doar cum sa spun? UN EPITET? O METAFORA?

SI de aceea imi permit sa scriu si eu un comentariu literar care nu se refera de altfel la nimeni ... ca UNELE FEMEI nu stiu sa iubesac decit dupa modelul lor! adica suta la suta sau mai frumos ....absolut,,,,undeva intre minus infinit si plus infinit...Hm,frumoasa imagine...NU?



Iubire si Lumina

L uminita