lordul luminii

salut..am nevoie de ajutorul vostru...sper sa ma puteti ajuta..uitati cum sta treaba:doresc sa public si eu cevain revista scolii:poezie sau proza,sub pseudonimul de adikady,dar nu stiu ce sa trimit spre publicare..asadar am nevoie de voi pentru a ma ajuta in urmatorul lucru:"in caz ca exista pe forum,sau ati citit aici ceva care v-=a placut foarte mult,sau care merita publicat intr-o …

[ Lectura completa ]

mesajul îngerilor către pământeni
„fiinţă cu chip de înger si trup de femeie,nu te transforma într-un vampir,nu rănui acest vis care a devenit realitate....”

cuvânt înainte-liniştea e îngrozitoare atunci când cuvântul e de aur

toti traim pe aceeasi planeta si putem intelege.
cuvantul pe care noi il rostim este o minune a lui Dumnezeu.de aceea cred ca …

[ Lectura completa ]

prin acest blog vreau sa va transmit un mesaj pretios:de fiecare data cand va simtiti singuri ,cand credeti ca cineva va invins,sa va amintiti de puterea pe care o aveti sunny

.atunci sa va ridicati si sa luptati.sa nu va dati niciodata batuti,pentru ca pana la urma veti invinge...viata..este misterul cel mai frumos din acest univers..iubirea este forta care o intretine,iar eu imi doresc sa …

[ Lectura completa ]

Subiect: lordul luminii Vin Apr 02, 2010 7:30 pm

Lordul Lumini..

Un gand creator,pentru decolarea sprea lumea mult dorita!!

A fost odata ca niciodata,dincolo de acest pamant,dincolo de cerul pe care fiecare dintre noi il cunoaste,o alta lume,o lume a zeilor,unde fiecare gand era o minune,era o arta desavarsita…Aici locuiau adevaratii zei,ei decideau soarta fiecarui om.Fiecare eveniment era dorinta lor,caci intreaga lume le apartinea.

Desi erau foarte puternici,niciodata nu foloseau adevarata forta…Era de ajuns doar sa priveasca,iar dorinta le era indeplinita.Oamenii credeau in existenta lor,si de aceea,le aduceau ofrande:aur,smirna,tamaie,animale…Dar zeii ramaneau nemiscati la aceste daruri,caci era o jignire..Pentru ei,adevaratul dar era zambetul oamenilor,fericirea lor.Zeii calatoreau din cand in cand pe pamant.Luau forma de oameni obisnuiti,dar prin ceea ce faceau,deveneau speciali.Caci zei,nu erau acele entitati care stapaneau lumea,nu erau aceia care iti hotarau destinul.Adevaratii zeii,sunt acele suflete speciale,in preajma carora fericirea rasare,.Zei pot fi si oamenii,daca constientizeaza ca este mult mai important sa daruiesti cuiva dorinta de a mai trai o zi in plus,de a darui zambet,lumina,fericire..decat sa ai totul..Poti sa fi,unul din cei mai de sus oameni,dar nu vei ajunge niciunde daca nu vei darui fericire,iubire celui de langa tine..

Oamenii te omoara lasandu-te sa traiesti departe de ei..Oamenii sunt cei care te ucid,lasandu-te uitat in lumea aceasta parca infinita..Tu le daruiesti iubire,iar ei,te rasplatesc cu ura.Tu faci totul pentru a-iface fericiti,iar ei te rastignesc cu indiferenta lor atat de amara.Da,aceasta poveste este marturisirea unei iubiri adevarate,patata cu sange si lacrimi…Mi-a cerut cel mai greu lucru posibil:sa o uit definitiv.Aceasta dorinta a ei,m-a durut atat de mult.De aceea,scriu azi pentru ea.Pentru ai arata ca o iubesc in continuare,si ca nu am uitat-o.

Aceasta poveste este o calatorie despre viata.Nu incercati sa ma intelegi,caci nu veti reusi asta niciodata.Priviti aceste ganduri ca niste simple rasarituri,care strapung cerul,iar apoi mor,ramanand in urma niste simple amintiri…

Iar de va fi vreodata,o clipa eternal,cand aceea persoana careia ii este dedicata aceasta poveste va citi,voi fi fericit..In rest,nimic nu mai e de spus..Trebuie doar sa visam..Stiu ca iubesc pe cineva care nu vrea sa ma mai vada niciodata!

Primul vis…

Se facea ca soarele stralucea pentru prima data mai puternic..Oamenii il priveau si ramaneau fara cuvinte.Totul era azi atat de diferit,si nimeni nu stia ce se intampla.Potrivit unor ganduri ascunse,nerostite nimanui,zeii se intalneau pentru ultima data..Si de data asta,era asteptat Marele Zeu,Lordul luminii.Unii spuneau ca venea de pe Pamant,altii din necunoscutele vieti ale unui univers de nimeni stiut.Purta cu el sabia binelui,sabia in care razele de foc ale soarelui se reflectau,iar mai apoi se contopeaua,unindu-se printr-un joc atat de frumos,atat de spectaculos,in viata de om..Pentru ca Omul este nascut din lumina,din dorinta zeilor de a infrumuseta lumea..Semnele tuturor Universului prevesteau o schimbare,caci in fata zeilor,nimic nu era cu neputinta..Pamantul se clatina,Luna dansa atat de ciudat,iar Oamenii se rugau zeilor pentru aparare..Dar nimeni nu putea prevede nimic.Zeii erau uneori ignoranti cu aceia care comiteau cea mai mare greseala:pierderea acelui safir din inima,numit iubire!

Dincolo de universal vizibil,dincolo de cea mai indepartata stea,se afla un izvor de viata,locul unde zeii se intalnesc pentru a creea din cand in cand,o noua lume.

Exista cinci zei,desi la inceput au fost sase.Nici in clipa de fata,nu se cunoaste adevaratul motiv pentru care cel de-al saselea a parasit imparatia zeilor..De fapt

se spune ca este vorba despre o zeita,numita Isis.Zeii,s-au suparat doar o data pe oameni,si le-au dat una din cele mai nesuportabile pedepse:atunci cand un zeu se afla printre ei,oamenii nu reuseau sa-l vada..de aceea,lumea li se parea o inchisoare,caci nu le era permis sa ajunga la perfectiune.Isis insa nu era de acord cu aceasta decizie.De aceea,intr-o seara atata de linistita,a disparut si nimeni nu a mai vazut-o vreodata..Doar murmurul izvorului mai povesteste,in noptile cu luna plina despre frumusetea zeitei magiei si a vietii.Gandurile ei traiesc ca simbol al armoniei,dincolo de limitele umane.Dar aceasta disparitie,a cauzat multe probleme..Caci viata depindea de ochiul ei magic,fericirea izvorea din zambetul ei nemuritor.Puterile cerurilor nu mai erau depline,iar viata se schimbase..De aceea,zeii au hotarat sa o caute,si sa o readuca in ceruri,caci acolo era locul ei.Insa,nu era atat de usor,cum parea.Isis,avea ca orice alt zeu,un fel de forte speciale ascunse,niste attribute atat de puternice,care ii deosebea de celelalte suflete.

Isis este singurul zeu care dă naştere cerului şi pământului, care îi cunoaşte pe orfani şi pe văduve, care caută dreptate pentru cel sărac şi adăpost pentru cel slab,caci ea este zeita mama,cea stralucitoare de pe cerul plin de dorinte ale fiecarui muritor.Ea cunostea toate tainele din inimile oamenilor,si aceasta era considerata una din cele mai puternice calitati ale sale.Iar cerul avea nevoie de ea,Zeii aveau nevoie de ajutorul ei,caci lumea se indrepta spre o catastrofa,un mare pericol urma sa zdruncine viata de pe pamant..Caci fara ajutorul zeilor,oamenii si-ar fi retras credinta,iar fara credinta,moartea era atat de aproape.

Insasi marele lord al luminii o cauta.A cautat-o mai intai prin gradina paradisului,un loc preferat pe vremea cand zeita Isis cutreiera cerului..A ajuns apoi in infern,dar nici aici nu a gasit-o..Apoi s-a pogorat peste pamant,iar atunci cand si-a scos spada pentru a trimite un mesaj codificat si celorlalti zei,un manunchi de raze fierbinti se reflectau pe spada de safir a lordului.Cerul capaata in fiecare secunda o noua nuanta,mii si mii de sunete se nasteau in acele momente.Dar acest joc era atat de secret,incat doar zeii se puteau bucura de el.Exista ceva sacru in el,incat trebuia pastrat de privirea oamenilor.Se numea viata,se numea nemurire.Totusi,toate aceste fenomene durau doar pentru o fractiune de secunda.Timpul incetinea doar in momentul in care viata se ridica deasupra legilor fizice,cand minunea devenea ceva obisnuit.Insa toate acestea erau doar niste simple vise,caci adevarata lume,adevarata viata se afla in ceruri..Se numea infern sau paradis,locul unde oamenii cunosteau nemurirea.

Toate acestea erau,din pacate,ganduri pe care oamenii nu le vor cunoaste niciodata.Desigur,mai existau momente cand omul indraznea sa viseze,sa incerce sa descopere adevarata infatisare a zeilor.Dar totul era in zadar,caci erau incercari inutile,care nu meritau nici macar un raspuns..Viata era precum un cadou,pe care zeii il daruise omului pentru a cunoaste binele si raul,fericirea si dezamagirea..Dar omul dorea mai mult,dorea sa guste acel venin atat de dulce,ce le place tuturor.Doreau sa cunoasca adevarata Iubire.Dar zeii credeau ca oamenii nu erau inca pregatiti pentru aceasta descoperire.Toate la timpul lor,dar oamenii nu se puteau multumi cu aceasta decizie.

Initial,i-a fost greu sa se acomodeze,caci lumea se schimbase de la ultima lui reincarnare.Spera ca aceasta sa fie ultima calatorie pe aceasta planeta,unde raul incepea sa domine din ce in ce mai mult.Dar el,lordul lumini,cel mai inalt dintre zei,trebuia sa o gaseasca pe Isis.Stia ca nu-I va fi greu,dar pentru zei nimic nu era imposibil.La incxeput nu si-a dorit sa mearga tocmai el sa o caute,a dorit sa trimita pe altcineva,Dar Isis,era prima si singura lui iubire.Se indragostise de ea,si desi trecusera atatia mii de ani de la aceea perioada,iubirea ramasese ascunsa in sufletul sau. O iubea in tacere,o iubea cu adevarat,si avea nevoie din nou de acele clipe petrecute alaturi de ea.Caci Isis era cea care,pe vremea cand se afla printer zei,ii oferea de fiecare data bucurie.Isi dorea sa mai retraiasca vreodata aceste clipe de neuita.Chiar daca era cel ami puternic,chiar daca era constient de faptul ca in orice moment isi putea folosi forta pentru a o readuce pe zeita din nou in imparatia zeilor,isi dorea sa o convinga singur.Isi dorea ca Isis sa se reintoarca de buna voie,sa ii dovedeasca si ea ca il iubeste.Era constient de faptul ca nimeni nu putea iubi cum iubea el,dar avea incredere in sentimentele ce traiau in sufletul lui.Fiecare gand era despre ea,fiecare clipa era pentru ea.Desi era convins de faptul ca va fi foarte dificil,isi propusese sa faca tot ce-I sta in putinta pentru a-si recastiga iubirea.Caci fara ea,el nu mai era cel puternic.Atunci cand se afla departe de aceasta zeitate,el nu mai putea iubi,nu se mai putea bucura de frumusetile acestei lumi,pe care o crease dupa bunul plac,dupa propria imaginatie.

Indura cu greu fiecare clipa petrecuta pe pamant,se simtea ca in infern,dar toate acestea treceau mai rapid atunci cand se gandea la Isis.Pamantul fusese un terioriu unde binele si raul se luptatu,de aceea,exista o diversitate atat de ciudata printer oameni.In calatoria lui descoperise ca existau pe pamant fiinte curate,in care se afla advearul,rugaciunea catre cel Atotcreator.Exista acea melodie pe care ingerii o canta in secundele de sarbatoare.Dar existau si demoni,personae care nu cunosteau decat minciuna,gelozia si prostia..Unul din cele mai mari paradoxuri care guvernau viata pe pamant,era acela ca fiecare om il socotea pe cel de langa el,unul din cele mai stresante fiinte din lume!Oamenii erau cu adevarat orbi,atunci cand venea vorba despre iubire.Orice ar fi incercat,nu reuseau niciodata sa auda sunetele dragostei.De aceea oamenii nu erau perfecti,de aceea ei erau intotdeauna predispusi greselii,caci dragostea este forta zeilor care te ridica,care iti da de fiecare data motivatia de a trai.Dragostea ramasese o enigma pentru rasa umana.

Lordul luminii se indragostise de frumusetea de neegalat a naturii..El credea ca natura era singura care vorbea limba zeilor,singura care traia cu adevarat.Exista pe acest pamant o floare,care continea ceva din partea divina a locurilor nemuritoare din lacasul zeilor.Trandafiru,caci despre el este vorba,era floarea ingerilor.Frumusetea lui inocenta,mirosul atat de nelinistit,il deosebea de celelalte flori.Spini lui erau dovada vie ca tot ce e trist in lumea aceasta,tot ce e rau,intr-o zi este dat uitarii.Aceasta floare magica era un simbol al eternitatii,un simbol al unei vietii fara de moarte,in care sufletul atingea implinirea.

Subiect: Re: lordul luminii Sam Apr 03, 2010 3:51 am

Dar dincolo de flori,dincolo de mangaierea vantului,se afla o noua provocare.Se gandea la zeita lui,in fiecare clipa a cautarii..Pentru el,ea era viata!Chiar daca era nemuritor,chiar daca nu putea muri,atunci cand isi scufunda sufletul in cel de-al treilea ochi al iubirii,cand statea in fata lui Isis,viata capata gust!Caci prin frumusetea lumii,prin fericirea stelelor,marele lord se regasea...

Dincolo de orice imaginatie umana,toate aceste ganduri prindeau viata.Nu erau doar niste iluzii,caci zeii reusise sa-si creeze o dimenisune perfecta!In regatul luminii,unde visele se transforma in realitate,traiau cele 6 mari forte ale Universului.Dar era foarte greu sa-I atibui unui zeu o anumita forta,caci fiecare purta in sufletul sau aceeasi forta.Zeii se puteau transforma in foc,aer,pamant,sau gheata..Puteau deveni orice,caci cunoasteau marele secret,erau Adevaratii Alchimisti al tuturor lumilor.

Insa,in aceste momente,lordul se afla pe pamant..Era in trupul unui calator,era un explorator.Avea in jur de 26 de ani,si era considerat un om obisnuit.Nimeni nu-si inchipuia ca in interiorul lui,se afla marele zeu,Atotcreatorul.Avea neoie de mult noroc pentru a reusi sa o gaseasca.In fiecare secunda isi inalta gandul deasupra orizontului,si astfel reusea sa gandeasca rational.Se alatura soaptelor stelelor,devenea lumina,si astfel reusea sa fie cu adevarat zeu.Stia ca pentru a reusi sa isi realizeze visul,trebuia sa devina maestro.Stia ca orice era posibil,daca devenea parta a universului.Isis era tot o zeita,iar pentru a reusi sa o pacaleasca,trebuia sa faca ceva special.Insa,era condos,poate pentru prima data,de o forta foarte puternica,pe care o numea,iubire!O iubea cu adevarat,si de aceea dorea sa o gaseasca!Caci fara ea,eternitatea ar fi fost un cosmar din acre n-ar fi reusit sa se trezeasca niciodata.In acele momente,dorinta atat de apriga pentru ea,l-ar fi facut sa renunte la toate atributele,doar pentru ea.Ar fi devenit muritor,doa pentru a petrece cateva clipe de iubire langa ea.Ii era imposibil sa fie departe de ea..Anii care trecusera reprezentau o perioda pe care si-o dorea sa o uite.Dar in aceasta perioda neagra,reusise sa inteleaga ca o iubea cu adevarat.El era zeul supreme,in fata lui orice dorinta se indeplinea,putea cuceri pe oricine,sa aiba tot ce-si dorea,o putea himnotiza pana sip e Isis,dar nu dorea sa procedeze in acest mod.Stia ca iubirea era reciproca,constientiza faptul ca putea trai alaturi de marea iubire,numai daca si ea il iubea cu adevarat.Dorea sa o gaseasca tocmai pentru a o intreba,sau mai correct spus,pentru a intelege adevaratele sentimente care se afla in inima zeitei vietii.Daca sentimentele i-ar spune ca nu il pot iubi ca inainte,ar fi acceptat acest lucru.Ar fi murit,doar pentru a nu-I produce suferinta.Ar fi facut orice,pentru a o face fericita.Caci universal putea trai si fara un lord,dar el nu putea trai fara ea.De aceea,era nerabdator.In fiecare clipa exista dorinta de o gasi.Timpul pentru zei,nu este decat o unitate de masura pentru a aprecia durata vietii unei fiinte,dar in acele momente,pentru el,timpul devenise pretios.Caci fiecare secunda era o clipa in care se apropria sau se departa de Isis.Chiar daca cunostea totul,el nu isi putea inchipui unde se afla aceasta zeitate.Acest lucru ramasese o enigma,dar nu se lasa batut.Isi continua drumul,lasandu-se condus de propriile sentimente.Era atent la semen,caci le intelegea limbajul.Licarirea stelelor sau zambetul norilor,totul era un raspuns..Cu toate acestea,niemeni nu stia nimic despre locul unde se afla Isis.

Dupa cateva luni de cautare,dupa ce strabatuse aproape toate locurile posibile,nu reusise sa o gaseasca..Insa,o simtea aproape.Si de aceea,era increzator ca va reusi.Intr-o zi,ajungand in fata unui copac,din care infloreau,poate cele mai frumoase flori,isi ridica privirea si observa o creatura minunata.O pasare cu ochii inflacarati,cu penaj albastrui,se afla in fata lui.O privea cu atentie,si in acele momente isi readusese aminte de bunul sau prieten zeu,Skati Bu.Fara sa scaoata niciun cuvant,reusise sa comunice cu acea pasare.Apoi,in urmatoarea clipa,se teleporta in gradina zeilor.Acolo il astepta stapanul Constiintei Absolute,zeul iluziei,Skati BU.Cu o privire fulgeratoare,lordul cutreiera gandurile lui BU.

-Bine ai venit,Maitreya,lord al luminii,si creator al celor ce exista pretudindeni.Te asteptam de mult,si iata ca ai venit.

-Da,am cam lipsit ceva vreme.Este vorba despre Isis.A disparut si este de negasit.Trebuie sa o gasesc,caci fara ea,viata prin univers nu va mai exista.Vom ramane doar cei cinci zei.Nu va mai fi Paradis.Nu va mai fi nici Infernul.Fara ea,nu va mai fi nici nastere,nici moarte.Toate fiintele se vor transforma in scrum.

Vor deveni pulbere de praf,stelele vor muri si ele,iar Lumea nu va mai straluci ca acum.

-Dar trebuie facut ceva,in fiecare clipa se prabuseste cate un univers.Lumea moare,iar noi,zeii trebuie sa facem ceva.Tocmai de aceea te asteptam.Vino cu mine in camera de consiliu.Acolo ne asteapta si ceilati.Trebuie sa iei o decizie cat mai rapida.Viata trebuie salvata.Nu cred ca avem mult timp de pierdut.Oamenii au inceput deja sa-si trimita rugaciunile catre noi,iar daca nun e grabim,ei vor primi care vor sfarsi.

-Vin,desi nu cred ca putem face mare lucru.Doar Isis cunoaste misterele nasterii si ale mortii.Ea este zeita vietii,zeita mama.Desi sunt cel mai puternic,cred ca am nevoie de ajutorul ei pentru a reusi.Voi incerca sa aman cat mai mult sfarsitul lumii..Sa nu uitam,este nevoie de doua fiinte,pentru ca viata sa-si continue parcursul.Nu trebuie san e repezim,caci daca vom face cea mai mica greseala,totul se va termina.

-Cum spui tu,marite zeu.Stiu la fel ca tine cat de mult iti doresti sa o regasesti pe Isis.Cunosc faptul ca o iubesti cu adevarat.Dar cred,ca ar fi mai bine daca i-am trimite un semn.Daca am actiona astfel incat,sa stie ca o cautam,ca avem nevoie de ea.Sa o chemam,sa o facem sa vina de buna voie,sau daca nu,silita de imprejurari.

-Gresit,trebuie sa ma duc personal la ea.Nu o voi forta.De fapt,cred ca nu ii voi cere nimic.Ma voi duce doar pentru a-I explica situatia,si de a incerca sa aflu ce a nemultumit-o.Voi incerca sa ii explic cat mai bine cu putinta.Decizia,insa,ii apartine.Nu are rost,sa o iau cu forta.Va fugi din nou cand va avea ocazia,sin u se va mai intoarce niciodata.Nu o vom mai putea gasi niciodata.Nu uita,cat de razbunatoare poate fi atunci cand se supara pe cineva.

-Si daca nu va dori sa se intoarca?Daca va zice nu?

-O cunosc destul de bine.Orice ar spune,sunt convins ca va avea grija de aceasta lume.Chiar de vor muri cu totii,ea va crea din nou o alta viata.Iubeste viata,sin u o va lasa sa dispara.Nu pentru asta imi face u griji.Tu esi cel de-al treilea zeu,si

Detii niste attribute de invidiat.Tu le poti darui oameniilor,cu ajutorul iluziei,credinta in noi.Am nevoie de ajutorul tau.Trebuie sa ii hranesti cu iluzii,pentru ca avem nevoie de ei.Desi sunt doar niste muritori,ne pot ajuta,caci,din cate simt,Isis se afla printre ei. In tine exista acea Constiinta Absoluta,cu care ii poti convinge pe oameni sa se simta impliniti,nevinovati.Ce parere ai?Ma poti ajuta?

-Voi incerca,dar consulta-te mai inati cu toti zeii,.Poate au ceva idei,dar cred ca orice solutie este nesigura,caci viata este atat de sensibila.Iar iluzia nu ajuta intotdeauna.

Subiect: Re: lordul luminii Sam Apr 03, 2010 2:48 pm

-Asa voi face.Dar mai intai,trebuie sa vizitez galaxia iubirii.Transmite-le celorlalti ca voi veni la consiliu maine.Trebuie luata o decizie rapida,dar care sa fie eficienta.Pana atunci,am nevoie de ceva liniste.Si inca ceva,inainte de consiliu as dori sa vorbesc cu fiecare in parte.Ai grija de acest logos pana ma reintorc,nu as vrea ca demonii sa puna stapanire pe el.

Si in secunda urmatoare,Maytreya,lordul cerurilor si a pamanturilor a parasit gradina fericirii.In univers,in acele clipe,timpul se zbatea intre viata si moarte.Caci destinul depindea de alegerea zeilor.Era un moment de trecere,un moment critic.Pe pamant,oamenii erau zdrobiti de iluziile zeului Bu.In fata ochilor lor se infatisa o lume perfecta,unde raul nu exista,unde zeii ofereau oamenilor nemurirea.Totul era atat de perfect in imaginatia oamenilor,incat nici ei nu credeau cu adevarat ce vedeau.Pentru ca in sufletul lor ezista o parte intunecata,unde raul era stapanul absolute.Isi doreau sa se opuna zeilor,dar iluziile lui Skati le potolea aceste impulsuri.In ziua in care lordul luminii strabatea galaxia iubirii,nimeni nu stie ce s-a intamplat.Intreg universal nu isi mai aminteste nimic din acea perioada.Unele stele povestesc ca Atotcreatorul a reusit sa improspateze iubirea.Cu ajutorul ochiului sau nevazut,a transmis viata acelor inimi ale dragostei.Caci acolo se afla centrul universului,acolo se sprijinea intreaga lume.In acel loc,se afla adevarata viata.Erau niste sfere de lumina,caldura,in care se afla gandul acelei iubiri perfecte.Atunci cand aceste sfere se atingeau,se auzea un clinchet angelic,iar pentru o fractiune se secunda,un flux de energie pozitiva se revarsa peste intreaga viata.Oamenii fusesera cei care primisera samanta iubirii,dar nici pana azi,nu au reusit sa o faca sa infloreasca.De aceea,aveau nevoie de ajutorul zeilor.De aceea,incercau sa fie ascultatori in fata acelor entitati supreme.

Potrivit celorlati zei,insasi Maytreya s-a nascut din aceste sfere.Sferele iubirii erau cele datatoare de viata.Ele erau adevaratele creatoare ale universului.Erau comoara zeilor,cele mai pretioase atribute.Chiar daca aceasta galaxie a iubirii se afla dincolo de infinitul orizontului,chiar daca,cu exceptia zeilor,nimeni nu stie unde se afla,fiecare fiinta,primeste la nastere iubire.Nu este vorba despre iubirea suprema,perfecta,caci aceasta nu o primesc decat zeii.Poate sunt doar niste mituri,dar atata timp cat intregul present se bazeaza pe amintirile trecutului,trebuie luate drept adevarata.Suflarea viitorului inunda clipa prezenta.Lumea are nevoie de o schimbare,lumea trebuie sa devina mai buna.Si aceasta este adevarata misiune a zeilor.De aceea au creat tot ce exista,de aceea continua sa vegheze deasupra universurilor.

Desi nimeni nu la- vazut pe marele lord al luminii in acea zi,toti au fost martori la fenomenele caudate care s-au petrecut.Lumina soarelui era mai puternica,gandurile stelelor rasunau din ce in ce mai tare,iar jocul planetelor se desfasura din ce in ce mai rapid.Ceilalti zei stateau si priveau in departari.Asteptau ca marele zeu sa sa intoarca.Erau pregatiti de consiliu.Stiau ca de ei depindea in acele momente,intreg viitorul lumii.Si cel mai mult,se temeau de viata oamenilor.Caci pamantul era singurul loc din intreaga lume unde exista viata.Chiar daca si stelele traiau,chiar daca si celelalte planete zburdau prin imaginatia zeilor,Terra era o planeta speciala,un loc unde viata era diferita.Era locul unde existau urmasii zeilor,oamenii.Erau un fel de fiinte rationale.care duceau o viata de invidiat.Pentru ei viata era o minune,o creatie a zeilor.Cu exceptia celor doua mari dimensiuni:Paradisul si Infernul,Terra era unicul loc unde oamenii traiau.Doar pe aceasta planeta oamenii se nasteau si mureau.Doar aici cunoasteau semnificatia binelui si raului.Caci prin aceasta calatorie a vietii,ei alegeau in ce dimensiune sa-si petreaca eternitatea.

Zeii ii respectau pe oameni,ii iubeau si aveau grija de ei.Dar zeii erau neiertatori cu aceia care incercau sa-i sfideze.Pedepsele erau intotdeauna crunte..Totusi,zeii stiau ce e iertarea,stiau ca oamenii nu erau perfecti.Ii intelegeaua in clipele cand greseau,si incercau sa-i ajute.Insa oamenii isi doreau sa fie zei,ceea ce nu era posibil.

In tacerea ascunsa a noptii,undeva intr-o oaza necunoscuta,pe pamant se afla Isis.Era cea mai frumoasa faptura din univers,iar ochii ei albastri,erau cele mai frumoase pietre pretioase.Chipul ei,era atat de frumos,incat credeai ca este o iluzie.Avea un trup delicat,care incanta orice privire.Glasul ei erau un ecou al ingerilor.Ochii ei privesc orice gand nedeslusit,orice sentiment pe care ceilalti nu il pot exprima.Oricine se scufunda in frumusetea ochilor ei,care erau de un albastru atat de linistit,devenea mai bun.Isis iradia o puernica energie,caci ea era zeita mama,cea care a creat adevarata viata.Potrivit ingerilor lumea era rodul iubirii dintre Isis si Marele Lord al Luminii.Cerul si pamantul,precum si celelalte galaxii erau urme ale acelei iubiri dintre cei doi mari zei.Dar mai presus de aceste marturisiri se afla clipa prezenta,cand cele doua inimi se aflau despartite de ganduri neintelese.Isis il iubea cu advearat,il iubea in continuare pe zeul vietii ei.Avea sentimental ca o cauta,dar nu il putea vedea.Stia insa,ca nu se maipoate intoarce.Parasise gradina perfectiuni de buna voie.Ceva o atragea de aces pamant.Nu putea sa schimbe destinul.Si-ar fi dorit sa fie si pa pamant,dar si dincolo de ultimul cer.Dorea sa fie alaturide marea sa iubire,Maytreya,darn u putea trai departe de oameni.A incercat sa-l uite pe marele zeu,dar acest lucru era cu neputinta.Se simtea,o data cu trecerea rapida a zilelor,fara puteri.Atributele se ofileau in interiorul ei,si nu stia ce era de facut.De fiecare data cand privea in jur,o lacrima aluneca pe obrazul ei de zeita.Isi aducea aminte de vremurile cand statea langa Maytreya,Mii si mii de amintiri ii zdrobeau inima.Imaginile zeului ii bantuiau memoria.Nu isi amintea nimic altceva.Stia doar ca in acest univers,exista o jumatate care i-a apartinut candva.Nu isi amintea nimic despre ceilalti zei.Singura amintire ramasese el,marea iubire.

Desi atributele ei se pierdeau din ce in ce mai rapid,frumustea ii ramanea intacta.Era la fel de frumoasa ca in clipele cand era langa lord.Ea era regina marilor,regina tuturor gandurilor.El era rege,print,mlord..Impreuna erau stapanii intregii lumi.

Subiect: Re: lordul luminii Sam Apr 03, 2010 3:51 pm

Dar acele clipe trecusera,acum prezentul era o palida mangaiere.Traia doar cu speranta ca il va reintalni intr-o zi.Ar fi murit,daca ar fi putut,dar ea era nemuritoare,viata era un fluviu etern care se varsa in nemurire.

Chipul dragostei traia ascuns in inima ei,orice gand era pentru el,marele lord,marea ei iubire.Dar nu avea ce face.Astepta clipa urmatoare,in speranta ca minunea se va intampla.

Departe de Isis,la celalt capat al intregului Univers,se afla Maitreya.O cauta cu disperare,devenise un fel de obsesie,dar cu toate acestea era o iubire pura,adevarata,asa cum doar zeii stiu sa iubeasca..Avea din nou nevoie de zambetul ei,de caldura trupului ei.Isis era viata de care el avea nevoie.Avea nevoie de sarutarea de foc a zeitei mama.In acele momente,medita in linistea sfanta a Universului.Oprise timpul,nu se mai auzea nici un gand..Doar propriile ganduri rasunau in acele clipe.Trebuia sa gaseasca o solutie,trebuia sa o gaseasca pe Isis.Dupa consiliu,hotarase sa mai incerce o data.Stia ca este pa pamant,dar nu stia unde,in ce trup,in ce loc.Putea fi oriunde,dar in acelasi timp,nicaieri.Putea fi femeie,barbat sau copil.Era atat de greu,caci o putea recunoaste doar dupa cel de-al treilea ochii,unde intreaga frumustee a stelelor se reflecta printr-un joc de margele,unde lumina patrunde pentru totdeauna,in linistea izvorului albastru din sufletul zeitei vietii.Dincolo de orice aparenta,avea o singura sansa.In acea sansa se afla intregul destin,intregul sens al vietii.Daca nu ar fi reuist sa o gaseasca,atunci viata nu ar mai fi avut niciun sens,nu ar mai fi fost o minune!Dupa clipele de meditatie,timpul isi recontinua din nou durmul catre o noua aventura.Miscarea corpurilor cerestre continua.Iar marele zeu,lordul luminii se indreapta spre locul ascuns,unde zeii se intalnesc pentru a lua cele mai importante decizii.Pentru prima data,la consiliu cineva urma sa nu se prezinte:Isis.Era pentru prima data cand vor fi cinci zei.Dar nu o putea gasi,si nu aveau ce face.Dorea sa auda parerile fiecarui zeu.Iar apoi,urma sa dea ascultare celui mai puternici pareri.Dorea sa vorbeasca cu propria inima,cu propriul sau sufelt.Dorea ca inainte de a lua marea decizie,sa-si asculte gandurile.Decizia pe care trebuia sa o ia era cea mai importanta decizie pe care a luat-o vreodata,caci in acele momente viata intregii lumi depindea de el.Chiar propria lui nemurire,depindea de aceasta alegere.Alegea pentru binele tuturor,pentru binele lui,dar si pentru binele celei mai profunde iubiri din inima lui.Nu putea ignora acel sentiment care traia in sinea lui.Dragostea ii dadea o alta viziune,o vizune complexa asupra lumii.Ii dadea puterea de a ierta pe cei care faceau greseli,ii dadea puterea de a ajuta,de a deveni din ce in ce mai curat,mai bun.Iubirea era forta care-l schimba in bine,si de aceea,era zeul suprem.Ceilalti zei erau mai puternici ca el,dar nu iubeau cum iubea el.Desi puteau fi zei supremi,doar el era maestru.Caci el era mai intai un initiat in fata dragostei.Chiar daca la inceput,a fost atat de amara,nu s-a lasat batut.A iubit in continuare,acelasi suflet.Caci,iubind-o pe Isis,se iubea pe el.Iubea intreaga lume,datorita unei singure entitati.Iubirea profunda pe care o simtea pentru Isis,il facea sa iubeasca intreg infinitul.Fiecare clipa purta urma dragostei,fiecare secunda era o clipa daruita iubirii.

Subiect: Re: lordul luminii Sam Apr 03, 2010 10:03 pm

Unii credeau ca adevarata putere consta in abilitatea de a manui sabia pe care o purta,dar rare erau acele momente cand folosea sabia.De fapt,sabia era un mijloc prin care dadea nastere,si nu ucidea.Chiar daca era o sabie foarte puterenica,nu era cea care il deosebea.Nici faptul ca el fusese cel dintai zeu al acestei lumi.Chiar daca el i-a creat pe ceilalti,nu de asta era considerat cel mai mare zeu.Caci el se nascuse din dorinta de a iubi,si de aceea devenise Atotcreatorul.Caci el iubea intreg infinitul,iar infinitul il iubea pe el.Maitreya,era un lord al iubirii,un zeu care daruia in fiecare clipa iubire.De aceea,in fata lui,nimeni nu opunea rezistenta.Adevarata lui putere se afla in suflet,in inima,si se numea iubire.Cu toate ca exista o zeita a iubirii,cea dea patra printre zei,el cunostea cel mai bine aceasta taina.Tot el o crease,cu puterea gandului si a inimii,pe Lola,zeita iubirii..Lola era stapana copacului vietii,care era ascuns in gradina zeilor.Din ramurile acestui copac luau nastere fructele iubirii.Povestea spune ca atunci cand o fiinta se naste,este trimisa de catre Isis la zeita iubirii.De acolo,Lola ii ofera un fruct al iubirii,cu care sa se hraneasca pe parcursul vietii.

De aceea,omul in viata iubeste atat cat are de iubit!Nu poate sa iubeasca decat cat a primit.Fiecare are propriul sau fruct,propria sa inima.Iubirea a ramas un dar pe care zeii il ofera fiecarei fapturi din aceasta lume.Doar zeii au dreptul de a culege cand doresc fructele iubirii.Ei sunt cei care au parte de iubirea eterna,iubirea sacra.Lola era zeita iubirii,era cea mai tanara zeitate,dar una din cele mai puternice.Caci fara ea,probabil nu ar mai exista viata,nu ar mai exista stralucirea stelelor.Daca cineva ar reusi sa distruga copacul vietii,atunci sfarsitul ar veni ireversibil.

Mai ramasesera vreo cateva minute pana la marele consiliu..Maitreya intrase deja in gradina sfanta.Acolo il astepta zeul Bu,alaturi de ceilalti zei.Erau toti,cu exceptia zeitei Isis.Dar nimeni nu scotea niciun cuvant.Toti asteptau ca lordul sa vorbeasca mai intai.Zeul suprem le spuse ca,inainte de consiliu,ar dori sa vorbeasca cu fiecare in parte.Nimeni nu se impotrivi..In acele momente,natura mangaia sufletul zeilor.Dincolo de orice aparenta,dincolo de granita dintre viata si moarte,se afla un loc de neimaginat.Natura zambea,caci in preajma zeilor,pana si mortii reinviau.Dar in acele momente,exista ceva straniu in acel loc.Se simtea o lipsa de neexprimat.Fiecare zeu constientiza acest lucru,dar nu isi inchipuia nimeni ca poate fi posibil.Isis le lispea fiecaruia,si de aceea isi doreau sa o gaseasca.Toti o iubeau,caci ea era mama lor,sau mama prietenilor lor.Ea era mama acelui loc in care traiau.Aveau din nou nevoie de zambetul ei,de glasul ei.Intregul Univers o astepta in tacere,dar ea nu se putea intoarce.Ceva o tinea insa pe pamant,nu putea sa zboare,nu putea sa se teleporteze.Puterile o paraseau in fiecare clipa,caci viata pe Terra era foarte chinuitoare pentru zei.

Subiect: Re: lordul luminii Dum Apr 04, 2010 12:06 am

Desi se afla la ani lumina de imparatia cerurilor,inima zeitei batea puternic.Astepta clipa in care zeii vor veni si o vor ajuta sa zboare.Dar,in acele momente chinuitoare,credea ca acel moment nu va mai veni niciodata.Ii parea atat de rau pentru ceea ce facuse.Ii tradase pe toti,fugise din ceruri,fara sa spuna nimanui.Isi dorise sa ajunga pe pamant,sa fie in mijlocul oamenilor.Dar acum nu mai putea face nimic.Suferinta o ardea,iar lacrimile nu aveau puterea nici macar sa izbucneasca din ochii ei albastri.Desi era cea mai frumoasa,desi ea era zeita Isis,zeita mama,nu putea decat sa astepte.Privea cerul,si totul i se parea strain.Nu isdi mai amintea nimic din zambetul stelelor.Traia intr-o lume straina,o lume care ii apartinea in totalitate.Stelele straluceau,totul parea obisnuit,dar undeva,unde doar cei initati au ajuns,se afla gradina zeilor.Acolo se adunasera cei cinci crai ai orizonturilor.Cei mai de seama zei se aflau acolo.Marele lord,printul tuturor deserturilor si oceanelor,capetenia muntilor,zeul tuturor stelelor,lordul luminii medita in tacere.In fata acelui moment se afla o decizie importanta.Nu trebuia facuta nici cea mai mica greseala.Caci cerurile cautau mantuirea,iar oamenii isi doreau o viata mai buna.Erau patimile zeitei,pe care zeii erau obligati sa le steraga.Astfel,intregul secret al Lumii s-ar prabusi.

Primul venit la sfat,era zeul iluziei,stapanul Constiintei Absolut,Skaty Bu.Era zeul in care Maiteya,chiar daca nu dorea sa marturiseasca nimanui acest lucru,isi punea toate sperantele.Bu era cel mai intelept zeu,caci el cunostea intotdeauna cea mai buna solutie.Bu era cel de-al treilea dintre zei,dupa marele Lord si Isis.

Despre Bu nimeni nu stia prea multe,caci era un zeu singuratic,era o entitate foarte puternica,o entitate speciala.Nici marele zeu nu cunostea mistrerul zeului Skaty.Se spune ca,imediat dupa prima noapte de amor dintre Isis si Maytreya,zeita mama,a creat acest zeu,pentru a ramane o amintire a acelor clipe fascinante.Pasarile cerului reamintesc trecatorilor povestea zeului Bu,care a primit intelepciunea in dar,atunci cand a pasit in lumea ingerilor.Insa nimeni nu poate demonstra adevarul din aceste povesti.Este de ajuns credintasau o simpla intalnire cu zeul iluziei,pentru a te convinge,ca exista ceva puternic in sufletul zeului BU.Este vorba de intelepciune,de o constiinta absoluta,care schimba infatisarea lumii.

Subiect: Re: lordul luminii Dum Apr 04, 2010 2:33 am

-Bine ai venit,Bu.Am nevoie de parerea ta.Cum crezi ca ar trebui procedat cu Isis?Cum o putem gasi?

-Marite Zeu,este foarte greu de gasit un raspuns la aceste intrebari.Totusi cred ca ar trebui sa ii trimitem un semnal.Dupa cate cunosc,s-ar putea ca puterile sa-I fi scazut.Caci viata pe pamant este mai diferita.De aceea,trebuie luata si posibilitatea ca Isis,daca se afla pe pamant,sa fie in pericol.Am reusit sa discut cu stelele din galaxiile din est si vest.Isis nu se afla in aceste locuri,deci,ar fi fdoar doua locuri unde mai poate exista.Daca nu se afla nici in Paradis,dar nici in Infern,atunci poate fi pamant sau printre noi.Daca ar fi printre noi,atunci nu am avea cum sa ne facem griji,dar nu este in gradina zeilor.De aceea,cred ca este pe Pamant.Propun ca in zorii zilei de maine sa incepem cautarea.Insa,singurul care o poate recunoaste esti chiar tu,stimate zeu al nemuririi.Doar tu ii cunosti adevarata infatisare,numai tu o poti recunoaste,indiferent ce trup ar avea.Despre Isis,se spune ca oriunde ar merge,frumusetea iar ramane intacta.Cel de-al treilea ochii al ei,o ajuta sa iradieze frumusetea Dumnezeiasca.Daca nu ti se pare o prostie,marturisesc ca ar trebui sa o cauti,sa cutreieri pamantul si sa o gasesti.Nu ma tem de faptul ca nu vei reusi sa o gasesti,ma tem ca va fi ori prea tarziu,ori prea devreme.

-Gandurile par rationale,dar te rog sa continui.Sunt foarte interesat de ceea ce gandesti.Simt ca ai dreptate,caci mintea ta e atat de limpede.Explica-mi te rog ultimul gand:prea devreme sau prea tarziu?La ce te referi mai exact?

-Of,imi doream sa nu ma intrebi asta niciodata.Nu stiu daca ai auzit,dar printre oameni,exista un profet,care cunoaste tainele destinului,si astfel reuseste sa prezica anumite evenimente viitoare.Numele lui este ascuns in tacere,caci nimeni nu-l stie.Recent,a prevazut faptul ca un mare zeu va pieri.Dupa cum cunosti,zeii nu pot muri,decat daca sunt in trupuri omenesti.Iar in momentul de fata,singurul zeu incarnat este Isis.Deci ea ar fi cea in pericol.Daca o vom gasi prea tarziu,nu vom mai putea face nimic.Pentru faptul ca a gresit enorm atunci cand a parasit cerurile,va fi pedepsita si va ajunge in Infern.Si de acolo,odata intrat,nu mai poti iesi.Sangele zeilor este atat de scump,atat de pretios,incat toti demonii vor opune rezistenta,iar noi nu ii vom putea invinge.Isis poate muri,si daca acest lucru se a intampla,nu va mai veni niciodata in gradina noastra.Fara ea,intreg universul va muri.Va ramane doar o amintire,numita Infern sau Paradis,dar lumea se va schimba.Noi vom disparea ultima data,pentru a purta in chinuri de nesuportat blestemele tuturor fiintelor care au murit datorita Zeitei Mama.Daca vom ajunge mai devreme,Isis va refuza.Nu stiu de ce,dar acestea sunt profetiile unui calugar de pamant.Se prevesteste sfarsitul,iar noi zeii trebuie sa facem ceva,pana sa nu fie prea tarziu.Imi pare atat de rau ca-ti aduc asemenea vesti proaste,dar pentru binele total,cred ca ar trebui sa tinem seama de ele.-Sunt vesti pe care nu-mi doream sa le aud vreodata.Cuvintele pe acre le-ai rostit mi-au ranit inima.Dar ai dreptate in tot ceea ce spui.Chiar daca o iubesc cu adevarat,chiar daca doresc sa fie langa mine pentru totdeauna,nu o voi obliga.Dar indiferent de ce va zice,ii voi da puterea din mine,pentru a reusi sa zboare,sa ajunga din nou aici.Trebuie sa o gasesc inainte sa moara,si apoi o voi lasa sa aleaga.Daca va dori sa fie departe de mine,atunci eu voi fi acela care va pleca,si o voi lasa pe ea stapana cerurilor.Doar asa se poate termina cu bine.Insa stiu ca ma iubeste cu adevarat,stiu ca ma asteapta,si de aceea privesc cu speranta clipa intalniri.Poatge va zice da,poate va dori sa retraim clipele minunate ale trecutului indepartat.Lumea poate trai fara mine,dar fara ea nu.Daca,in cel mai rau caz,vom ajunge prea tarziu,voi face o intelegere cu lorzii intunericului.Voi accepta sa merg infern,daca o vor elibera.Nu-ti face griji,Isis nu va muri.Daca va fi ca aceea profetie sa se indeplineasca,eu voi acela care va muri,care va disparea pentru totdeauna.Pentru a o gasi,trebuie sa ma reincarnez.Voi alege un trup de om,si voi fi si un in pericol de moarte.Dar nu ma tem de moarte,daca trebuie sa fac acest lucru pentru binele zeitei inimi mele si al acestei lumi,il voi face.

Subiect: Re: lordul luminii Dum Apr 04, 2010 6:55 pm

Dar dincolo de aceste ganduri,destinul se nastea sub privirile celorlati zei.Toti stateau nemiscati,privind clipa eterna.Toti asteptau decizia lordului luminii,dar in acelasi timp,erau cuprinsi de o teama ciudata,pe care nu si-o puteau explica.

Cel de-al doilea zeu asteptat era zeul iubirii.El cunostea toate tainele ascunse din sufletul oricarei entitati.Iubirea era arta care se manifesta de fiecare data diferit,dar toate acestea erau fructele din copacul vietii.

-Ma bucur ca ai reusit sa ajungi,zeita a iubirii.Te-am chemat pentru ca am nevoie de ajutorul tau.Am nevoie sa aflu,in primul rand,ce simte Zeita inimii mele.Trebuie sa-mi spui ce se afla ascuns in inima lui Isis.Ma poti ajuta in aceasta privinta?

-Da,iti pot spune ce se afla in inima ei.Dar trebuie sa te avertizez,iti voi spune cuvinte pe care nu ti-ai dori sa le auzi vreodata.Daca vrei sa afli adevarul de la mine,trebuie sa-l accepti asa cum este.Desi esti cel mai puternic,iar fiecare porunca iti e indeplinita,trebuie sa ti cont de ce se afla in inima oricarui suflet.Trebuie sa intelegei ca iubirea este o forta libera,si nimeni nu o poate controla.Toti spun despre mine ca eu stiu sa controlez sentimentele oamenilor sau zeilor.Nu este nimic adevarat.Eu nu fac altceva decat sa protejez ceea ce ei simt.M-am nascut pentru a avea grija de sentimentele oamenilor,iar acesta este sensul vietii mele eterne.Daca vrei sa afli ce simte Isis trebuie sa fi pregatit.Sentimentele ei te pot rani,dar daca o iubesti cu adevarat,atunci le vei accepta asa cum sunt.Inainte sa-ti spun e simte zeita vietii,cea dadatoare de viata,trebuie sa iti spun un singur lucru:sentimentul este o senzatie continua,caci el este urma trecutului si speranta clipei urmatoare.Omul,dar si zeul,pastreaza o legatura cu trecutul datorita sentimentelor ce traiesc in el.Dar in acelasi timp,traieste datorita lor,si de aceea,viitorul inainteaza in fata destinului.Poti citi gandurile oricarei stele,poti auzi orice cuvant pe care oamenii il rostesc,dar pentru a reusi sa afli ceea ce simte un om cu adevarat,trebuie sa te lasi condus de sentimentele proprii,sa te scufunzi in ochii omului si sa il lasi sa vorbeasca cu ajutorul sentimentelor.Nu uita,chiar daca noi le putem interzice oamenilor sa vada,sa vorbeasa sau sa auda,nu le putem cotrola sentimentele.Despre Isis,tu sii mai multe despre mine.Pentru a reusi sa afli cu adevarat ce simte pentru tine,readuti aminte de clipele cand erati impreuna,inconjurati de taina misterioasa a dragostei.

Subiect: Re: lordul luminii Dum Apr 04, 2010 10:42 pm

Ceea ce-ti pot spune este ca Isis iubeste.Sentimentele ei sunt pure.Te iubeste cu adevarat,dar nu stiu daca dragostea poate fi de folos.Nu inteleg nici eu de ce.

-Dragostea,sa nu fie de folos?Asta e cel putin ciudat.Caci ea e cea mai puternica forta.Este ceea ce simti,ceea ce te face zeu.Indiferent de ce se va intampla,sunt supus al dragostei eterne catre Isis,

-Iubirea aceasta,transforma pana si zeii.Sunt fructele care schimba lumea.Iti urez succes in misiunea ta.Marite zeu,in mainile tale sta soarta intregii lumi!

-Da,este singura enigma la care zeii nu au gasit un raspuns.Iti multumesc pentru ce mi-ai spus.Sper sa ma ajute informatiile primite din partea ta.Mai trebuie sa discut si cu ceilalti doi zei,iar apoi voi lua o decizie.

-Fie ca lumina sfanta a iubirii sa te conduca spre cea mai potrivita decizie.Luminate sa-ti fie gandurile in aceste momente.

Dupa ce zeita iubirii,Lola,parasise aceea incapere,Marele lord statea si astepta.Mai avea de discutat cu doi zei,apoi urma sa ia o decizie finala.O decizie care avea sa-l aproprie sau sa-l indeparteze de marea lui iubire.Deodata,cerurile se cutremurara.Sin in fata marelui zeu se afla cineva necunoscut.Nu era un zeu,era cineva despre care nimeni nu stia nimic.De fapt nimeni nu stia ca exista cu adevarat.Atotcreatorul ramasese uimit.Era convins de faptul ca in fata lui nu statea un zeu,dar nu stia cine putea fi.

-Cine esti?Ce cauti aici,in gradina unde doar zeii,au dreptul sa-si petreaca eternitatea?

-Eu nu sunt zeu,dar am tot dreptul sa vin aici.Sunt venit din negrul fara viata.Sunt venit dintr-o lume pe care toti o numesc inezistenta.Sunt ceea ce se afla in fiecare om,in fiecare zeu.Traiesc,fara ca nimeni sa ma poata observa.Nimeni nu ma aude atunci cand vorbesc,cci cuvintele mele cad rapuse de propriul meu glas.Sunt cel mai puternic,si am venit sa-ti dau ordine.

-Nu accept asa ceva.Cum de numesti?Cine indrazneste sa ajunga aici si sa vorbeasca intr-un asemenea moment?Te voi pedepsi daca continui,vei primi cea mai dura pedeapsa.

-Sunt cel fara de nume,neexistent decat in propria mea imaginatie.Cum mai putea blestema,daca nu exist?Cum sa ma pedepsesti,daca nu ma vezi,daca eu sunt mai puternic decat tine?

-Cuvintele tale sunt absurde,nu gasesc niciun raspuns.Dar eu sunt cel mai puternic,caci in mine exista forta iubirii,in mine exista lumina totala.Oricine ai fi,de oriunde ai veni,daca vei incalca regulile zeilor,iti vei gasi sfarsitul!

-Lasa vorbele acestea,stii ca sunt fara rost.Eu sunt nemurirea,in mine exista ceea ce toata lumea cauta.Eu sunt demonul suprem,raul absolut.Sunt ceea ce voi numiti tristete,rau sau dezamagire.Sunt creatia voastre cand sunteti pusi sa luptati in fata clipelor amare.Si am venit sa iti spun ca iti ordon sa incetezi.Te vreau fara viata.Nu o mai cauta,caci nu o vei mai gasi niciodata.Puterile tale vor sfarsi in aceste momente.De aceea am venit.Iti pot citi gandurile.Nu cunosti frica,destul de interesant.Te indrebi cum de am reusit sa intru prin gradina falnicilor zei?Pai,a fost foarte simplu.Dar te las sa afli singur.Am treburi mai importante de facut.Viata ta este ceea ce caut.

-Cuvintele tale sunt din alta lume.Nu ma vei ucide.Nu vei castiga.Caci traiesti doar din iluzii,ai fost creat,doar pentru a-I face pe oameni sa mearga mai departe.Esti raul absolut,dar prin tine,oamenii isi doresc binele.Si nu uita,intotdeauna esti infrant.

Subiect: Re: lordul luminii Lun Apr 05, 2010 2:41 am

Si in clipa urmatoare,raul se facu nevazut.De atunci,nu a mai venit niciodata.Se spune ca binele biruise din nou,dar alte povesti spun ca raul asteapta la cotitura,asteapta greseala.Dar zeii erau mai presus de aceste povesti.Viata isi continua din nou drumul spre nicaieri,caci fara zeita mama,fara viata si fara moarte,nimic nu mai era ca inainte.Toti ii asteptau bvenirea,dar ea nu mai venea.Trebuia facut ceva,iar toti isis puneau speranta in lordul luminii.Dar acesta astepta,caci nu gasise inca cea mai potrvita decizie.Trebuia sa o caute,sa-I vorbeasca,dar nu se impacase cu idea ca ar putea accepta un raspuns negative din partea ei.De asemenea,nu o putea obliga,fiindca o iubea.Ar fi dat orice pentru a o gasi si pentru a o convinge sa se reintoaca,sa petreaca din nou langa el clipele fericite ale dragostei.

Chiar daca omul era considerat o fiinta rationala,adevarata lume era diferita de orice imaginatie.Pentru zei,dorintele oamenilor erau usor de realizat.Unii isi doreau o familie,altii cariera..Dar in acel moment,intreaga umanitate isi dorea sa traiasca.Undeva departe,unde doar zeii pot ajunge,se afla marea gradina a dorintelor.De aici venea cel de-al cincilea zeu.Era zeul tuturor dorintelor,el cunostea fiecare dorinta a oamenilor si a zeilor.Unul din cele mai mari atribute ale acestui zeu,era bunavointa,rabdarea,intelegerea!El analiza fiecare dorinta,si incerca sa o indeplineasca..El era zeul care aducea darurile ceresti.Acest zeu,erau unul special,caci era un fel de androgin.Se incarna in corpuri de femei,dar si de barbati,iar atuynci cand traia in lacasul dorintelor,lua diferite forma.De aceea,zeii il considerau un adrogin,si il respectau pentru acest lucru.Numele lui era ascuns,doar Marele lord,care-l crease,il cunoaste.Miturile prezinta povestea nasterii unui androgin,de catre cea mai puternica entitate din univers.Numele ii fusese dat inca din prima clipa de viata,iar cel care reusea sa il ghiceasca,orice dorinta urma sa-I fie implinita..Zeul dorintei fusese creat pentru a imbbunatati lumea.Fusese cadoul pe cae Lordul Luminii il daruise iubitei sale eterne,Isis..Dar toate acestea,erau inconjurate de eternele mistere..Nimeni nu cunostea adevarul complet!

Subiect: Re: lordul luminii Lun Apr 05, 2010 3:00 am

In acele momente,Maiteya il astepta.Dorea sa afle ce isi dorea zeita mama.Dar deodata,zeul Bu il chema pe lord.Dorea sa-I arate ceva important.Dincolo de cele mai fierbinti stele,in galaxia vietii trecatoare,pe planeta Pamant,demonii puneau stapanire pe vietiile oamenilor.Mii si mii de oameni mureau in fiecare zi.Pamantul era in pericol,iar singurii care-l puteau salva erau zeii.De aceea,doi dintre ei fusesera trimisi pentru a rezolva problema..Deasupra muntilor inalti ai Alpilor,avea sa fie batalie..Demonii isi trimisesera doi reprezentati..Erau doua fantome reale,cu ochii fara culoare,iar in mana stanga aveau sagetile mortii,iar in cea dreapta,arcul Infernului.De cealalta parte,se aflau zeul dragostei si zeul iluziei.Zeii ii trimisesera pe Lola si Bu..In joc era nu numai viata oamenilor,dar si viata zeilor si a demonilor.Caci cine pierdea,murea.Exista un singur invingator,care lua totul!

In aer se aruncau sagetiile veninoase ale Iadului,dar si praful iubirii..Daca demonii isi doreau sa-I omaore pe zei,zeii doreau sa-I transforme pe demonii.Nu avea rost sa-I ucida,dar daca nu ar fi avut ce face,daca aceasta er ultima solutie,atunci ii puteau omora.Lupta a durat pana cand,demonii au ramas fara putere.Chiar daca erau de nevazuti,zeii ii loveau de fiecare data cu precizie.Orice demon va sfarsi daca in loc sa te lupti cu el,il vei lasa sa te atace.Iar atunci cand va incepe sa-si inviga coltii in sufletul tau,cand va fi aproape gata sa-ti ia viata,amintesteti ca detii o putere a binelui.Ridicat-te si trimite intreaaga bunatate catre inima uscata a necuratului.Fie ca atunci cand coltii veninosi iti vor strapunge trupul,din aceea rana sa nu curga un sange in care sa pui ura..Caci ura,este bautura favorita a demonilor..Lasa ca bunatatea sa se reverse din tine,si sa patrunde in cel ce te loveste!

Subiect: Re: lordul luminii Lun Apr 05, 2010 4:15 am

Chiar daca cineva te uraste,sau te loveste,fii bun.Aratai ce este bunatate,comportandu-te frumos.Incearca sa intelegi care ii este nemultumirea,si gandestete ca intotdeauna o cale mult mai buna de a castiga in viata.Decat sa castigi o lupta,mai bine castigi un prieten!De aceea,nu omora pe acela care te-a ranit.Nu ii raspunde cu rautate,caci in tine se afla bunatatea zeilor.

In aceea batalie zeii au invins,caci reusisera sa-si transforme adversarii in prieteni.Aceasta era o adevarata lectie predata demonilor,dar mai ales oamenilor.Pamantul inviase,datorita luminei datatoare de viata.Dar nu era timp pentru a sarbatori.Zeita Isis trebuia gasita.De aceea,in gradina zeilor,aveau loc intalnire.Maitreya privea in departare.Clipa decizie se apropria,iar in mintea lui se nasteau cateva posibilitati.Atat Bu,cat si Lola,il ajutasera foarte mult..Dar avea incredere si in ceilalti zei.Astepta nerabdator sa afle parerilor lor,si apoi,urma marea decizie.Soarele se inalta timid pe cerul fara lacrimi,peisajul era de neinchipuit.Un dans nesfarsit de culori incantau privrea zeilor..Chiar daca se aflau departe de Isis,parca in acele momente,rasaritul soarelui realiza o comuniune puternica.Desi nu vorbeau,desi nu se priveau,toti zeii comunicau.Inima zeitei mama batea la fel de puternic ca a lordului,toti erau pe aceeasi frecventa..Si,intr-o fractiune de secunda,cel de-al cinciliea zeu,a strigat:Brazilia..Le povesti mai apoi ca avusese o viziune,in care,zeita Isis stateain lanturile karmice,nereusind sa se elibereze.Maitreya se apropie de el,si il ruga sa il urmeze..Trebuia sa discute urgent cu el.Zeul tuturor dorintelor avusese o viziune care ii pute ajuta,sau chiar incurca..

Subiect: Re: lordul luminii Joi Apr 08, 2010 6:29 pm

-Bine ai venit,Kama,zeul tuturor dorintelor!Spune-mi tot ce stii despre Isis.Spune-mi tot ce ti s-a aratat in aceea viziune.

-Mare lord al luminii,iti voi spune tot.Dar ma tem ca nu ma vei crede,caci ceea ce am vazut pare ireal.Am vazu pamanturile sud-americane,am vazut Brazilia.Acolo se afla zeita mama,zeita pe care o cauti.Era incarnata in trupul unei femei,foarte frumoase.Dar era slabita,din ce am vazut,era pe moarte.Te astepta,caci pentru ea,tu erai singura solutie.Dar in fata ei,in acele momente se afla stapanul intunericului.Era pregatit sa o ucida.Nu putea scapa,caci transferul de suflete nu se putea realiza datorita unor probleme karmice.In rest,nu mi s-a aratat nimic altceva.

-Stii cumva de unde a venit aceasta viziune?Il cunosti pe caela care ti-a trimis aceste informatii?

-Nu,dar ii aud si acum vocea in minte.Rosteste cu disperarte ‘Brazilia’.Nu mai pot,aceasta voce imi produce o durere de nesuportat.Nu o pot alunga,si nu stiu ce e de facut.Eu sunt zeul dorintelorcel care indeplineste fiecare rugaciune a oamenilor si a zeilor,dar nu pot sa-mi indeplinesc propria dorinta.O,sunt creatia lui Isis,dar daca ea va muri,voi muri si eu.

-Nu stiu ce sa zic.Spune-mi ce parere ai.Cum crezi ca ar trebui sa procedam?

-Destul de greu de gasit un raspuns..Cred ca ar trebui sa ajungem urgent in Brazilia,voi veni cu tine,marite zeu,caci imi iubesc mama.O vom cauta,si o vom gasi,caci are acelasi snage ca si noi,si astfel ne va fi mai usor sa o identificam.Cred ca ar trebui sa mergem cu totii,caci va fi nevoie de toti.

-Totusi,trebuie sa lasam pe cineva sa apere cerurile..De gradina iubirii,se va ocupa Lola,eu si cu Bu vom merge pe pamant.Vei veni si tu,caci prin tine,o voce necunoscuta ne vorbeste.Cel de-al saselea zeu,va ramane aici.El nu este inca refacut dupa ultima misiune.Dar totusi,trebuie sa pastram legatura cu el.El este zeul protector,zeul dragonilor.El a renascut de atatea ori,de atatea ori a reusit sa invie,caci el este cel care se ocupa cu transferul de suflete.Desu vreau sa o gasim pe Isis vie,trebuie sa ne luam masuri de siguranta,caci exista posibilitatea sa o gasim fara viata.Viata oamenilor este scurta,intotdeauna firava.

-Cum spui tu,stapane.Am sa merg sa las pe cineva in locul meu n lacasul dorintelor.Voi reveni mai apoi,si voi fi gata de calatorie.Voi astepta decizia ta,pe care o vei spune in fata celorlalti zei.Pana vei discute si cu cel de-al saselea zeu,zeul transferurilor karmice,eu ma voi asigura de linistea universului.

-Te poti duce.

In acele clpe,zeul dorintelor, Kama,cutreiera cerurilor.Atunci cand a ajuns in fata gradinii dorintelor,o lacrima izbucni din ochii lui argintii.Se despartea pentru prima data de acel loc,si exista posibilitatea sa nu-l mai vada niciodata.Trebuia sa aleaga pe cineva ca stapan al dorintelor,pana se va reintoarce.Dar gradina era goala,iar florile sperantei,din care infloreau dorintele,erau ofilite.Era nevoie de puterea binefacatoare a soarelui,pentru ca viata sa invie.In fata mortii,dorintele se pierdeau in necunostere.Singura care putea face ca viata sa rasara din nou,era Isis.De aceea,isi doprea sa o caute.Era mama lui,iar sangele ei,curgea si in sufletul lui.In clipa aceea,chema un inger din paradis,si il ruga sa aibe grija de acel loc sacru.Acum,ii era mai usor.Putea sa inceapa misiunea,si ar fi dat orice,chiar propria viata,pentru a-si salva mama.

Insa,in acele momente,.Maitreya discuta cu cel de-al saselea zeu.Era un ultim sfat pe care-l putea primi,o ultima parere de care putea tine cont.Cu toate acestea,era constient de faptul ca advearatul sfat se afla in interiorul lui,dar privind si in ochii celorlati zei,ascultand parerile lor,isi dadea seama ce se afla in el cu adevarat.Nu ii era deloc rusine sa recunoasca ca existau momente cand erau nesigur,cand avea nevoie de un sfat.Dar marile decizii,ii apartineau numai lui,Veneau din adancul sufletului lui de zeu al luminii.Chiar daca nu toti il intelegeau,chiar daca alegerile lui pareau adevarate nebunii in ochii altora,el stia ca aceea era calea cea dreapta.Tocmai de aceea,el era zeul suprem,deoarece avea incredere in propriile lui ganduri.Obisnuia sa se lase strabatut de lumina stelelor,isi lasa sufletul liber,in voia sortii..Stia ca legile naturii sunt puternice,stia ca adevarata putere ii venea din suflet.Atunci cand era nevoit sa ucida pe cineva,facea tot ce-I statea in putinta,pentru a-I salva viata.Nu ii placea sa abuzeze de puterea lui,nu ii placea sa fie un zeu rau.Cauta,sa aduca fericire pe zambetul tuturor.Intreaga lume ii apartinea,dar in acelasi timp,prin ceea ce facea,lumea I se daruia de buna voie.El era zeul mult iubit,iar oamenii credeau cu adevarat in el,desi nu-l vazusera niciodata.Marele lord,stia ca adevarata putere a unui zeu,consta in capacitatea de a aduce lumina,bunatate si fericire in viata celui apropriat.Iubea necunoscutul,fiindca dincolo de orice cunostiinta,se afla aventura,dorinta arzatoare de a desoperi ceva nou.

Maiteya si Isis erau zei supremi,cei nenascuti,si nemuritori.Cei care nu cunosteau nasterea si moarte,caci ei erau creatorii intregi lumi.Se spune ca universul este creatia zeului Maitreya,iar Isis era muza care il ajutase la crearea acestei capodopere.Ea era inspiratia lui,caci prin ochii ei,el reusea sa descopere lumea ce urma sa fie mai apoi creata.In noptile cu luna plina,ingerii povestesc ca lumea este darul pe care Maitreya il daruiese iubitei sale.Stelele erau un colier,erau cele mai stralucitoare bijuterii,pe care le primise Zeita mama.Intreaga lume,ii apartinea ei,caci Maitreya crease lumea pentru ea.Pentru ai darui fericirea de care avea nevoie.Insa,in gandurile profetilor,sau a magilor,se infatiseaza un momenet in care lumea ia nastere din clipele de iubire dintre cei doi zei.La fiecare atingere,o noua stea apare.La fiecare mangaiere,imbratisare,un nou univers se naste.Pentru ca lumea era dovada,ca,dincolo de orice limita umana,ezista zei,care triasc intr-o lume perfecta.Timpul nu era intradevar o unitate de masura a clipelor pierdute,era suma tuturor momentelor de iubire dintre Maitreya si Isis.Chiar si in momentele cand nu erau unul langa altul,tot se iubeau,caci iubirea ii tinea in viata.Iubirea se numea nemurire,caci era forta care le dadea puterea de a trece peste clipa prezenta.

Insa pentru zei,viata oamenilor era durata unei batai de inima,un moment,in care sufletul cunostea binele si raul,fericirea si tristetea.Omului ii era predestinat sa se nasca,sa traiasca cu speranta ca intr-o zi va reusi sa-si indeplineasca visele,si mai apoi sa moara.In fata ultimei rasuflari,I se indeplinea dorinta de a vedea lumea,asa cum era cu adevarat,dar doar pentru o fractiune de secunda..Caci lumea isi infatisa adevaratul chip doar sub privirile zeilor.Doar ei cunosteau adevarata imagine a lumii,fiindca doar zeii erau cei care vedeau cu adevarat.

In acele momente,Marele zeu,Maitreya isi aducea aminte de clipele petrecute in preajma iubitei mama,Isis.Isi aducea aminte,de fiecare zambet,de fiecare suras al zeitei inimii sale,isi amintea tot,caci nu putea uita niciodata acele momente minunate.Isi amintea de marturisirile pe care I le facea,in fiecare clipa cand o imbratisa.De multe ori,ii spusese ca ar fi in stare sa-si dea viata,pentru ea,cum de ar renunta la tot ce avea,doar pentru ea.Insa ea ii raspundea de fiecare data,ca fericirea ei era el,nu putea fi fericita departe de inima zeului,fiindca il iubea cu adevarat.Erau clipe magice,clipe in care intreaga viata se nastea.Erau clipele de iubire adevarata,de care isi aducea cu bucurie aminte.Dar in acele momente,inima parca il durea.Il durea absenta iubitei sale.Il dorea totul,caci fara ea,nimic nu mai stralucea cu adevarat.

Pentru zei,prezentul era secunda care privea in doua parti.In spate se afla trecutul,iar in fata viitorul.Dar timpul,era cel care zbura liber,fara nici-o grija.Chiar daca mai imbatranea cu cateva clipe,el era asemenea zeilor,nemuritor.Chiar daca in fiecare clipa,ceva din el se pierdea,in acelasi timp,in aceeasi masura,se nastea ceva nou.O clipa isi gasea sfarsitul,iar o alta,inceputul.Pentru ca asa era timpu,mereu acelasi si mereu altul.Nimeni nu putea vorbi despre el,caci el se afla in fiecare cuvant,dar nici-un cuvant nu era timp.Asemenea zeilor,timpul era o forta puternica,care manuia destinele oamenilor.El decidea momentele de fericire sau tristete,ele alegea clipa in care doi oameni isi daruiau fericire,dar si clipe in care erau alaturi in fata momentelor dificile.Timpul era cel care dadea viata,si cel care ucidea.Nu erau zeu,fiindca nu-si dorise sa fie zeu.Isi dorise sa fie timp,sa fie peste tot,in orice moment.Nu ii placea sa fie asemenea unui zeu,caci el era intregul univers.El era viata,el era timp.Dincolo de orice imaginatie,in universul acesta,in fiecare secunda,fortele infinitului coezista.Se afla in noi,dar si dincolo de ceea ce putea vedea.Aceste forte se afla atat in sufletul persoanelor care ne sunt atat de dragi,dar exista si in sufletul dusmanilor nostri.Se numesc:timp,lumina,caldura,spatiu.Acestea sunt fortele care tin in viata intreg Universul.Iar cei care cunosc intregul adevar,sunt zeii.In fata lor,intreaga natura isi contempla frumusetea.Doar in fata zeilor,lumea stralucea in multimea de culori nemuritoare.Glasul profund al iubirii,patrundea fara nici-o grija in sufletul zeilor.Totul era asa cum trebuia sa fie,Exista o lege pe care doar zeii o cunosteau,se numea ordine.Totul avea propriul sau sens,iar fiecare intamplare se numea echilibru.Caci intreaga lume,era un echilibru perfect dintre viata si moarte,dintre dragoste si ura.Parea ireal,dar nu erau iluzii,erau fenomene obisnuite,care se manifestau peste tot.De fapt,lumea era lumina si intuneric,era cunostinta si necunoastere.Doar zeii,insa,stiau marele adevar.Doar ei puteau schimba,in orice moment,lumea intreaga.In acele momente,se auzira pasii celui de-al saselea zeu.Era cel din urma,dar destinul lui era drumul cel mai greu,cel mai lung,dar care ducea,acolo unde toti isi doreau sa ajunga.El urma sa ajunga cel mai mare zeu,zeul suprem…Nimeni nu stia exact cand se va intampla acest lucru,caci totul depindea de fiecare alegere pe care o facea.El,cel de-al saselea zeu,era zeul viitorului.In ochii lui,puteai observa dorinta de a face lumea mai buna.Acest zeu,era un zeu atat de misterios,incat nimeni nu ii cunostea adevaratele atribute.Caci el era puterea totala a focului,dar si puterea ghetii,el era aer,lumina,dar si intuneric.El era bunatate,el era raza de foc a iubirii care strapungea fiecare sufelt

Subiect: Re: lordul luminii Joi Apr 15, 2010 12:30 am

Numele lui era Gabyka.El era cel initiat,dar in acelasi timp,cel care ii initia pe ceilalti.Toate lumea il respecta,fiindca in fruntea lui se afla marele semn,semnul celui invingator si niciodata invins.El era speranta,el era zeul care avea sa-l inlocuiasca,intr-o anume zi,pe marele lord al luminii.Gabyka era o nimfa,era un zeu in devenire..Era o zeita de o frumusete profunda,ochii ei straluceau in limpezimea fiecarui gand.Fusese acceptata de zei,tocmai datorita semnului de pe frunte.Chiar daca acesta era ascuns,zeii il putea vedea,si ii cunosteau intreaga semnificatie.Pe fruntea acestu zeu,se afla marele simbol,care infatisa un inger,care tine intr-o mana spada de aur a lumii,inconjurata de flacarile iubirii,iar in cealalata mana,se afla copilul al carui mama era pamantul,iar tata cerul..In mana stanga se afla intreaga forta a universului,intreaga putere a vietii..Iar in cea dreapta,se afla cea mai firava faptura,cea mai sesnsibila fiinta din univers:Omul,cal care putea fi ridicat la ceruri doar cu un cuvant,dar in acelasi timp,putea patrunde in adancul infernului,la fel de usor.Era o fiinta care cunostea viata prin nastere si moarte.Era cel care gusta din fructele copate ale fericirii,dar care,datorita inocentei,gusta si din cele stricate,in acer se afla pacatul,tristetea,dezamagirea.Omul pentru zei era un copil vesnic tanar.Traia in jur de 100 de ani,timp in care cutreiera pamantul in cautarea unui loc de joaca.Viata omului se numea copilarie,fiindca tot ceea ce facea,era actiunea unui copil dornic sa patrunda in infinitul necunoasterii care se afla in fata lui.Pentru zei,fiecare greseala a omului era iertata,caci era o bucurrie sa-l vezi cum zambeste atunci cand se afla in mijlocul celorlalti oameni.Atunci cand isi ridica privirea spre cer,atunci cand rostea cu ajutorul mintii,sfanta rugaciune,comunica cu mama si tatal,cu cerul si pamantul.Omul cunostea limbajul ascuns al naturii,.Omul comunica printr-un fel anume cu animalele de pe pamant.Cunostea povestea tuturor izvoarelor,caci natura intreaga era mama care-l ocrotea in fiecare secunda.

-Gabyka!Bine ai venit.Te asteptam de mult.Te-as ruga sa-mi dai un sfat in legatura cu Isis.Parearea ta ma poate ajuta!

-Marite zeu,tot ce ai aflat este adevarat.Nu trebuie decat sa urmezi povestea stelelor,sa urmezi destinul.Daca iti este dat sa o gasesti pe Isis,atunci o vei gasi oriunde ar fi.Ai ascultat parerile tuturor,dar nu uita,ca trebuie sa tii cont de ceea ce-ti spune sufletul.Lasa-ma sa-ti marturisesc ca imi este frica de profetiile auzite.Ma tem ca cineva va trebui sa moara,ma tem ca un zeu va disparea pentru totdeauna.Nu stiu daca Isis te iubeste sau nu,nu stiu ce simti tu cu adevaat pentru ea,dar daca o iubesti,atunci aceasta forta iti va da intreaga putere de care ai nevoie.Fii foarte atent,caci demonii sunt si ei prin preajma.Le este foame,si vor sa isi potoleasca aceasta pofta cu sangele unui zeu.Imi este frica de clipa in care cineva va pieri,caci dincolo de orice putere divina,se afla intunericul..Daca nu suntem precauti,binele poate fi invins.Maitreya,lord al luminii,cum iti vei apara viata atunci cand tu vei fi cel care va trebui sacrificat?Cum o vei proteja pe Isis,daca aceasta va fi chemata in infern?Cum vei proteja intreaga lume,daca va trebui sa platesti demonilor ceea ce nu poti plati?Puterea ta,puterea intreaga pe care o detii,cum te poate ajuta?Iubirea,pana unde te va duce?

-Da,ai dreptate.E mult pre periculos,de aceea as dori sa merg de unul singur,dar in acelasi timp,nu pot invinge singur.Iubirea..nici nu iti poti imagina cat ar plati cineva pentru ea.Pentru Isis,as fi in stare sa imi dau intreaga nemurire..De aceea,tu care vei fi cel care ma va inlocui din ziua cand nu voi mai fi,te rog sa ai grija de Isis.Alungai nefericirea,si adui numai bucurie in viata.Nu o lasa sa sufere din cauza mea.Ai grija,de intreaga lume.Esti un zeu bun,vei deveni un zeu absolut atunci cand vei fi pregatit.Atunci cand vei reusi sa intelege fiecare gand,fiecare intamplare,vei reusi sa stapanesti intreaga lume.Nu uita ca lumea aceasta va fi a ta doar atunci cand o vei merita.Daca nu vei reusi,vei fi inlocuit,caci universul acesta,are nevoie de un lord puternic.Nu uita ca ceilalti zei sunt mai puternici decat tine,dar daca vei reusi sa fi lumina,sa fii iubire,atunci vei fi cel dintai.Probabil ca eu voi muri cat de curand,caci destinul trebuie sa-si continue drumul.Doar asa,Isis va fi salvata.De aceea,iti vorbesc in aceste momente.Eu sunt Maitreya,lordul luminii,stapan peste toate ceea ce exista,dar peste cateva zile,cand soarele va zambi pentru o clipa in memoria mea,tu vei fi,cel dintai zeu al universului.In mainile tale,se va afla intreaga putere.Din ochii tai va izvori o noua lume,caci tie iti este dat sa fi noul creator al acestei lumi.Gabyka,incearca sa calatoresti in primul rand in tine.Incearca sa intelegi cine esti cu adevarat,incearca sa intelegi care iti sunt calitatile,si care iti sunt defectele.Nu uita faptul,ca pe fruntea ta,sta semnul infinitului,semnul tuturor lorzilor,tuturor zilor supremi.Eu voi deveni o amintire,caci tu,vei fi prezent si viitor.

-O,preamarite zeu,Cuvintele tale imi patrund in suflet,imi strabat inima.Ceea ce mi-ai spus,m-au emotionat profund.Nu pot gasi,in aceste clipe,un raspuns.Desi stiu ca intr-o zi,intreaga lume,va fi a mea,eu imi doresc sa fie a ta pentru cat mai mult timp.Doar de la tine am reusit sa aflu ceea ce aveam nevoie.Tu,lord al luminii,m-ai invatat ce este iubirea,ce este lumina,adevarul si credinta.M-ai invatat,ca in acest univers,exista forta iubirii care vindeca orice inima bolnava.Tu m-ai invatat sa zbor,tu m-ai invatat cat de frumoasa este lumea.La inceput am fost un copil-zeu,dar datorita tie,azi sunt ceea ce sunt.

-Eu ti-am explicat aceste lucruri,asa cum am procedat si cu ceilalti zei.Trebuie sa stii,ca le-ai descoperit singur.Semnul din frunte,dorinta de a iubi,te-au ajutat sa invingi.Faptul ca nu te-ai dat niciodata batut,faptul ca pentru tine,nimic nu era cu neputinta,adevaratele minuni s-au lasat explorate de tine.Eu nu am nic-un merit,caci intregul merit se afla in tine.Nu trebuie sa uiti acest lucru,caci este foarte important.Daca in viata aceasta,ai reusit sa treci prin momente de fericire,de bucurie,totul s-a datorat tie.Daca au existat si momente in care ai mai gresit,trebuie sa realizezi ca au fost din vina ta.Nimeni nu are nici-un merit in afara de tine,in ceea ce te priveste.Dar,in egala masura,orice greseala pe care ai facut-o,sau pe acre o vei face,este numai si numai din vina ta.Spune-le zeilor,atunci cand vei predica pentru intaia oara in calitate de zeu suprem,ca moartea mea,a fost o solutie in legatura cu binele lumii.Tu esti cel care vei aduce prospetime in viata din intreg universul.Gabyka,esti o nimfa incantatoare,ochii tai stralucesc de o mie de ori decat marea stea Si,esti de o frumustee rara.Dar sufletul tau,ceea ce se afla in tine,este de neexprimat.Ai un suflet atat de curat,asemenea unui nou nascut,complet-nevinovat.Sunt convins ca zeii te vor iubi,si iti vor da asclutare.Acum,daca nu te superi,as dori cateva clipe linistite.Anunta-I pe ceilalti ca le voi comunica decizia peste cateva minute.Asteptati-ma afara,vin si eu imediat.

-Voi face tot ce mia-I poruncit.

-Iti multumesc mult,draga mea Gabyka.

Dupa ce cel de-al saselea zeu parasi incaperea,marele lord ramasese singur.Dorea sa mediteze pentru cateva clipe,dorea sa-si improsmateze

gandirea,caci ea pus in fata unei decizii extrem de importante.In acele clipe nu se gandea la nimic,Isi lasea mintea libera,deoarece in acele momente,soarele era pregatit sa rasara din nou.Insa,pentru el,putea fi ultimul rasarit la care asista.Privea raza de soare care isi facea loc prin incapere.O atingea delicat,fara sa o raneasca.Era o raza timida,o raza firava de caldura.Ii strapunsa sufletul,si,in acele momente,parca se auzi un suras.Era surasul sufletului,era fericirea care venea din interiorul lui.Timpul trecea fara nici-o grija,dar,in acele momente,zeului I se parea ca marele timp,mergea putin mai incet.Atunci cand se lasa cuprins de celelalte raze de foc,fiecare clipa I se paru mai lunga.`

Deodata simti nevoia sa se ridice.Era regatit,luase decizia de care avea nevoie.Ajuns in gradina unde il asteptau si ceilalti zei,ii privi increzator,si apoi le vorbi:

-Dragi mei prieteni,dragii mei zei,am luat o hotarare.Am un plan,si v-as ruga sa aveti incredere in mine.Eu,Skaty si cu Kama vom merge in cautarea zeitei mama.O vom cauta mai intai in Brazilia,apoi pe continentul American,African,European,Asiatic si Australian.Atunci cand vom stii exact unde se afla,eu ma voi incarna intr-un om,iar Skaty si Kama vor ramane deasupra norilor.Vom comunica cu ajutorul semnelor.Din cate stiu,Isis s-ar putea sa fi slabita.De aceea,vom efectua un transfer de energie,de putere.Ii voi da,toata puterea de care are nevoie.Apoi,zeul intelepciunii si zeita iubirii o vor astepta pe Isis sus,si o vor readuce aici,in gradina unde intodeauna i-a fost locul.Apoi eu voi respecta profetia stelelor.Eu voi fi cel acre va muri,zeul care va pasi in infern.Nu trebuie sa va fie teama,fiindca aceasta este singura posibilitate.Voi muri pentru Isis,si astfel,suferinta mea va fi mai dulce.In locul meu,va veni Gabyka.Ea va fi viitorul zeu suprem.Daca ma iubiti,daca tineti la mine,daca va simsiti legati de aceasta lume,v-as ruga sa ascultati de Gabyka.Nu plangeti dupa mine,fiindca pur si simplu,destinul se indeplineste.Am trait cat n-a trait nimeni,caci eu sunt cel care s-a nascut din prima picatura de viata.Am iubit fiecare clipa pe care am trait-o.Totul in acest univers mi-a fost prieten.Dar astazi,universul se inchina in fata unui alt zeu.Eu voi muri,iar mai apoi,voi ajunge in infern.Aveti grija de inima iubitei mele,Isis.Daruiti in fiecare secunda fericire si iubire.Si nu uitati,va iubesc foarte mult.Va sunt recunoscator pentru tot ce ati facut,caci fara ajutorul vostru,lumea nu ar fi aratat niciodata cum mi-as fi dorit.Nu avem mult timp la dispozitie,sa incepem.

» Lordul luminii-2