Cititul dauneaza grav inculturii!
Trebuie să citim pentru a avea putere. Omul care citeşte trebuie să trăiască intens. Cartea trebuie să fie o sferă de lumină în mâinile cititorului. –Ezra Pound
Singura cale prin care omul cunoaste nemurirea este chiar urma pe care sufletul il lasa pe acest pamant este cuvantul.literele de foc strapung fiecare suflet,iar paginile acelor manuscrise din mainile voastre incep sa tremure.in adancul oricarei povest se afla o noua lume.fiecarei intamplare contine viata,caci arta creatiei este procesul superior al inteligentei umane prin care ochii nostrii reusesc sa-si depaseasca limitele.fiecare carte este un manuscris menit san e vorbeasca,prin glasul universului,povestile fiecarui om.desi pare apropae ireal,eu cred ca in aceasta lume a creatiei se afla implinirea noastra.
Nu stiu niciodata de ce citesc o anumita carte.de fiecare data,un instinct necunoscut ma impinge catre un anumit titlu.din momentul cand in mainile mele se afla cartea necunoscuta,incep sa-mi dedic infinite clipe pentru a descoperi ceea ce se afla in mine.caut cheia care deschide poarta visurilor mele,si din aceea clipa,incep sa tremor.pagina dupa pagina parcurg o serie de sentimente…toate simturile se trezesc,iar in mine rasuna vocea propriei inimi.deodata,cand ochii obosesc,cand glasul nu mai reuseste sa rosteasca cuvintele,cand literele incep sa se piarda,cand totul se aproprie de sfarsit,nu ma dau batut.cartea incepe sa ma fascineze,iar aceasta senzatie este o forta ce invinge orice limita umana.devin apoi o stanca,dar imi eliberez sufletul si ill as sa patrunda in paginile acelei carti sfinte.sufletul patrunde de fiecare data cu sfiala,dar de la prima soapta a povestitorului,prinde aripi.se inalta in taina cea mai sfanta deasupra oricarei marturisiri.cu ochii de foc reusesc sa descopar in oglinda povestii propriilor sentimente.asta este arta fiecarei povesti.intotdeauna,o carte pare scrisa pentru sufletul tau.e atat de curios cum fiecare povestitor cunoaste sentimentele tale cele mai ascunse.insa,constientizez ca nu va pot influenta parerea despre lumea povestilor,dar prezint in randurile urmatoare visul care m-a facut sa traiesc in fiecare poveste…
Se facea ca deschisesem pentru prima data ochii..vedeam pentru prima data profunzimea fiecarei culori,..in mainile mele se afla o carte cu paginile albe..era o carte anonima,scrisa de cel mai necunoscut scriitor..deodata,insa,parca printr-un miracol,in fata mea se insirau intr-o graba nebuna eternele cuvinte.literele de gheata imi ardeau sufletul,caci inima mea le mangaia in taina..visam cu ochii deschisi,vorbeam ca un nebun,dandu-mi seama ca cei din jur nu vor intelege absolut nimic.au trecut cativa ani de la acea intamplare,dar astazi,simt nevoia de a povesti ceea ce mi s-a intamplat.poate ca atunci nu am inteles totul,dar dupa lungile nopti nedormite,in care gandul sufletului meu a incercat sa desluseasca ceea ce a reusit sa citeasca pe aceea pagina alba..erau niste cuvinte invizibile,dar care imi patrundeau direct in inima..astazi,stiu ca acele cuvinte erau poivestea vietii mele,acee carte era menita sa-mi fie drumul pe care pasesc in viata..glasul cuvintelor era glasul unui suflet care a reusit sa treaca dincolo de lumea reala,care a reusit sa devina scriitor,care sa traiasca in fiecare clipa in lumea povestilor..pentru a intelege cu adevarat cat de importanta este lectura,trebuia sa pasesc in lumea ei..trebuia intr-un fel sa devin credincios fiecarui cuvant pentru a intelege fiecare mister.
Va rog sa aveti grija,caci ceea ce veti citi sunt marturisirile unui scriitor venit dintr-o alta lume..el nu a scris poate nici o carte,dar in fiecare secunda din aceasta viata,acest Creator ne povesteste propria viata..cuvantul lui este cel poe acre toti il urmam,caci viata este unica lectura care ne fascineaza in totalitate..pentru a intelege mai bine de ce este bines a citim,trebuie sa intelegm in primul rand de ce cineva scrie cate o poveste..dar va invite intr-o poveste a cuvintelor..zburati cu mine deasupra acestor marturisiri,lasati-va purtati de adierea fiecarei litere.
~ poate ca totul incepe de la primul cuvant..il arunc fara sa ma gandesc pe pagina alba..nici nu-mi dau seama,ca acel cuvant este o poarta catre o alta lume..este cuvantul cu care calatoresc in propria mea lume..ce poate fi mai frumos?adevarul este ca scrisul este intradevar un mister..nu stiu daca cineva il poate descoperi in totalitate..atunci cand inima mea graieste,iau un pix si o foaie..inchid ochii si imi deschid sentimentele..incerc sa caut ceea ce-mi doresc,desi constientizez ca este foarte greu,aproape imposibil nu renunt..uneori ceea ce insir pe foile acelea albe sunt considerate reusite,altele esecuri..dar pentru mine,toate au aceeasi valoare..fie nca este o poezie incantatoare,sau un cosmar ,toate m-au ajutat sa imi continui drumul..iar in momentul,cand voi reusi sa ajung la destinatia finala,nu voi mai scrie..niciodata..nici nu stiu cum sa descriu acest zbor al imaginatiei..vine cand doreste..sunt insa si momente cand simti nevoia de a respria aer..dar poezia,proza,si tot ceea ce inseamna scris traieste in adancul inimii talke..nu trebuie sa te inalti pentru a scrie ceva..recunosc,nu sunt un scriitor..ceea ce fac nu este scris,si nu doresc celebritate..nu doresc sa fiu apreciat,nu doresc ca ceilalti sa citeasca ceea ce eu scriu.dar asemnea fiecarui pas din desert,fiecare cuvant are propria sa urma..scriu pentru a-mi linisti inima,dar trebuie sa scriu..nu imi pasa daca cineva citeste ceea ce scriu,nu ma intereseaza opiniile lor..pentru mine,bataile inimii sunt adevaratele raspunsuri,,..aud de la prieteni diferite pareri..multi spun ca nu inteleg nimic din ce scriu,altii cred ca totul este un fel de iluzie,ca sunt un actor putin priceput..le ascult fiecare parere.si ma bucura nespus de mult faptul ca nu ma inteleg..pana la urma urmei,inima mea,e doar a mea..daca cineva de pe acest pamant ar intelege vreodata ce scriu,cred ca nu as mai dori sa traiesc..asta ar insemna sa-mi citeasca gandurile,sa respire pe aceeasi frecventa cu mine..dar nu e asa,fiecare inima are propria sa linie melodica..privind in jur,de-alungul anilor,am inteles ca scrisul meu este o boala pentru cei din jur,...dar oare,cum as putea vindeca ranile celorlati?da,poate ca aici gresesc cel mai mult..de fiecare data cand calatoresc in lumea visurilor mele,atunci cand ma trezesc cu o foaie scrisa de mainile mele,ma duc si o daruiesc unei persoane..o rog sa citeasca si sa-mi spuna mai apoi parerea..poate ca in mod normal,nu ar trebui sa fac asta,.dar asemenea vantului,creatie este mereu calatoare..poezia si proza traiesc din cititor in cititor..daca le-as tine numai pentru mine,pentru caele momente cand practic sunt al pamant,atunci le-as tine cu forta..intr-o inchisoare a regretelor..de aceea,de fiecare data,chiar daca la prima vedere ele deranjeaza,stiu ca e singura modalitate de a le darui o viata..apoi nu mai depinde de mine..depinde de cel ce le va citi..in mainile lui vor sta propriile mele sentimenet..nu scriu pentru a plange,sau penrtu a povesti cuiva povestea vietii mele..poezia e un virus care cuprinde fiecare inima..imi amintesc fiecare intamplare..dar totul este asa cum este...scriu uneori,faa sa inteleg..sunt cuprins de niste sentimente mai necunoscute..dar nu ma dau batut...in fine,ceea ce fac,e ceea ce sunt..daca voi puteti sa va exprimati sentimentele prin moduri normale,eu asta sunt..nu ma pot schimba...
fiecare cuvant este o rugaciune.pe care o soptim in taina..chiar daca el se afla in fata tuturor oamenilor,doar noi il citim asa cum trebuie..doar in sufletul nostru,el rasuna cu adevarat...comunicam cu cel mai presus zeu..caci cuvantul este sabia noastra,cu care ne luptam impotriva fiecarui cosmar..
nu stiu daca maine voi mai deschide ochii,nu stiu daca maine voi avea o zi usoara,nu stiu ce se va intampla la urmatorul rasarit,orice ar fi,daca voi mai avea vreodata sansa,puterea,sa scriu,o voi face...fara nici-o urma de indoiala..iar de va fi sa nu mai pot visa,voi trai cu amintirile acestea..unde am zambit din tot sufletul...dar sa iubim,sa traim fiecare clipa asa cum merita traita..numai bine..
Marturisile acestea,sunt o incercare de a aduce zambet si bucurie in viata cititorului.Fiecare are propria sa viziune despre lume,despre ceea ce se afla dincolo de orice imaginatie.Aceasta poveste,reala din punctul meu de vedere,nu este decat un cadou pe care vi-l daruiesc cu toata bucuria.Nu doresc sa va schimb parerea despre lume,poate ca parerea voastra este mai corecta,dar prin ceea ce am scris pentru voi,am incercat sa va aduc motivatia de a fi mai buni in fiecare zi.Sunt convins ca puteti fi mai buni,mai redinciosiu decat sunteti.Am incredere ca veti reusi.Sa incepem calatoria,sa incepem sa visam cu ochii larg deschisi!
Tot ce voi scrie va fi pe un limbaj pe care fiecare sa-l poata intelege.Cuvintele vor fi simple,deoarece fiecare are dreptul sa se bucure de aceasta poveste.
Imi doresc ca aceasta noua lume care se infatiseaza in fata voastra in aceste momente,sa fie una familiara,o lume in care sa va simsiti minunat.Va doresc o calatorie placuta.Nu uitati sa zambiti la fiecare scurt popas…Caci aceasta este calea spre fericire,calea spre nemurire.Daca vreti sa traiti cu adevarat,zambiti in fiecare zi.
0fer aceasta lumina,doar acelora care au cu adevarat nevoie de vindecare.ofer iubire doar aceluia care are nevoie de ea pentru a trai.ofer caldura aceluia care ii este frig.ofer ratiune,aceluia care este pus in situatia de a face o alegere importanta.ofer noroc acelui care are nevoie de el.ofer iubire acelora care sunt singuri in aceste momente.ofer ajutor si protectie acelora care sunt raniti.ofer totul,acelora care in aceste clipe nu mai au nimic.va impartasesc secretele universului,acelora care ati venit special pentru acest lucru.raspunsul il veti afla,numai si numai daca il meritati.acelora care au de gand sa abuzee de el,sau sa-l foloseasca in alt scop decat calea cea dreapta,ii anunt ca asteapta in zadar.gandurile lor imi sunt atat de bine cunoscute,si nu le voi da niciodata ceea ce cauta atat de mult.daca vreti lumina,fiti lumina.daca vreti iubire,fiti iubire.caci numai acela care este lumina,va primi lumina,numai acela care iubeste cu adevarat,va primi iubirea de care are nevoie.numai acela care merita intreaga putere o va primi.~
In aceste momente,calatoria se termina aici.tot ce ati citit face parte din viata mea.sper ca am reusit sa va daruiesc aceea pofta nebuna de a patrunde fara teama in lumea literaturii..cititi,fiindca aceasta este unica cale prin care veti putea raspunde la propriile intrebari.tocmai in aceasta inchiere,un porumbel se inalta spre noi orizonturi de pe mana mea,din sufletul meu,cuvantul de foc se elibereaza..il privesc cu ochii inlacrimati cum strabate gandurile fiecarui cititor..sufletul meu,prin aceste cuvinte isi gaseste nemurirea..o,ce carte nescrisa se afla in inima mea..dar,privind la biblioteca plina cu visuri,aleg o carte pe care o citesc cu zambetul e buze..inainte de a adormi,voi privi din nou cum marea se desparte de tarm,iar cerul,incetul cu incetul se ridica deasupra pamantului..insa,cuvantul va trai vesnic in inima mea..Va multumesc pentru ca v-ati dedicate cateva clipe din viata pentru a-mi da ascultare!
ps:acest text este scris de adikady/costea adrian vladimir..orice tentativa de frauda se pedepseste conform legii in vigoare..
Sam Ian 01, 2011 7:57 pm Scris de 
prin acest blog vreau sa va transmit un mesaj pretios:de fiecare data cand va simtiti singuri ,cand credeti ca cineva va invins,sa va amintiti de puterea pe care o aveti 
.atunci sa va ridicati si sa luptati.sa nu va dati niciodata batuti,pentru ca pana la urma veti invinge...viata..este misterul cel mai frumos din acest univers..iubirea este forta care o intretine,iar eu imi doresc sa …
