o poveste minunata!

o zi frumoasa de vara a insemnat foarte mult pentru mine.imi aduc foarte bine aminte de acele clipe minunate.clipele pe care nu le voi uita niciodata.pot spune ca a fost cea mai importanta zi din viata mea.este vorba despre o intamplare reala care merita povestita.o intamplare reala care mi-a dat aripi si am ajuns acolo unde sunt azi,in frunte.merita povestita aceasta ontamplare:
tocmai terminasem clasa a opta si domnul diriginte a hotarat organizarea unei excursii in muntii fagaras.timp de o saptamana urmam sa descoperim frumusetea naturii.niste frumuseti pe care putini oameni le cunosc.toata clasa a fost incantata de aceasta propunere si toti eram nerabdatori.era ultima calatorie cu domnul diriginte si cu majoritatea colegilor.la vremea aceea eram cea mai buna clasa din toata scoala.toti profesorii aveau pareri foarte bune despre noi.
sosise si vremea cea mare.am plecat in excursie fericiti.doream foarte mult sa petrec clipe minunate impreuna cu colegii si prietenii mei.m-am asezat langa o fata frumoasa din clasa.pana atunci nu reusisem foarte bine sa o descopar,sa o inteleg.dar totusi,ceva ma atragea.nu stiu ce,dar era foarte puternic.credeam ca aceasta excursie era o ocazie extraordinara de a ne cunoaste mai bine.doream sa aflu daca ma insel sau este si ea un geniu neinteles.inaintea calatoriei imi propusesem sa privesc foarte atent peisajul din jur.era un drum lung ce trebuia urmarit.credeti-ma,nu am avut niciun moment aceasta ocazie.ochii mei erau atintiti intr-o singura directie.priveam in continu aceasta colega.era incantatoare.ne-am povestit reciproc intamplarile minunate din cei opt ani de scoala.ani care vor ramane cu siguranta in mintea tuturor...
totusi doream sa-i pun foarte multe intrebari.ma gandeam foarte mult la aceste lucruri.am decis sa-i le adresez pe cele mai importante.ciudat era un singur lucru:eu nu primeam niciun raspuns.oare de ce?nu stiu,este foarte greu de spus.dupa cateva ore,autobuzul opreste pentru un popas de o ora.am coborat amandoi in acelasi timp.ceva incredibil s-a petrecut in acel moment.aceasta colega a decis sa-mi vorbeasca.sa iasa din momentul de tacere pe care il avusese in timpul drumului.niciodata nu am mai vazut-o la fel de tacuta ca in acel moment.mi-a spus ca a inteles totul,ca descifrase totul.privirea mea ii spunea multe lucruri
si reprezenta cheia rezolvarii tuturor problemelor.mi-a mai spus ca in acel moment cuvintele nu mai aveau absolut nicio putere.ne priveam si asta era totul.era indeajuns pentru a ne intelege reciproc si a continua o prietenie foarte puternica.
atunci am inteles .pricepeam totul.obiectivul era aproape realizat.mai aveam foarte putin de asteptat.popasul s-a terminat si am urcat in autobuz.ne-am asezat din nou impreuna.de data asta cheia comunicarii era alta.ne trimiteam scrisori in care ne spuneam ganduri,opinii,sentimente.era ciudat,dar era calea cea mai simpla spre cunoastere.
odata ajunsi in fagaras,am oprit la un hotel unde urma sa petrecem noptile.in care am nimerit cu un alt coleg.un coleg care imi fusese prieten in momentele grele.dar,in ultimul timp nu mai eram prieteni.doream sa vad daca putea fi considerat un prieten sau era un om care urmarea propriul interes.ce sa mai zic,zilele erau minunate in compania colegei,noptile erau groaznice alaturi de colegul meu.pot sa zic ca au fost foarte putine momente de liniste noaptea.aceste momente se datorau oboselii.din cauza ei amandoi adormeam si nu ne mai certam.zilele erau calduroase.eu puteam zari un soare fierbinte aflat in spatiul cosmic,dar si un soare terestru.caldura sufleteasca trimisa de aceasta colega era foarte fierbinte.
prin calatoria noastra am traversat multe privelisti incantatoare.s-au intamplat si intamplari hazli.intamplari care mi-au creat o stare de buna dispozitie.nu le voi uita niciodata.
in calatoria aceatsa am descoperit niste lucruri uimitoare.la finalul calatoriei am aflat un lucru care m-a incantat foarte mult.aceasta colega mi-a spus ca a fost foarte impresionata de mine,ca i-am fost cel mai bun prieten.eu i-am spus ca pentru mine a fost de la bun inceput mai mult ca un prieten.din aceasta calatorie am inteles ca in cursul celor opt ani am facut o greseala.am considerat prieten un om care punea in prim plan propriul lui interes.
aceasta a fost ultima excursie din clasa a opta.am pastrat legatura cu majoritatea colegilor.insa,cu acea colega mai pastrez si azi legatura.presimt ca este o legatura mai stransa ce va dura foarte multi ani.
imi vor ramane in minte toate intamplarile placute si neplacute din primii opt ani din svoala.am traversat o jungla plina de pericole,am intalnit prieteni,dar si dusmani.a fost o calatorie placuta.am reusit sa inving in primul meci al vietii:scoala.prima victori castigata cu ajutorul prietenilor.de atunci ne-am despartit si am urmat vieti diferite.o clasa minunata era clasa opta A.prietenii erau foarte importanti.m-au ajutat foarte mult.
acea excursie a fost un vis devenit realitate.un episod minunat de care imi aduc cu placere aminte.sper sa se repete acest episod de cat mai multe ori.
cu trecerea timpului,inteleg ca acel moment a fost unul deosebit.un moment de stralucire care a stat la baza devenirii mele.traiesc si astazi impreuna cu aceasta fata,acum am crescut amandoi,dar tot nu am primit niciun raspuns.nimic,doar priviri cutremuratoare.priviri ce imi spuneau foarte multe.dar nu inteleg nimic,desi am impresia ca inteleg.doresc o explicatioe,dar cine sa mi-o dea.
o poveste minunata,neinteleasa de nimeni.un moment uimitor si miraculos.a insemnat foarte mult.a fost cel mai mare pas reusit vreodata de mine.au mai fost si alte realizari,dar nu la fel de inportanta ca acestea..