despre razboi..

razboiul-dansul malefic al marii,in drumul ei spre distrugerea tarmului..valurile,inaltate deasupra oricarui gand rational,reprezinta zgomotului glontului zburator spre tinta inamica..razbiul este calatoria omului in adancurile nesfarsite ale mortii..fiecare glont,este chemarea iadului,spiritelor malefice menite sa ucida orice participant/calator din aceasta experienta,de neuitat,si din nefericire,ultima..pentru ca,sangele,cutremura pamantul..sangele se scurge spre abisul solului,iar suletul,spre cerul imens,ingrijorat de nebunia omeneasca...desi toti au arme,desi sunt instruiti,totul este doar un joc,unm joc unde nu se castiga nimic,in schimb se pierde totul-viata,amintirile frumoase petrecute pe pamant..fiecare om poate lupta/juca oricand doreste,dar intotdeauna trebuie sa fiue constient de ceea ce lasa in urma:familie,copii,prieteni...
razboiul este un spatiu identic cu al unei gauri negre:nimeni nu mai are scapare,nimeni nu mai poate vedea lumina si caldura soarelui..aerul devine o comoare pierduta prin desertul teecutului,iar viitorul..nici macar cel mai bun prezicator nu il poate descroie..nimeni nu poate descrie moartea..nimeni..deoarece..ea vine inainte,inconjurand mintea omeneasca de ganduri disperata..de ce sa ucid?de ce sa imi pun viata in pericol?de ce sa risc?atunci cand nu am nimic de castigat..probabil unii cred ca razboiul este inchisoarea /paradisul celor care doresc sa-si protejeze tara..dar oameni buni,eu m-am nascut intr-o singura ta:numitga Terra..nu pot distruge teritoriile mele natale,nu pot ucide fratii...sangele acesta,este inceputul unui cosmar..fiecare glont,reprezinta o greseala pe cae o fac pentru e evada din aceasta lume..doresc sa ucid,dar nu stiu de ce..stiu ca este ceva inutil,ceva fara rost,dar nu ma mai pot oprii..ani intregi de experienta-scoala mea de ucigas..dar,ma pot schimba..este foarte simplu..o secunda de neatentie,sau mai degreba de curaj,si totul s-a sfarsit..un singur glont,trimis de fratii meei din tabara cealalalta,si gata,voim muri..dar nu reusesc..trimit fiecare glont in zone nelocuite,dar degeaba..in fiecare minut,mai moare cate un om..mor oameni,imi mor fratii-din abele tabere..nu vreau sa castig sau sa pierd..vreau un singur lucru-sa nu mai moara nimeni..suntem frati,ne jucam cu aceste jucarii..dar,parintii noastri unde sunt?unde au plecat?de ce ne lasa sa ne ucidem?unde sunt?ii strig zadarnic,caci zgomotul armelor este mult mai puternic..dar totusi,care este rolul acestui razboi.?pe acest pamant,este un singur razboi,acela cu incapacitatile noastre,defectele noastre..vrem sa demonsttam ca suntem curajosi,mai buni decat celalalti,dar nu este aceasta calea pe care trebuie sa o urmam..suntem egali in fata parintilor nostri creatori,egali,caci suntem toti oameni..
suntem orgoliosi..sau prosti?refuz sa cred in raspunsurile unor oameni care cred ca razboiul reprezinta de fapt momente de fericire...fericirea se castiga prin rapirea vietilor nevinovate,dar in acelasi tim vinovate,ale celorlalti participanti la razboi?de ce sa atacam un oras fragil,o tara mai slaba decat noi?de ce sa ucidem?de ce sa ucidem pentru binele nostru?prtopun un exercitiu de imaginatie:ganditiva penru cateva minute ca sunteti unicul supravietuitor de pe aceasta planeta..ultimul om..esti practic cel mai bogat,poti alege orice vila,masina,sau frumusete naturala a reliefului..dar,fratii nostri se odihnesc in mormintele sapate chiar de noi..de dorintele noastre..pacea si razboiul sunt cam acelasi lucru..caci pacea provoaca razboiul,iar finalul razboiului aduce pace..dar daca euy vreau pace c u o persoana,si se naste un razboi,iar eu sunt singurul supravietuitor,ce rost mai are pacea?razboi,arme,bombe,gloante,tancuri,acestea sunt creatiile oamenilor..o specie pe cale de disparitie..primul razboi mondial,al doilea razboi..si inca vreo 10 razboiae care vor razbi tarmurile mintii noastre,,valuri ucigase,se indreapta cu o viteza uimitor de mare de finalul omenirii,renasterea universului..

ps:desi mie nu-mi place deloc ce am scris aici,sper sa va placa..imi cer iertare daca aceste randuri v-au creat indispozitie,neplacere sua momente de tristete..dar din pacate,asta este realitatea..