calatorie de dincolo de atom

timp fara secunde
viata fara de lacrimi
clipe ramase fara amintiri
stele a caror lumina a disparut
prezente intr-un punct nedefinit
unde materia nu mai exista...
e locul spiritului..
care calatoreste nestingherit
catre nemurire!

cu siguranta ca aceasta calatorie nu va avea un sfarsit..caci ea este destinata nemuririi.timpul isi cauta clipele ratacite,omul incepe sa-si descopere sufletul,iar natura isi arata fata nevazuta..simbolul eternitatii renaste o singura data..traieste doar pentru o secunda..doar o singura persoana poate savura aceasta clipa,caci inima lui este mereu inconjurata de zambetele sperantei.sensul vietii se naste din stralucirea propriilor lui ochii,din lacrimile prea amare ale unui cer nesfarsit,inconjurat de necunoscutele orizonturi.un ritual are loc,in acel loc..insa nimeni nu il poate vedea!
doar tanarul chemat participa la acest joc al universului.el este ales sa ridice sabia la cer,pentru ca lumina sa coboare pe pamant..el trebuie sa aduca acestei lumi cea mai pretioasa comoara,care este ascunsa in ceruri.credinta este cea care il ajuta,care ii arata drumul..caci aceasta calatorie este destinata infaptuirii renasterii acestei civilizatii..un singur om,aparent normal,ca toti ceilalti,este chemat sa primeasca binecuvantarea cerului..
va urma,in zilelele/saptamanile/lunile viitoare,caci voi scrie doar atunci cand voi simti ca este nevoie,o poveste nemuritoare,un mit pe care zeii il povestesc si astati in locurile lor secrete..ea nu are un sfarsit,deoarece tind a cred e ca fiecare dintre noi suntem alesi..suntem chemati,pe drumul vietii,in cautarea unui sens clar al vietii!

voi scrie azi despre legile nescrise..despre cuvintele nerostite poate niciodata..dar vreau sa dau o lectie acelor oameni care cred cu tarie,ca parerea lor este intotdeauna cea corecta..chiar daca sunt niste simpli oameni,care de abioa reusesc sa traiasca in aceasta lume..miii de datori,salariul mult prea mic..si au curajul de a-mi arumenta mie banalitatile lor..nu vor a pricepe in ruptul capului,ca eu nu sunt ca ei..nu vor sa inteleaga ca destinul lor nu este al meu..si de aceea,soartea nu este aceeasi..probabil,din acest lucru,unii au puterea de a zambi si atunci cand inima le este ranita..pentru ca stiu ca exista ideal pe care trebuie sa-l indeplineasca..si pentru el,orice sacrificiu nu este chiar atat de greu de facut...
nu credeam vreodata ca mi se putea intampla tocmai mie asa ceva...of,simt nevoia de a pavosti,dar din p[acate,trebuie sa schimb personajele..caci in realitate e putin cam diferit..dar va voi povesti..totul..asa cum este..

ma aflam in fata propriului meu fiu,care avea in jur de 15 ani..il vedeam in fiecare zi cum inainta in viata,cum isi crea propriul sau destin,cum cu bune si cu rele,reusea sa-siu creeze un nume,o imagine in lumea aceasta..desi eram intotdeauna multumit de el,de fiecare data ii reprosam..pentru ca stiam ca poate mai bine..dar intr-o zi,s-a intamplat ceva ce nu trebuia niciodata sa se intample..imi amintesc si astazi acele momente cumplite,care mi-au schimbat viata..
era intr-o seara aparent obisnuita,el era la calculator..iar mie imi era foame..imi era sete..sete de mancare..si m-am dus si am mancat un mar,o otrava care avea sa-mi aduca propria moarte..caci,recunosc,poate am gresit,fiindca l-am deranjat..aparent,e ceva atat de simplu si atata de banal..dar de fapt..e foarte complicat...mi-a spus sa-l las in pace,sa merg altundeva sa mananc..dar nu l-am ascultat..caci ma simteam sup[erior..deodata..wnu stiu in ce moment de nebunie,l-am olovit..of,de-as retrai acele clipe..jur ca as prefera sa arunc acel fruct blestemat..el nu a zis..nici macar o lacrima..dar vedeam in ochii lui o mare dezamagire..il lovisem cu atata ura,iar el intelesese acest lucru..au urmat clipe groaznice,in care ma apropriam cu fiecare secunda spre moarte..mana cu care il lovisem ma ardea in fiecare secunda..trupul parca innebunisem..ma simteam precum un criminal,fiindca cu acele palme reusisem sa ucid dragostea propriuluio meu fiu..am crezut ca ma blestemase,si am inceput sa il urasc si mai mult..a sosit insa,spre fericirea mea,o zi in care am primit o sansa..desi facusem nenumarate greseli..
ma simteam rau,credeam in sinea mea ca petrec ultimele clipe din viata...pana cand,l-am vazut din nou venitnd..ochii lui ramaseserwa tulburi,si imaginea lor ma ingroazeau..s-a asezat langa mine,lsi a inceput sa spuna o rugaciune..apoi am inteles totul..el nu ma blestemase niciodata..insa,stiuse de la bun inceput..ceea ce avea sa se intample..stiuse ceea ce ii era pregatit fiecarui om care savarsea o fapta necugetata..nu pentru faptul ca l-am enervat eram astazi in aceasta situatiae..eram pe patul mortii fiindca ma crezusem superior..fusesem incapatanat..si il lovisem..desi avea completa dreptate..vorbele lui atat de calde,care se ruga pentru binele meu,ma faceau in fiecare clipa,cu fiecare cuvant mai bine..stiam ca nu sunt un nparinte adevarat pentru el,dar totusi..el imi dorea binele..imi oferea o noua sansa de a trai.au trecut apoi cateva zile si am reusit din noua a ma ridica..si am redevenit sanatos...nu l-am mai vazut niciodata..nu am mai vorbit cu el deloc..dar in fiecare seara ii multumeam..in gand..la rugaciune..propriulmmeu fiu,imi oferise o lectie de viata..stia ca nu ii sunt un parinte bun..dar asta nu conta..chiar daca nu uitase faptul ca-i lovisem inima,...iubirea lui pentru aproape il ajutase sa trimita rugaciunea pentru vindecarea mea..

rugaciune pentru iertarea acatelor
Atotputernicule,vinm astazi a-ti cere sa-i ierti
pe cei ce au gresit atunci cand m-au ranit..
chiar de mi-au fost parinit,chiar de mi-au fost straini
te rog trimite mantuirea si nu-i pedepsi prea grav..
pe aceia care m-au lovit,nu ii certa prea mult
caci au primit iertarea de la mine..
chiar daca mi-au fost straini,chiar de-or-fi fost parinti
caci i-am iubit cu adevarat,desi nu m-au crezut...
iar mama care astazi si-a lovit copilul
nu mai exista pentru mine...
te rog..poti face ce doresti..
dar eu nu-ti cer sa ii omori..
caci ii iubesc..desi ei m-au ranit..
pe cei ce m-au cam jefuit..
ii vad plangand..adesea.
dar stiu ca au gresit,acum platesc..
dar oare,domn prea sfant..
care- pedeapsa care-o merita
acela care si-a ucis copilul?

ps:fac un sondajde opinie..cum credeti ca a fost in realitate?caci faza cu marul e adevarat..se poate intampla orice de acum incolo ciu aceea persoana..caci pentru mine..poate ca gresesc,dar nu mai exista..sa vezi intr-o persoana care iti este prieten,sau ruda..atata ura..sange din sangele tau..si ura din alta ura..in fien.noroc ca unepori nu sunt eu acela care judeca soarta altora.caci astfel,i-as ucide pe loc..cutremurator..stiu..dar oare o alternativa?nu-i..
nici nu stii ce ti s-a pregatit.(e replica din new moon...).!pentru cultura generala pe care aceeqa persoana poate nu o prea are,reamintesc ca asta nu e un blestem,si potrivit religiei,atiotcreatorul pedepseste pe fii care isi lovesc/ucid parintii.,.sau parintii care-si lovesc/ucid copii./.noroc..