dragostea mai presus de orice!

iata ceva uimitor.dintr-un trunchi de copac aparuse o fata minunata.mi se parea ca este cea mai frumoasa fata din intreaga lume.era tanara,cu parul galben,avea doi ochi albastri impresionanti.aceasta fata era de varsta mea,dar frumusetea ei incanta pe oricine.desigur ca aceasta raza de soare m-a atras si pe mine.era o frumusete rara,un diamant stralucitor pe o insula necunoscuta...
in acel moment nu ma gandeam decat la ea.nimic altceva nu ma mai interesa.o discutie cu ea m-ar fi incantat nespus.din fericire aceasta tanara se apropria de mine.tanara purta un costum interesant,fiind confectionat din natura.dar ii statea foarte,foarte bine.fiind aproape de mine,fata mi-a atins cu mana ei delicata obrazul,iar eu intelegeam gandurile ei.am incercat si eu acest gest.am ridicat mana putin si i-am atins obrazul.fata a repetat gestul,iar eu am inteles ca si eu ii puteam transmite gandurile mele.prin intermediul fetei am inteles ca eram pe o insula linistita,locuita doar de ea si animale minunate.fata mi-a transmis un lucru interesant.aparatorul insulei era un vulcan,care asigura linistea,dar cand se simtea in pericol,incepea sa erupa,aruncand lava peste tot.din acest motiv,parintii,fratele si multe alte persoane au murit.ea era singura supravietuitoare.
deodata un zgomot ne perturba linistea,insula incepea sa se dezlantuie.fata imi arata linistita un semn.am privit si am ramas socat.vulcanul!vulcanul erupsese.lava aruncata in toate directiile se indrepta spre noi.am luat-o repede si am inceput sa fugim.din fericire,cu un ajutor nesperat am reusit sa ajungem la apa..fata imi spuse ca este oceansarim in apa,incepem sa innotam,facem tot posibilul pentru a supravietui..in urma noastra lava isi continua drumul.nu ne putem intoarce,trebuie sa o luam doar inainte.asta era singura noastra scapare,innotam amandoi disperati,desi nu stiam unde si cand vom gasi uscat.desi nu mai puteam innota,privirile fetei imi dadeau puteri.puteri fara de care nu stiu ce as fi facut.fta innota mereu,nu se dadea batuta.dupa mult timp ajungem la uscat.eram fericiti,dar si curiosi.nu stiam unde ajunseseram,ce pericole se aflau aici.in cele din urma,tanara fata ma sfatuieste sa raman pe uscat.nu mai puteam innota asa,fara sa stim unde se afla un loc sigur.avea dreptate,trebuia sa raman aici.insa ne-a pus in pericol viata.fata imi spuse ca pentru ea viata nu conteaza.tragicul eveniment s-a petrecut cand era mica,pe ea nu o iubise nimeni.stia despre dragoste doar de la parinti,care ii spuneau ca o iubesc foarte mult.i-am spus sa nu fie suparata,sa nu gandeasca asa.i-am promis ca cineva o va iubi,insa stiam foarte bine ca aceea persoana voi fi eu.ma atasasem foarte mult de ea.i-am explicat ca nu exista cuvinte rationale pentru iubie.iubesti fiindca esti atras de frumusetea cuiva,de sentimentele pe care o persoana ti le daruieste.am observat ca urmarea gesturile mele,zambea la fiecare atingere.fiecare zambet al ei venea dupa atingerea obrazului de catre mana mea.cel mai mult insa i-a placut momentul in care i-am marturisit ceva.ii marturisisem de fapt gandurile mele.i-am aratat cat de frumoasa e,ce mult o admiram,ce mult o iubeam,i-am atins cu un deget buzele suave si rosii si intelesesem ca fata avea incredere in mine,avea incredere in adevar.
fata m-0a convins sa facem o plimbare pe acest uscat,urmand sa revenim mai tarziu.desi afara,pe cer nu se afla soarele.in jur totul era minunat.nu soarele stralucea acum,fata stralucea.frumusetea ei nespusa infrumuseta totul.era pentru mine o raza de soare trimisa din cer pe pamant.o fata tanara,o frumusete incantatoare pe pamant.pielea ei era catifelata,mainile delicate,o inima curata,la ea totul era perfect.nu am gasit niciun defect,am deslusit multe calitati ale ei,ma simteam cucerit de ea.nimic pe pamant nu era mai frumos ca ea.doream sa traim toata viata impreuna,singuri,chiar si pe acest uscat.in jur gasisem multe fructe.multe flori multicolore,multi pomi.dar puteam noi stapani aceasta insula?mai era cineva pe ea?acestea erau framantarile care ne framantau pe amandoi.dar timpul ne putea da raspunsul.tot noi vom raspunde la aceste intrebari.eram doi copi,doi tineri indragostiti pe un taram necunoscut.un taram ce ne putea aduce moartea.noua insa nu ne era frica.asteptam cu incredere toate aceste pericole.destinul putea sa fie bun sau dramatic.ne putea astepta o viata linistita sau moartea.o moarte de care nu ne speriam.puteam muri,noua nu ne pasa foarte mult.amandoi eram fericiti,eram incantati ca ne intalnisem unul pe altul.totul era un mister.un mister ce era de partea noastra.fara el noi nu ne-am fi cunoscut.incetul; cu incetul afara incepea sa se intunece,ne-am hotarat sa ne culcam unul in bratele altuia.eram prea fericiti pentru a petrece macar o secunda despartiti.o data ce am inchis ochii,ceva ciudat s-a intamplat.un strigat s-a auzit in apropriere.m-am sculat repede si am constat ceva straniu.eram acasa,in patul meu,departe de fata frumoasa,pe care am cunoscut-o.am inteles insa ca toate aceste intamplari,toata aceasta calatorie nu fusese decat un vis.un vis din care nu as fi vrut sa ma trezesc.as fi vrut sa fie o realitate.fata cunoscuta sa fie aproape de mine.vreau sa va marturisesc ceva:traiesc si astazi indragostit de aceasta fata,simt ca nu o voi uita niciodata..

ps:aceasta compunere a fost scrisa acum 2 ani pentru o tema la romana.am descoperit-o astazio cand imi cautam o carte.stiu,sunt foarte multe greseli in aceasta compunere-dar am decis sa scriu textul asa cum este el..stilul telegrama ma urmarea vad si atunci...