este iarna,frigul parca mi-a cuprins trupul.vremea trece,nimic nu mai ramane din aceasta viata,caci amintirile se pierd de fiecare data catre acelasi necunocut.privesc peisajul,desi stiu ca este minunat,nu ma mai atrage ca altadata.lacrimile prezentului mi-au inundat sufletul,si nu mai pot face nimic.nu mai pot nici macar visa..nimic,traiesc fara sa mai zambvesc macar pentru o data.aceleasi banalitati care se repeta la infinit,si pe care trebuie sa le suport,de fiecare data..insa,mai demult imi pareau mai usoare atunci cand erai langa mine..dar acum,ca ai plecat,totul este atat de greu.incerc,dar fara magia ochilor tai,e cu neputinta.am uitat tot,am uitat ceea ce am cunoscut,am descoperit sau invatat..mi-am uitat prietenii,sau mai degraba caele persoane care imi erau numai la ine alaturi..toti imi par necunoscuti,totul imi este strain..traiesc intr-un desert,m-am ratacit pe acest pamant.nu-mi pot aminti parfumul razelor solare,sau imaginea acelor stele pe care le priveam in fiecare noapte..am uityat cararea pe care mergeam,am uitat casa unde locuiam.acum nu mai locuiesc intr-un loc anume,ma plimb,spre nustiu care carare..nu imi mai cunosc rudele,poate ca nu mai exist..dar totusi,simt o senzatie neplacuta,mult mai dureroasa decat orce suferinta..sunt un om care si-a uitat trecutul..cuvintele incep,incetul cu incetul sa-si piarda intelesul pentru mine..mintea mea nu mai poate functiona..vederea,auzul,simtul..toate acestea sunt din ce in ce mai slabe..si nu stiu cat timp ma mai pot bucura de ele..dar,eu nu am putut ita faptul ca am uibit,si inca iubesc o anume persoana..desi,recunosc,nu imi pot aduce aminte de ea,de numele ei,sau de chipul ei,stiu ca iubesc..in aceste momente,doar inima-mi mai bate.restul se pregateset de ultima judecata..insa inima,se incapataneaza parca sa traiasca,caci iubirea este foarte puternica..asadar,iubesc pe cineva necunoscut,al carui nume l-am uitat..iubesc un chip,dar nu stiu care chip.