ultimul supraviatuitor!

intr-o zi racorosa de primavara,dupa ce am vizionat un documentar despre disparitia dinozaurilor,o intrebare imi ramasese intiparita in minte.civiliziatia oamenilor v-a disparea vreodata?cand se va intampla acest lucru?nu le stiam raspunsul,dar eram foarte curios.stateam si ma gandeam la aceasta civilizatie.incetul cu incetul se innopteaza,toata familia se duce la culcare,dar eu raman treaz,nu pot dormi.deodata,la o ora tarzie,o lumina foarte mica apare in fata mea.aveam forma unei migi de tenis si lumina intreaga camera in care ma aflam.incerc sa o vad de mai aproape,o ating,eram bulversat de tot ce vazusem.nu intelegeam absolut nimic.nu mai vazusem asa ceva niciodata.deodata insa lumina incepe sa ma absoarba.bruscma trezesc intr-un loc necunoscut.incep sa merg,sa caut informatii despre aceste lucruri.in departare observ vulcanul activ Popocatepell.vazand acest vulcan imi dau seama ca ma aflu in mexic.dar aici totul era diferit fata de Mexicul pe care il stiam eu.aici nu se aflau oameni ,constructii,blocuri.era pustiu.se puteau observa doar muntii,podisurile si alte forme de relief.nu intelegeam cum am ajuns aici,intr-un timp atat de scurt.ajunsesem din europa in america,din romania in mexic.eram tare bulversat.ma hotarasc sa urmez singura cale pe care o mai puteam avea:aceea de a calatori,in seranta gasirii unei modalitati de reintoarcere in tara mea natala.drumul pe care trebuia sa-l fac era unul complicat si greu.
in primul rand eu ar fi trebuit sa ajung in sua si sa caut ajutor acolo.dupa cateva ceasuri de mers am observat ca o fata adormise pe jos.am trezit-o si am intrebat-o unde sunt,ce a patit ea si ceilalti oameni.mi-a spus ca in urma cu trei mii de ani o adevarata catastrofa lovise pamantul.aceasta catastrofa,mai multi meteoriti cazuti in fiecare tara,A DISTRUS TOATA OMENIREA.SINGURA SUPRAVIETUITOARE RAMASESE EA.mi-a mai povestit ca pamantul capatase o infatisare noua in cateva ore de la catastrofa.era foarte ciudat ce auzeam.am intrebat in ce an ne aflam in prezent si cum a reusit saa traiasca trei mii de ani,mai ales ca mi se parea ca are 16 ani,deoarece era o fata tanara,frumoasa,cu ochii albastri,parul castaniu.imediat am primit raspunsul.eram in anul 31967.ce ciudat.dar o idee mi-a venit in minte.am inteles ceva foarte interesant.am reusit sa fac o calatorie in timp si in spatiu datorita acelei lumini pe care am vazut-o in ultima mea noapte petrecuta acasa.fata mi-a spus ca ducea o viata vesnica,doar ea singura pe pamant.timp de trei mii de ani ea nu mai vazuse pe altcineva,decat pe mine.ciudat era faptul ca fata nu gasise niciun cadavru de om dupa catastrofa.se pare ca doar doi oameni mai ramasesera in viata din intreaga masa de oameni.am intrebat daca nu-i este frica ca intr-o zi se va stinge si ea.raspunsul primit m-a imbucurat.fetitei nu ii era frica de moarte.maria,caci acesta era numele ei,era foarte increzatoare.m-a emotionat nespus de mult povestea ei.
traia singura,nu avea nevoie de hrana sau apa,dormea de fiecare data afara,pe pamant.pe acest pamant soarele si luna au uitat sa se mai arate.nici precipitatiile nu mai erau.dar seara tarziu puteam privi stelele,mai stralucitoare ca inainte.pe de o parte credeam ca este o pedeapsa data de Dumnezeu oamenilor pentru raul pe care l-au facut naturii zi de zi,dar si o sansa data acestei fete.ea era acum stapana locurilor.trebuia sa asigure linistea naturii.sa readuca natura la forma ei frumoasa.sa stearga greselile oamenilor.oameni care au taat copaci,acum nu mai erau nici copaci dar nici oameni,nu mai erau nici animale..si nu datorita catastrofei.datorita faptului ca oamenii omorau animalele nevinovate pentru a-si multumi nevoile.nici apa nu mai era.nu erau mari,oceane nimic nu mai era.
intr-o noapte cand noi admiram stelele,am observat din nou lumina cea uimitoare.am atins-o si brusc m-am trezit in pat.era ciudat.nu trecusera decat 3 minute decand plecasem.am adormit repede,ma simteam foarte obosit.in seara aceea am avut un vis,am visat-o pe maria.era trista datorita plecarii mele.din ochii ei albastri am observat picaturi de lacrimi.cand aceste lacrimi atingeau pamantul se intampla ceva magnific.din pamant luau nastere flori,pomi si multe alte lucruri incantatoare.am observat mari,oceane,copaci inalti,dar cel mai mult m-a atras ceva.niste animale au aparut si ele din lacrimile tinerei.natura reinviase.totul era minunat.deodata insa tanara fata,maria a murit.salvase totusi raul facut de miliarde de oameni.
dimineata nu stiam ce sa fac.sa le povestesc parintilor intamplarea.nici cand,cu siguranta nu as fi fost crezut.eram sigur ca am reusit sa calatoresc in viitor,sa cunosc un adevar crunt:omul distruge natura!

Superba Poveste! plina de pilde si imaginatie! Felicitari din suflet ,draga Ady!

Voi reveni cu aportul meu .Deocamdata ,vreu sa scriu la tema cealalta de ieri ceva .

Te pup,

Iubire si Lumina

Luminita

Intoarcere la EDEN

Ne Preumblam prin Cringul
Plin de Flori,Liane,
Picturi din Evul Mediu,
Cu-ale ei Simboluri de Crini
Fara de Spini,Primele,
Trandafiri ,cu intunecatul Ramul.

O Tainica caldura ne invaluieste,
Si ne Impreuna,
Cind mainile caldute de Singele Torid,
Ce ne zvicneste-n Inimi,
Se opune,Racorelei ,al Stropilor Candid
A ploii, amurgului de Vara.

Si a Metal miroase,a praf stins si pamint,
Cind ma atingi imi pare ca
Sintem amindoi Ca intr-un bulgare
Cuprinsi si plutitori,
Intr-o singura Suflare,
Usoara ca un fulg de pana,
Mi-e Inima de parca Zboara

De Marea-mica si reintoarsa Frica
A pierderii unui Curent Efervescent
De Atlantic inconjurat cu Aurora Boreala
Plapindul suflet si Gingasa Comoara
De-abia descoperita
Intr-un amurg de seara.

Culcati pe Lespedea si locul Efemer,
Pe Drumul ochilor deschisi
Ce indura Adevarul
Carind spre Atlantida,
Spre Poarta si izvorul,
O piatra mica verde si plina de Mister
ANIMA.

De-odata ma trezesc din Vis,
Si stiu cu Incintare,
C-am strabatut Tari si Hotare
Si-am retrait prima Culoare
De Violet si Soare,

Ce-am mai simtit odata
Stringindu-te in Brate,
Si mai murind Un Pic.

Iata viziunea mea despre primii sau singurii Doi Iubiti (oameni) din Paradis,poezie inspirata de un VIS REAL ,asemanator cu cel avut itr-un tren de curind,dar care a avut loc la virsta de 16 ani,cind m-am indragostit prima oara! Acesta poveste a ta si a inca a unui moderator(de la tema p...istorice),si imagini despre EDENUL pictat de pictori in EVUL MEDIU,inclusiv IUBIREA ETERNA care m-a ATINS din NOU,m-au inspirat in Creatia de mai sus.Aceasta a fost compusa ieri (sincronicitate) intr-o cafenea la ora aprox. 12.30 pm.


Sper sa-ti placa ..si te rog comenteaza!!!


Iubire si Lumina


Luminita

''intoarcere le eden''-poezie despre paradis.....
-aceasta poezie mi-a adus aminte de visul pe care l-am avut inainte de a pasi pe taramul iubirii pentru prima data.imi aduc si acum bine aminte tot ce am visat in aceea noapte...era precum o viziune a unui paradis al dragostei.citind aceste versuri am intrat intr-o dimensiune necunoscuta:ceva mai presus de iubire,de fericire...aceasta dimensiune este chiar lumea visurilor mele,idealurile pentru care lupt in viata.aceasta lume poarta un singur nume,pe care atunci cand il pronunt sau il aud totul in jurul meu se schimba..este vorba de ea,alchimistul care aduce curcubeul dupa fiecare furtuna...poezia este minunata si iti multumesc foarte mult pentru ca ai reusit sa ma duci in aceasta lume...amore mio-melodia care in acest moment bantuie in sufletul meu...nu inteleg ce este cu mine!nu inteleg de ce am inceput cel mai mare si periculos razboi.imi risc viata pentru un zambet(eliade).imi risc viata pentru iubire....