iata ca am ajuns in sfarsit acolo,pentru prima data am reusit sa assist la un moment magic,incantator.eram chiar acolo,la imbratisarii tarmului cu marea.priveam nemiscat dansul acelei mingi de foc pe care noi o numim soare.era un apus,dar in acelasi timp,in acele imprejurari putea fi si un rasarit..rasaritul sau nasterea acelor momente pierdute in nenumaratele noastre greseli…peisajul in care ma aflam era minunat…priveam acest rasarit ,aceasta renastere a acesdtui univers.nu a fost un vis,a fost cu siguranta ceva real,deoarece auzeam acea melodie a marii..valurile,desi nu erau prea mari imi trimitea privirea spre lumi necunoscute..dar totusi,parka ceva lipsea.nu era totul perfect..soarele se reflecta cu mandrie in limpezimea apei,iar eu ramasesem pe tarmul aproape inghetat,caci eu absorbisem toata caldura lui.deodata aud o chemare,o voce pe care o cunosteam foarte bine.in acele momente mi-am dat seama ca miracolul se infaptuise.m-am uitat in jur darn u obsevasem nimic,desi steam ca ea,zeita mea rebela,era acolo…dar,atunci cand am privit marea am observat-o.era acolo,la intalnirea razelor solare cu linistea marii..atunci nu am mai stat pe ganduri.am alergat pana la ea,pentru ca eram dependent de acele imbratisari minunate.cu cat ma apropriam mai mult de tine,reuseam sa-ti redescopar chipul tau de zeita.eram nerabdator sa explorez din nou trupul tau de femeie.imi era dor de parfumul tau,de zambetul tau…caci zambetul tau era acela care ma putea ajuta intotdeauna sa zbor.zambetul tau era un medicament,dar si un drog..dar te doream,te vream langa mine..nimic nu mai conta,deoarcee aparitiata ma facea din nou puternic.nu stiu cat a durat pana sa ajung langa tine,caci in acele momente am simtit cum timpul se oprise..te-am imbratisat imediat,caci eram nebun dupa tine..in ochii tai am putut observa in acele momente imaginea sacara a iubirii…iubirea este zambetul pe care l-am intalnit in acel rasarit pe fata ta,dar in acelasi timp este cu siguranta imaginea acelui rasarit in apele marii,dar si in inimile noastre nemuritoare.
nu stiu ce s-a intamplat in aceea dimineata de soare.nici nu am observat cand oamenii au venit si ei acolo,deoarece eu te sineam in brate.eram foarte fericit,deoarece eram foarte fericit..tu erai foarte frumoasa,iar corpul tau imi trimitea caldura de care aveam nevoie..radiatia cuvintelor tale dansau pe taramul pasiunii.tu erai visul realitatii in care eu intrasem.totul in jur era minunat,caci viata mea redevenise minunata..atingerile tale,focul acelui ritual de initiere ma facea sa-mi recapat enrgia si puterea de a zbura..in acele clipe credeam ca reusisem sa-mi indeplinesc cel mai important vis al vietii mele..
dar iata ca in acele momente,cand totul parea minunat tu ai disparut..nu stiu cum s-a intamplat,darn u te-am mai vazut niciodata…soarele ramasese singur pe cerul acela plin de enigma,iar eu eram foarte nedumerit.atunci am simtit pentru prima data aceea otrava a singuratatii,a nefericirii…nu imi mai amintesc nimic din ce a urmat dupa aceea ultima imbratisare,deoarece cred ca am asistat la ultimul vlas al universului..eu te pierduesm pentru totdeauina.marea se despartise de tarm,iar cerul,incetul cu incetul se ridica deasupra pamantului