despartire de dragoste si viata!

soarele stralucea puternic,trimitand raze fierbinti pe pamant.aceste raze ma incantau foarte mult.caldura lor imi incalzea frunzele,iar eu deveneam puternic.ma simteam un copac puternic,fericit si mandru.ma incanta foarte mult frumusetea naturii.cantecul uimitor al pasarilor ma facea nespus de fericit.in fata mea se afla gara unui orasel de provincie.aici oamenii urcau in tren pentru a calatori.trenurile opreau in gara pentru a lua oameni si de a-i duce la destinatia dorita.
deodata langa mine un tanar baiat si o tanara fata s-au oprit.fata era foarte frumoasa,aveau ochii albastri,parul castaniu,un nas mic si o gura micuta,era o fata delicata.imbracamintea ei era incantatoare.purta o rochie rosie si pantofi eleganti.baiatul era un voinic.era imbracat la costum,era inalt,avea un par scurtsi doi ochi verzi.baiatul ii spune fetei un lucru care ma uimeste:
-draga mea,astazi a sosit clipa despartirii.ceva nu mai merge intre noi doi.
-iubitule!spune-mi ce nu merge?eu te iubesc foarte mult.te voi urma oriunde te-ai duce.ai uitat toate clipele frumoase?
-si eu te iubesc.dar noi nu putem fi impreuna.te rog sa intelegi aceste randuri si sa stii ca n-am uitat tot cea fost intre noi.nu le voi uita niciodata, vei ramane mereu in inima mea.
pe obrazul fetei am putut observa lacrimi.fata era foarte trista de cele intamplate.nu isi putea da seama cum iubirea lor disparuse.cu lacrimi in ochi fata ii spune baiatului:
-de ce nu ma mai iubesti?iubesti oare pe altcineva?spune-mi adevarul.atata iti cer.ce vina am avut eu?
-nu plange iubito,tu n-ai nicio vina.un zid se ridica acum intre noi.te rog sa ma ierti ca nu pot schimba destinul ce spune cale adanca.(versuri dintr-un cantec vulturul-varf carpatin)
baiatul isi ia ramas bun de la fata si se duce la gara.din gara urca intr-un tren care tocmai venise.era o ingramadeala de nedescris.multi oameni doreau sa urce in acel tren.baiatul isi face loc,si dupa ce arata biletul controlorului urca in tren.dupa ce oamenii au urcat in tren,trenul pleaca spre destinatie siodata cu el,baiatul isi paraseste iubita.
priveam cu tristete la tanara fata.imi era mila de ea si de dragostea pe care aceasta i-o dadea baiatului.era o frumusete de fata.tocmai de aceea nu inteleg cum a fost posibila o despartire intre cei doi.ce-l dedeterminase oare pe baiat sa faca o asemenea fapta?in jur era o liniste uimitoare.gara era pustie.fata era foarte dezamagita.se aproprie incet de peronul garii acolo unde mai asteptau si alti oameni urmatorul tren.ma uitam numai la ea.eram tare interesat sa vad cum va reactiona dupa asemenea intamplare.peste cateva minute,din departare se aude un tren venind.fata se ridica de pe peron si incepe sa fuga.din nefericire un accident mortal se intampla.fata se arunca in fata trenului si este omorata pe loc de catre acesta.fata a facut un gest extrem.a considerat ca viata fara dragoste,fara persoana iubita nu isi are rostul.a preferat moartea decat o viata trista departe de baiatul pe care-l iubea foarte mult.fata s-a despartit in aceeasi zi,la un interval foarte scurt de dragoste si viata.doar eu am fost martor la aceasta poveste,dar din nefericire nu aveam cum sa le-o spun oamenilor.
deoarece nimeni nu a stiut nimic despre ea,oamenii au decis sa o ingroape langa cel mai apropriat copac.cel mai apropriat copac eram eu.de acum incolo aveam responsabilitatea sa apar mormantul fetei.de fiecare data cand privesc in jur observ mormantul ei si imi re-aduc aminte de aeasta trista intamplare.o intamplare care n-as dori sa se repete....


ps:au trecut anii si acum imi dau seama ca ma regasesc in sufeltul acelei fete.parerea profesoarei a fost urmatoarea:prea trista....

Despartirea

Amara mi-e inima si grea
De Vorbe multe si scrisuri tot marunte,
Nu mai pot si nu mai vrea
Cautatura Trista ma -nconjoara
Cu o Romanta din Timpuri vechi
Cu Sulita Banala.

E Pacat sa zabovesti pe un Tarim
Strain si Singur,pe-o marmura Rece
Inconjurat de galaxii si Cosmosuri pierdute,
Intunecate clipe ,de Vinturi si Explozii,
Stelare si fara de hotare.

Pierduti pe Veci in Neputinta
Destinul ne infringe,
Si ne-aplecam batuti de Soarta,
Cutremurati de Schite,Geometrie si Chimie
Fara de Sens si fara de Putere.

Caci zarurile Zeii le-au facut
Iar noi,supusi unei Credinte
Si-orbiti de Gesturi si Cuvinte
Ne Zbatem fara apa ,ca pestii pe Uscat

Si-am vrea Saraci si amarite Trupuri
Sa fim precum o Stea!
Dar FRICA si neantul ne opreste
Sa punem capat Orbitei si Trecutul
Sa ne-nfruptam din Marul
Si Pomul cel OPRIT.

Caci mult ne-a trebuit sa facem cunostinta
Cu Dragostea si Dorul
Sa ne-mpletim in Spicuri de Griu si de Matase

Pogoara Doamne si ne cinta-n Corul
Luminii Vesnice de pe Pridvorul
Casutei Taranesti cuprinse,
In Eleganta singurei Podoabe
TRANDAFIRUL!

With much LOVE

PS simte-te liber sa comentezi! Eu am obosit!!!

Iti doresc mult bine!


Lumina si Iubire

Luminita

te felicit pentru aceasta poezie,deoarece din ea am inteles cate ceva din lectia despartirii..imi este greu sa vorbesc despre o despartire,foarte greu...

poezia ta imi prezinta acele momente insuportabile ale unui sfarsit de relatie..despartirea este o crima pe care legea nu o pedepseste,dar fortele care au creat aceasta lume pedepsesc pe cei care ranesc o inima nevinovata...greselile,sentimentele de teama si de iubire inghetata in sertarele trecutului sunt cele mai folosite arme in acest fenomen tragic...of,despartire.....cat de greu pronunt acest cuvant.stiu,poate ca unii cred ca despartirea e un act foarte important pentru o viata mai buna..dar cum poti trai daca renunti la inima,la viata?as vrea sa ma despart macar pentru o perioada de aceste sentimente care zac nedescoperite in mine..iubesc,dar in acelasi timp imi este teama de faptul ca as fi in stare sa produc lacrimi pe obrazul acelor persoane pe care le iubesc..as vrea ca viata mea sa fie un zambet,dar ea este suma tuturor greselilor,fiind formata din multe momente de singuratate..si totusi,desi traiesc in singuratate,in intuneric,doresc saz scriu,sa vorbesc despre lumea care se afla dincolo de aceasta singuratate ingrozitoare..vreau sa vorbesc despre iubire...

ps:tema asta nu prea ma incanta,deoarece e groaznic sa vorbim despre singuratate..voi incerca sa scriu despre zeita cea rebela....te astept si acolo cu o poezie despre acest subiect....iubire,iubire,iubire,adikady