aham,chiar nu va cred pe cuvant..nu stiti cine sunt cu adevarat..chiar nu v-ati imaginat vreodata cine sunt eu,cu adevarat?
inainte de a spune ceea ce va parea atat de ireal,va avertizez..odata inteles aceste ganduri ,sfarsitul va veni ireversibil..ceea ce se afla ascuns printre aceste cuvinte,comoara propriului meu suflet,cuprinde,in acelasi timp,si un mare blestem..mai bine nu stiti nimic..nu-i asa?
imi amintesc fiecare clipa pe care o traiesc aici,printre pamanteni..voi sunteti oameni,uneori prea banali.imi cer iertare pentru tot ceea ce fac,stiu ca nu sunt ca voi,dar nu pot schimba tocmai eu aceasta situatie.lumea voastra nu imi este asa de prielnica,dar incerc sa ma acomodez cum pot.,.in fiecare noapte,impreuna cu nava mea personala,strabat infinitul cerului..acolo,la cele 16 stele ce se imbratiseaza,in centrul acelei sfere de foc,se afla l poarta pe care o caut..ajung in fata ei,si mi se deschide.intru,incepand cu acel moment,in lumea mea adevarata..aici este ''acasa'',aici se afla ceea ce-mi este cel mai drag ...aici se afla viata mea..
sincer,chiar imi pare rau de voi.dupa ce ca nu veti ajunge niciodata aici,nici nu veti afla intregul adevar...nu va pot povesti nimic...si astfel totul ramane in continuare un mmister...