parca nu sunt eu...

de cateva zile in trupul acesta care pare a fi al meu simt niste vibratii necunoscute..parca par schimbat,deoarece gandesc diferit.am alte conceptiii,total opuse fata de cele de acum cateva saptamani..lucrurile necunoscute sunt acum cunoscute,iar cele pe cae le cunosteam foarte bine,au devenit enigme greu de rezolvat...nu stiu ce sa cred,deoarece cred ca m-am schimbat..acest trup parca contine un alt suflet,care nu este al meu,deoarece nu cunosc pe nimeni...imi este greu sa respir,greu sa ma misc,dar nu astea ma incomodeaza cel mai mult..nu mai pot iubi,asta este schimbarea care ma chinuie cel mai mult.viata asta imi este necunoscuta,deoarece sunt obisnuit cu alte fiinte..nu cunosc nici macar acest soare care dandeaza ca un nebun pe cerul acesta nou.dupa fiecare apus se intampla un lucru ciudat cu mine.aud aceea chemare,deoarece imi dau seama ca acolo,pe acea planeta pe care sufletul meu traieste intr-un vehicul fizico-chimic,imi este locul.simt ca trebuie sa ma intorc,dar nu inteleg acest procedeu pe care voi,suflete inchise in aceste trupuri pe care nu le suport,il numiti moarte..ce viata puteti avea!dar lasati,nu despre asta vreau sa vorbesc.imi este dor de viata mea,de planeta aceea indsepartata,aproape de acel taram minunat al iubirii.pentru ca noi,adica aceste suflete care calatoresc cateodata prin univers,suntem nascuti din aceea flacara magica a iubirii..suntem focul pasiunii,de aceea viata noastra este ceva incantator..trebuie sa ma intorc cat mai rapid,sa evadez din aceasta inchisoare pe care voi,fiinte putin rationale,o numiti pamant..as vrea sa va povestesc cate ceva din viata mea adevarata,dar ce folos?cu siguranta m-ati crede un nebun..voi astepta,deoarece ii simt apropriinduse.nu cred ca ma insel,dar nu pot sa fiu de acord cu ideea ca voi ramane prizonier pe Terra...