colectionara de inimi....

sunt eu,acest nebun care calatoreste in pustiu cu scopul de a construi un templu special,de iubire..nu este pentru prima data cand incerc sa construiesc acest templu.am mai incercat,am mai construit acum cativa ani un templu dedicat primei mele iubiri..insa,desi am muncit din greu,desi templul a fost gata,intr-o zi blestemata s-a daramat,iar ea,zeitatea care-mi cucerise inima nu a mai dorit niciodata sa ma iubeasca,poate ca nu m-a iubit deloc,deoarece intotdeauna ma trata cu un aer rece,cui indiferenta...atunci am suferit primul soc,atunci mi-am dorit pentru prima data sa mor,sa parasesc pentru totdeauna lumea aceasta...
au trecut cativa ani,timp in care eu am inceput sa calatoresc pe un traseu necunoscut,deoarece cred ca in acele momente am fost o fiinta care nu a mai putut distinge formele,deoarece am devenit orb,caci irisul ochilor mei se obisnuise,poate prea mult,de chipul tau..traiam in intuneric,iar sfarsitul se apropria foarte rapid,dar iata ca niciodata nu a venit.
drumul vietii m-a dus se pare intr-un loc de unde nu voi mai putea iesi niciodata,caci aici traieste o fiinta,care se transforma intr-un vampir,caci ea este o colectionara de inimi,rapind fericirea fiecarui om..desi credeam ca este doar un mit,o simpla poveste,din nefericire am avut nesansa sa o intalnescsi sa ajung si eu in inchisoarea in care zac si astazi trupurile acestor victime...va voi prezenta,in functie de timpul pe care o sa il am la dispozitie,o mica poveste despre aceasta colectionara de inimi care traieste si astazi printre noi...

prima greseala...
20 iunie-o zi ce parea obismuita,dar care era de fapt inceputul unui cosmar,caci in acea zi urma sa fac o greseala care sa-mi distruga viata monotona,dar sigura,pe care o aveam pana atunci..of,daca as putea schimba aceasta decizie pe care am facut-o,ar fi minunat,dar asa este viata...cu bune,si mai ales cu rele..sper totusi sa fiu eu cel nebun,sper ca lumea aceasta pe care o vad sa fie doar o iluzie..dar tare ma tem de gandul ca as putea avea dreptate.nu mai pot zambi,nu mai pot nici macar plange,caci puterile mele s-au sfarsit datorita greselilor mele..
imi amintesc,desi as vrea sa uit ziua aceea pentru totdeauna,ca eram in drumul meu obisnuit prin oras.urmam acelasi traseu,soarele desi lumina puternic,nu ma deranja..
orasul era acelasi,plictisitor,putin adormit de zambetul amortit al soarelui..razele soarelui se pare ca nu aveau puterea sa lumineze vietile orasenilor..toti traiau in intuneric,fiind fericiti de linistea in care credeau ca traiesc.nu ma puteam plange nici eu de acest peisaj adormit,deoarece eram persoana careia ii placea foarte mult singuratatea,sau poate ca eram atat de obisnuit cu aceasta senzatie incat chiar ma simteam bine.desi nu eram in acele momente atent la detalii,astazi mi le amintesc foarte bine..imi dau seama ca viata acelui oras intunecat a fost un cosmar,dar,iata un lucru ciudat:astazi mi-ar placea sa revin in acel oras,caci desi traiesc intr-un loc foarte luminos,razele soarelui ma ingrozesc..sunt injunghiat de mii de raze [prabusite,fierbinti,care imi strabat acest trup care este inca al meu..simt ca sfarsitul este aproape,caci numai ma pot acomoda cu conditiile de mediu.as vrea sa plang,as vrea sa zbier..as vrea sa fac orice...dar numai am putere,deoarece sunt prizonierul acestei femei care mi-a rapit inima..viitorul meu,pe care mi-l doream cel mai maret,cel mai minunat,iata ca se prabuseste in rapa universala a dezastrului..incerc sa incerc sa ma redresez,sa zbor,dar totul,totul,este in zadar...
sunt eu,cel care asteapta trecerea ultimelor secunde din propria viata..sunt pe o stanca,alaturi de marea in care mi-am scaldat necazurile,locul unde am imbratisat valurile...alaturi si de tarmul acesta fierbinte,dar placut,caci ma asteapta chinuri si mai nesuportabile..privesc marea,locul unde iubirea ma va inneca in apele sale linistite..voi sfarsi asadar pe fundul oceanului,lovit cu putere de valurile ucigase,poate prea sentimentale,ale iubirii..

nu prea reiese ce s-a intimplat cu adevarat pe 20 junie!

vrei sa ne scrii mai multe din intimplarile tale extrem de pline de suspans?


Iubire


Luminita

LUMINITA AMON a scris:

nu prea reiese ce s-a intimplat cu adevarat pe 20 junie!

vrei sa ne scrii mai multe din intimplarile tale extrem de pline de suspans?


Iubire


Luminita

este vorba de o poveste..nu o pot posta toata deodata...