poezii personale

TU m-ai dezghetat? e foarte simplu si frumos ce-ai scris!te felicit...

Lumina si Iubire

Luminita

Ma bucur daca nu-mi mai reprosezi ca am iubit un necunoscut si te felicit pentru ca nu te-ai temut de cupydon,cel iubitor de jocuri cu sageti.


Iubire si lumina

Luminita

1)
Zâmbetul tǎu…



Mǎ vrǎjeşti,tânǎrǎ femeie,atunci când îmi zâmbeşti,

Frumusețea ta devine artǎ renǎscutǎ-n fericire,



Emoția e deplinǎ când zâmbetul apare,

Iar chipul tǎu se preface-n soare.



Tu,adeseori mǎ amețeşti,cu zâmbetul tǎu special,

Încât durerea mea dispare,fulgerǎtor.



Te rog sǎ pleci,nu-mi bântui tristețea,

Zâmbetul e un drog,un vis trecǎtor..



Ştiu cǎ atunci când tu vei pleca.un alt fior

Îmi va ucide ultimul gram de fericire.



Adio,zâmbetul meu drag,adio viața mea,

Cǎci nu am nici-un drept sǎ te rǎpesc..



În lanțurile singurǎtǎții,mi-e sufletul cuprins,

Nu vreau sǎ te ucid,cǎci eşti nevinovat!



Zâmbeşte-n alte zǎri,dar nu în fața mea,

Aş vrea,dar nu mai pot,nicicând zâmbi!


2)

Amintire nevinovata…Agape



O singurǎ clipǎ,azi îmi bântuie existența…În memoria acestei întâmplǎri care a reprezentat primul zbor,prima îmbrǎțişare prin care Agape a pǎtruns în mine,

sufletul depunde astǎzi un sǎrut peste aceste versuri..Zâmbiți!!Zâmbetul vostru reprezintǎ mulțumirea deplinǎ…



Agape…





Tu l-ai aprins pe Soare,şi l-ai fǎcut sǎ ardǎ,

Iar cu un singur sǎrut,pe mine m-ai vrǎjit!



Valurile mǎrii le-ai îmblânzit cu-o mângâiere,

Iar sufletul meu cu dragoste tu l-ai cuprins.



Luna strǎlucea prin ochii tǎi albaştri,

Iar inima mea,nu mai pentru tine bǎtea.



Buzele tale,mi-au fost de-atâtea ori leac,

Dar astǎzi boala ma cuprinde şi nu mai pot scǎpa..



Te-am pierdut,dulcea mea amintire

Şi nu mai ştiu dacǎ vreodatǎ te voi regǎsi.



Umbra trupului tǎu nu se mai aratǎ,

Acum clipele-s reci şi sufletul mi-l-ngheațǎ.



Lumea a devenit strǎinǎ,de când tu ai plecat,

Agape,numele-ți era,şi doar eu ți-l cunoşteam.



Visez sǎ mai sǎrut mǎcar o datǎ,buzele dulci,

Sǎ mai cuprind în îmbrǎțişǎri,trupul tǎu de luminǎ.



Soarele dispare printre norii de cenuşǎ,

Noaptea eternǎ,se aproprie galopând!!



Închid ochii,nu mai pot suporta durerea infinitǎ

Ce-mi strǎbate întregul suflet,cǎci tu nu eşti lângǎ mine.



Spun cerului,un ultim te iubesc,şi-l rog în tainǎ

Sǎ trimitǎ sǎrutul meu spre buzele tale fierbinți…





Pentru cea din urmǎ oarǎ…

Fostei,actualei şi eternei muze…

Muza mea dragă…(Muse)

Păşeşte uşor, nu-mi tulbura clipele rare,
Când pentru tine versului dau viață!
Nu mă îmbrățişa azi prea puternic
Căci pentru tine, ruga poezie o-nalț!
Lasă-mi un minut de eternitate
Pentru a scrie astăzi pentru tine…
Lumina să nu fie stinsă prea devreme,
Mai dă un răgaz poeziei!
Astăzi, draga mea, vom visa mai puțin,
Nu vom mai zbura atât de departe
Căci poeziei astăzi te descriu!
Voi lua cuvintele de foc cu care
Alaltăieri sufletul ni-l încălzeam;
Şi-ți voi face un (auto) portret…
Zâmbetul tău, o metaforă vie va deveni,
Iar ochii tăi, mai presus de cuvinte
Se vor transforma şi vor deveni astre.
Țărmul sufletului tău se va afla
Dincolo de granița Universului!
Draga mea, nu-mi potoli ale inimii bătăi
Lasă-mă să scriu iubirea pe hârtie.
Nu fugi, rămâi lângă mine
Doar şti că m-aş rătăci fără tine,
Nu mă lăsa pradă singurătății!
Am nevoie mereu de dragostea ta;
Nu ştiu dacă azi ne vom mai putea juca
Căci versului îi e dat să crească departe de tine;
Nu-mi ucide visul pe care destinul mi l-a dat,
Rămâi mereu aproape şi du-te cât mai departe/
Să nu trânteşti uşa când vei pleca
Căci astfel mă voi trezi din visul poeziei,
Iar când voi realize că sunt departe de tine,
Voi umple singurătatea cu lacrimi amare!

Fostei,actualei şi eternei muze…

Muza mea dragă…(Muse)

Păşeşte uşor, nu-mi tulbura clipele rare,
Când pentru tine versului dau viață!
Nu mă îmbrățişa azi prea puternic
Căci pentru tine, ruga poezie o-nalț!
Lasă-mi un minut de eternitate
Pentru a scrie astăzi pentru tine…
Lumina să nu fie stinsă prea devreme,
Mai dă un răgaz poeziei!
Astăzi, draga mea, vom visa mai puțin,
Nu vom mai zbura atât de departe
Căci poeziei astăzi te descriu!
Voi lua cuvintele de foc cu care
Alaltăieri sufletul ni-l încălzeam;
Şi-ți voi face un (auto) portret…
Zâmbetul tău, o metaforă vie va deveni,
Iar ochii tăi, mai presus de cuvinte
Se vor transforma şi vor deveni astre.
Țărmul sufletului tău se va afla
Dincolo de granița Universului!
Draga mea, nu-mi potoli ale inimii bătăi
Lasă-mă să scriu iubirea pe hârtie.
Nu fugi, rămâi lângă mine
Doar şti că m-aş rătăci fără tine,
Nu mă lăsa pradă singurătății!
Am nevoie mereu de dragostea ta;
Nu ştiu dacă azi ne vom mai putea juca
Căci versului îi e dat să crească departe de tine;
Nu-mi ucide visul pe care destinul mi l-a dat,
Rămâi mereu aproape şi du-te cât mai departe/
Să nu trânteşti uşa când vei pleca
Căci astfel mă voi trezi din visul poeziei,
Iar când voi realize că sunt departe de tine,
Voi umple singurătatea cu lacrimi amare!