Povestea Muzei mele

Sisi-povestea muzei mele..

Fara ea,nu as fi scris nimic..fara ea nu m-as fi inaltat deasupra limitelor umane..
am explorat lumea cu viteza imaginatiei doar cu ajutorul ei..pentru ca ea este muza mea.
O gasesc de fiecare data in inima mea..este mereu prezenta..ea imi sopteste cuvinte straine pe care apoi le asez cu o emotie puternica peste pagina alba..ea imi mangaie sufletul,iar eu,nu fac altceva decat sa-mi reamintesc,prin cuvinte,
Jocul ei din fiecare clipa..iubirea ei,dragostea ei,pe care mi-o impartaseste in visurile mele,totul prinde viata in povestile mele..
Drag cititor,tot ce citesti sunt urmele pe care ea le-a lasat in sufletul meu..sunt amintirile nascute doar in prezenta ei..scriu datorita ei..eu n-am nici-un merit..ea este magia completa,ea este zambetul din spatele fiecarui cuvant..ea este soarele din viata mea..
Numele ei este Sisi,un nume foarte special pentru mine..este numele care va dainui vesnic in inima sufletului meu..este dragostea eterna,care s-a nascut inca din prima clipa a existentei mele,si in acelasi timp,este flacara care nu se vas tinge niciodata..in momentul cand sufletul meu va pieri,ea se va elibera,darn u va muri..este vesnica.
Nu-i reprosez nimic,de fiecare data cand apare in fata ochilor mei…ca o imagine reflecatat din oglinda inimii mele,imi impartaseste dragostea ei..zambetul ei imi mistuie orice suferinta..chiar si in momentele cand ochii mei nu o pot vedea,
cand intunericul imi cuprinde fata cu propriile sale maini,chiar si atunci o simt in preajma mea..pentru ca inima ei bate in inima mea..iar tot ce aud este ecoul acelor batai care imi cutreiera sufletul..ochii mei,privesc in interiorul sufletului meu…in interiorul inimii mele,pentru ca stiu ca acolo o vor gasi..acolo vor gasi chipul ei de lumina..
este o dorinta implinita..este un vis,numit realitate..ea este mereu in inima mea..nu ca o amintire,si ca o imagine vie pe care o intalnesc in fiecare clipa..
este soarele care rasare si uita sa apuna..este izvorul cu apa rece din care sorb lichioarea vietii..prin dragoste,muza mea,imi daruieste viata.

Cind ma apropii de el,mi se opreste rasuflarea.Ma simt ca un copil ,timid dar in acelasi timp jucaus ,in stare sa schimbe intr-o secunda starea de spirit.
Ma inspira fiecare cuvint repetat de zece ori ,intr-un comentariu de inima.Ma inspira lipsa lui de perfectionism.
Copilaria,dezinvoltura cu care asterne imaginatia ca pe un covor persan plin de motive geometrice ce se repeta .Imi lasa un gust de explorare fara sfirsit ,de ....

ps.revin mine ...mi-e somn

ma alinta cu cuvinte dulci si pline de tandrete,ma supara cu tristeti puerile,ma ameninta in mod fin,imi da ultimatum dupa care isi schimba din nou parerea.
E un copil intradevar.E un baiat de cel mult saisprezece ani...o virsta magica ,caci atunci la acea virsta ne-am intilnit in gradina Raiului si ne-am dat miinile pe o ploaie de vara,cind deodata mama intra pe usa ,iar eu ma trezesc de-odata buimacita...si nu sint in stare sa inteleg cum a putut fi totul atit de real.

Te-am purtat din totdeauna in suflet...
si te-am iubit asa cum n-am mai iubit decit atunci la saisprezece ani.