singuratate-otrava vietii mele!

pentru prima data voi scrie despre lucruri pe care nu mi le imaginam niciodata.trebuie sa vorbesc despre lucruri ingrozitoare,care mi-au provocat numeroase cosmaruri sentimentale in ultima perioada de timp.aceste cosmaruri ma ucid treptat sufletul.si totul numai din vina unei greseli care a ucis visul iubirii noastre.scriu aceste randuri,probabil ultimele din viata mea,deoarece nu am reusit sa supravietuiesc in lipase ta.atunci cand te-ai despartit de mine,cand ai fugit pe un taram necunoscut,mi-ai spus ca o sa reusesc sa traiesc si fara tine,ca pot iubi si alte femei..ceva imposibil,deoarece chipul tau mi-a bantuit intotdeauna gandurile…tu,parful iubirii m-ai facut sa fiu dependent de tine!
viata mea,atat de minunata atunci cand eram langa tine,s-a transformat intr-un cosmar,caci traiesc,din nefericire –traiesc,departe de tine.nu pot iubi pe nimeni,deoarece sunt bantuit de momentele traite langa tine,dar in acelasi timp si de ingrozitorul gand al despartirii noastre.
nici nu stiu cum sa descriu aceasta senzatie in care mam ratacit.in jurul meu este numai singuratate,numai cosmaruri provocate de acest venin al iubirii..
pentru prima data imi doresc sa renunt la aceasta viata,deoarece fara tine,orice lucru,orice sentiment sau senzatie este cu siguranta ceva ingrozitor..
in fiecare zi sau noapte,sincer nu le mai pot deosebi,deoarece soarele se pare ca a apus deja pentru mine,incerc sa gasesc o modalitate de a te readuce langa mine.
imi este foarte greu departe de imbratisarea ta calda,de zambetul tau ametiroe.in aceste momente,cred ca totul s-a sfarsit.nu spun ca am renuntat la ideea de a te recuceri,de a te adduce din nou alaturi de mine,dar nu mai pot trai!imi doresc sa mor,sa ajung acolo,pe taramul iubirii,unde m-am nascut!te iubesc iubita mea printesa disparuta prin acest labirint al vietii mele…gata,am gasit o intrebare la care nu exista un raspuns:oare cum pot trai fara tine?deoarece fara tine sunt mort,inexistent in acest univers plin de mistere.
of,tu singuratate,m-ai transformat in sclav.mai facut sa plang,sa-mi doresc sa parasesc aceasta planeta.lacrimile mele inghetate au zguduit amintirele despartirii..acest present,caci despre viitor nu cred ca mai pot vorbi,deoarece poate ca nu il voi mai trai daca nu vei veni langa mine,sau ce a mai ramas din mine.imi numar secundele ramase pana la apusul acestei vieti.un zambet ranit de cosmarul singuratatii-aceasta este viata mea.esti tu,iar eu nu voi mai fi,deaoarece nu are rost sa traiesc asa,fara tine,departe de visul iubirii..ce rost ar mai avea sa alerg din nou,sa zbor spre alte lumi,spre alte aventuri,cand tu,iubirea mea unica,eterna nu ma vei mai imbratisa niciodata…
intr-o zi cineva m-a rugat sa-I povestesc ceva despre mine,despre viata mea.e simplu,atunci cand vorbesc despre mine,te prezint pe tine,iar cand te descriu,cand vorbesc ceasuri intregi numai despre tine,vorbesc despre iubire!cand ma gandesc la toate clipele de fericire si magie petrecute alaturi de tine,inteleg adevarata putere a zambetului,caci el este acela care vegheaza intregul univers.