povestea lui Naiah

Numele lui era NAIAH..era un artist..un pictor extraordinar,tablourile lui emanau sentimente profunde..toate erau foarte valoroase..primise multe cereri de cumparare,unele preturi fiind exorbitante..dar el,creatorul lor,nu le vanduse..nu le daduse nimanui,deoarece stia foarte bine ca intr-o buna zi,va veni mult asteptata fecioara,zeita a unei lumi nescrise inca in cartea divina a ingerilor..avea o presimtire,sau mai degraba o cunoastere exacta a legilor universului..avea deplina incredere in propriile lui sentimente..multe femei treceau in fiecare zi si admirau operele lui de neegalat..toate aceste persoane il felicitau,ii spuneau ca este un artist..toate era atrase de pictor..insa,el le privea de fiecare data in ochii,si le punea aceeasi intrebare:ce semnificatie au aceste tablouri pentru tine?..nimeni nu gasea un raspuns..numai minciuni..toti il apreciau pentru faptul ca operele lui erau de neinteles..nimeni nu le putea descrie..ele emanau un sentiment necunoscut oamenilor..si pictorul era om,dar acest sentiment il ajuta de fiecare data sa-si depaseasca limitele..la inceput nu reusea deloc sa picteze..totul era o catastrofa..dar nu se dadea batut,petrecea nopti in sir in fata aceluiasi tablou..pana intr-o noapte,cand s-a decis ca a inceput prea devreme calatoria spre implinire..ritualul lui de initiere nu incepuse chiar in momedntul potrivit..si atunci a avut visul care i-a schimbat viata..a visat-o..o femeie frumoasa,intelienta..dar mai degraba era o femeie misterioasa..chii ei erau un amestec cromatic intre foc si gheta..a doua zi,dis de dimineata,tanarul a devenit artist..primul lucru pe care l-a desenat a fost razboiul si pacea ochilor ei..erau atat de speciali incat au devenit inspiratia lui in aceasta calatorie..ochii ei ii dadeau aripi..mana lui desena sub influenta privirii ei.asa a inceput totul..la inceput parea imposibil..dar cu ajutorul unei credinte oarbe,totul este posibil..
au trecut 3 ani si pictorul incepea sa se indoiasca de existenta unei femei care sa-l inteleaga..care sa-l iubeasca cu adevarat..dar,chiar in ziua cand era hotarat sa renunte,aceasta femeie a aparut..era mult mai frumoasa decat in vis..cand a vazut tablourile i-a spus ca aceastea reprezinta un pod pe care amandoi il traverseaza unul catre celalat,intalnindu-se in cele din urma chiar in mijlocul acestuia..tablourile sunt urme pe care sufletul lui le-a lasat pentru a ea sa-l gaseasca..sentimentele lui au prins viata atunci cand au fost asezate pe hartia alba a vietii...si astfel,inima ei le-a auzit..iubirea manifestata prin arta unise doua suflete pentru totdeauna..pe parcursul acestei initieri,atat muza,cat si tanarul calator au trecut prin momente grele..insa,dragostea pentru celalalt,i-a ajutat de fiecare data sa invinga...
IULIA,caci acesta era numele ei,reprezenta inspiratia lui NAIAH..tot ce desena,era un dar pe care sufletul lui il daruia in fiecare opera..in fiecare tablou se afla dragostea lui pentru Iulia..

Naiah.
Trecutul este o dovada vie ca anumite evenimente s-au intamplat..voi incepe sa vorbesc despre cineva care mi-a fost mereu aproape..dar,din pacate a ionceput sa se stinga cu fiecare secunda care trecea.si,intr-o zi,cand soarele era acoperit de luna,intr-o eclipsa de nedescris,sufletul lui s-a ridicat la ceruri..a plecat pentru totdeauna,dar,desi a trecut mult timp,nu l-am putut uita..voi incerca sa-l caracterizez asa cum se cuvine..in aceste momente,tu priveste de sus tot ce fac..ma auzi si ma intelegi,poate esti singurul care ma intelege..nu scriu pentru tine..stiu ca imi auzi sentimentele si stii ca-ti sunt recunoscator pentru tot ce ai facut..scriu pentru oameni..vreau sa inteleaga cine ai fost...vreau sa le prezint povestea de dragoste dintre Naiah si Iulia..Naiah iti multumesc pentru ca ai fost mereu sufletul care m-ai ajutat.ai fost inima din sufletul meu,si astazi esti soarele care-mi lumineaza drumul..

Iulia->tu esti prea sensibil..cred.
Sensibilitate
Naiah era foarte sensibil...ochii lui vedeau o lume diferita,mai frumoasa decat realitatea..pentru el totul avea un inteles profund..intelea legii universului prezente intr-un echilibru perfect,pe care el il numea viata..iubea cu adevarat..iubea natura,animalele,si chiar si oamenii..chiar daca toti il loveau,sau il ignorau,el nu ii putea trata la fel,deoarece sufletul lui era unul adevarat,fiindca el nu era ca ceilalti..el era intelegator,stia ca nu trebuia sa-i judece pe cei din jurul lui..menirea lui era sa ofere ajutor,nu sa ucida pe cei slabi..si de aceea,el nu era razbunator pe aceia care ii doreau moarte..dragostea lui era nemarginita...dar,intr-o zi,s-a indragosteste de un pamantean..o fata frumoasa i-a aparut in vis..numele ei era Iulia..s-a indragostit imediat de ea//