poezii personale

va invit sa postati cu mult curaj propriile creaatii.fara frica,deoarece sunt convins ca sunteti in stare de creatii uimitoare.am sa incep sa va arfata cateva poezii create de mine acum 2 sau 3 ani.nu sunt prea reusite,dar mi-au purtat noroc.sper sa va placa.

TOTUL A INCEPUT DE LA NIMIC
CREDEAM CA TOATA LUMEA II FRUMOASA,
VISAM SA AJUNG SA COS CU AC SI ATA
CU LITERE DE AUR CUPRINSE-N INFINT

PE FOILE DE ARGINT ALE VIETII
SA TREC ISTORIA CU LITERE DE AUR
GONITE-N CER DE CATRE UN GRAUR
SA RASFOIESC CU GANDUL MINTII

SA TE GASESC INTR-O SCALDARE
USOR TREZITA DE ALE SOARELUI RAZE
SA TE TREZESTI SI SA MA VEZI
SA MA OMORI USOR SI SA PLECI.

SA MA INGROPI LANGA USCATUl MARII
LANGA O STEA ATERIZATA DIN GRESEALA
INTR-UN VAPOR PLUTIND PE APELE MARII
SA PUI O CRUCE LACRIMI SI O FLOARE.

SA LASI CA TOTUL SA SE TERMINE
USOR SI LIN CUM A INCEPUT
UN SINGUR DOR:SA NU MA UITI PE MINE
SA MA IUBESTI LA FEL CA LA-NCEPUT
.......................................................................
in fiecare seara ma gandesc
la stelele de pe cer ce stralucesc
la lumina cea buna a lunii
pentru miscarea personala a lumii

in fiecare seara altii gandesc
piedici inalte ce nu ma obosesc
la armele mortale ale lumii
pentru incetare totala a lunii

in fiecare zi se straduiesc
incearca mereu si nu reusesc
aplica metode furate de la altii
dar eu tot sunt mai bun decat altii
..................................................................
cu gandul la tine,dar departe
de visul nascult dintro unica carte
noi doi am putea alcatui un capiol
sa fim doua gloante intr-un singur pistol.

noi doi sa omoram singuratatea
si sa ne razbunam alaturi pe moartea
de tot cea fost trist,uitat in noapte
si sa ne intoarcem la noi in cetate.
................................................................
in vis totul e eternitate
o lume din care toti asteapta
un singur lucru-acela sa se nasca
sa fie calatori,sa devina uitate.


aleg sa riste si devin jucatori
se nasc,ating anumite niveluri
o lume ciudata:cu timp si fiori
cu frica ,groaza dar fara castiguri.
iertare pamantene dar sunt un campion,iertare mare zeu,caci sunt un trecator!

soarele a rasarit in inima mea
trimite prin sange raze fierbinti
refractia prin oase =imagini cu ea
lumina e vie si atunci cand ma minti

vibratia prin creier-un fluier de petele
un cantec uimitor si atata de frumos
fiecare dintre ele cu intelesuri egale
iubirea ma face din ce in ce mai curios

MINUNAT!!! TE FELICIT!
IDEEa cu Pistolul imi da snzatie de adrenalina in singe!!!

Superb inca o data te felicit!(mai ales ca nu sint sigura cum ai reusit sa le creezi)!Ti-am spus ca esti un fenomen!

Te pup,
Luminita

Yin si YANG

Eu sint desertu-n care
Ti-ai scufundat privirea

In Dunele fierbinti
Tot corpul ti-am cuprins

In solduri pline unduioase
Ti-am oferit repaos
In oaza Verde de Argint
Zburind pe-a tale culmi

Ca soimul,Regele Pustiu
Calatorind,Tipand!

Miroase a Aur si Coptura
Si Rasuflarea-i Dulce
Uscata-i inima de Dor,
De plins,de Ris,de Muget

Molcie e privelistea
A miinii scufundate,
In Inima si Viata mea
Vei fi in Veci Barbate!

Cu corpul unduit de Vint
Te plimba si formeaza
Marete Piscuri colindind
Transforma Viata in Apa!

CU AMOR si pupici

Luminita

Alegro Adagio Menuetto

Trandafiri in paru-i negru
Asternuti pe paturi

Clopote in departare
Muzici ,Lautare

Am plecat sa string Albastru
Inimi ca Turcuazuri,
In tact usor De Zori
De ZI si dansuri

Dansez pe-al ei sarut
O frageda Vioara,
Ce urca si coboara
Mai Tare mai usor

Iar ceata Mistica
Din Lan de Floarea Soare
Ne inchide intr-un Cort de sticla
Sa ne iubim in Mare!

Pupici
Luminita

luminita:super poezii.vreau sa spun cate ceva despre a aceste comori,daruri pe care ni le-ai facut.iti multumesc din inima,deoarece poeziile tale m-au ajutat sa-mi recapat vederea:cei mai buni ochelari pentru nevazatori sunt versurile si proza.adica literatura.de ce am orbit?foarte simlu:exista o forta in acest univers care mi-a luat tot:sufletul meu nu se mai regaseste in trup,aripile mi-au fost taiate de mirosul parfumat al acestei puteri supranaturale.cuvintele,gandurile mele au inghetat.am fost rapid de iubire,iar asta este o experienta de neuitat.iubirea si viata sunt cele mai mari mistere,cele mai mariprovocari pentru mine.tu m-ai ajutat sa-mi creez o imagine corecta asupra acestor mistere.trandafirii si desertul sunt singurele care pot sa-mi descrie viata.voi rapi aceste versuri si le voi inchide pentru eternitate in inima mea-iti multumesc pentru zambetele pe care mi le-au adus toate postarile tale,toate cuvintele tale.iubire,,vis,speranta.adikady

Draga Ady ,sper sa-ti faca placere tie si iubitei tale!

Oda pentru Diana


Pe Cararea mea de Incepator
Am intilnit un mare Dor
O Tinara infiripata,
Comoara Clipelor furata

Nebun de Obrajii mingiiati
De-a Ochilor Chemare
Cu Tolba plina de sageti
Si fructe Orientale

Spre Focul inimii minat
De-o mina Orbitoare,
Ce ma strapunge cu-ale Ei Vorbe
Neacceptind Tradarea

Furate Clipe,Aventura
Pe-un Trotuar de scoala
Te-am intilnit
Si-ai refuzat sa-mi daruiesti
O clipa..,doar o clipa..Doara!

Zeita Dulce m-ai robit,
Lasa-ma doar Suflarea sa ti-o simt,
Sa-ti beau fintina Vietii,
Condu-ma in Templul tau vestit,
Al marginilor Noptii.

Ingheata-mi Singele in Vene
Opreste-mi rasuflarea
Dar nu pleca si ma lasa...
Nedumerit!!!

Caci Gura Neadevarul a grait,
Bataia Inimii Caldura,
Oh!Lasa-ma sa simt "Coloana Infinita"
O lume intreaga si Astrala
IUBIREA SACRA MADULARA!

Iubire si Lumina

Luminita

multumesc foarte mult pentru aceasta oda, deoarece simt o vibratie sau premonitie care imi spune sau arata ca voi reusi cu ajutorul acestei poezi sa imi implinesc visul de a fi langa ea, zeita mea rebela..

Te vad precum o umbra,desi tu esti lumina
Caci ai plecat departe,si nu ai mai venit
Te-ai dus in zbor spre cerul infinit
Te-ai preschimbat,dar tot iubire ai ramas...

Esti viata mortii sau poate moartea vietii..
Inceput,dar si sfarsit...si pentru asta te iubesc..
Tu esti iubire,caldura si speranta..
Dar in acelasi timp-intuneric si nefericire..

simti deodata,ca timpul nu mai trece
crezi ca-n fata ta e lumea
iar in spate nemurirea.
esti atras de un cuvant neinteles
ce se inalta,plin de taina
pe-un pamant nevizitat.
iar o raza de iubire
iti saruta propriul trup
intr-o clipa,nesfarsita
esti atras de-un nou pamant.
si un val,numit lumina
iti zdrobeste chipul bland
traversand cu-o privire
lumea intrreaga a amintiri..
te trezesti cuprins de-un vis,
unde intreaga lume iti vorbeste
printr-un semn atat de sacru
si atat de venerat.
o lume ciudata,dar plina de viata
rasare-ncontinuu pe cerul plin de stele.

Mi-e inima un lac nǎscut din lacrimi

În care fiecare sentiment pǎtrunde,

Pânǎ-n adâncul prorpiului meu suflet



Strǎbate amintiri,printre secunde..

Şi viața se transformǎ-n scrum

Cu fiecare clipǎ,înaintez spre moarte.



Eu astǎzi plâng,plâng în tǎcere

Plâng ca sǎ-mi mai rǎcoresc,

Din când în când,sufletul..



Nu-i timpul lung,e atât de scurt

Cǎci pentru mine viața nu mai are

Nici un sǎrut,nici o mângâiere..



Sunt azi aici,şi-aştept un rǎsǎrit..

Probabil ultimul,cǎci simt în mine,

Scurgerea timpului,sângerarea fiecǎrei secunde..



Nu mai pot iubi,nu mai pot zâmbi,

E viața ca un chin,fǎrǎ lumina care,

Îmi adugea un zâmbet,ca semn de admirare.



Ea a plecat departe,şi nu se va întoarce

Ma pǎrǎsit,o ştiu prea bine,şi nu mai pot..

Nu mai pot trǎi fǎrǎ ea,nu mai pot zbura..



E totul prea strǎin,durerea e prea mare.

Mai bine aş muri,mai bine poate-ar fi.

Dar ce-sǎ cred,când totul este chin..



Nu cred cǎ soarele mai arde pentru mine,

Nu cred în timpul care,îşi bate joc de mine.

Nu cred nici în iubire,cǎci ea a murit prin tine..



Mi-e inima pustie,mi-e sufletul strǎin

Nu ştiu prin ce minune,voi mai trǎi..

Când tu te afli azi,printre strǎini.



Aş încerca sǎ mai trǎiesc,mǎcar o veşnicie

De-aş fi convins cǎ într-o zi tu vei veni la mine

Şi mǎ vei iubi aşa cum se cuvine..

Mirosul de bomboane amestecat cu ploaia DIN parul meu,
Te- asteapta, Te cheama , te doreste,
Ca strugurii agatati in ciorchine, ASA Te - asteapta sinii mei,
Se Lasa alintati de apa , ce- i umple , Irotunjeste...


Se- agata grei SI Plini de Seva, ce- asteapta ca frunza ,
Plantara mingiierea, Sa-SI lase pe vecie ,
O Digitala amprenta o semnatura genetica neidentificata.

PS. Daca- ti plac capsunile m- am gindit ca Ar face un duet placut cu strugurii. "Pofta Buna! "


Iubire SI Lumina,
Luminita

La marginea timpului…



[timpul se scruge,dar niciodata oamenii nu si-ar fi imaginat o saracie a timpului.iata,azi,timpul a ramas fara secunde]



Tu timp,considerat de catre noi,nemuritor

Te-ai preschimbat si-ai devenit un muritor

Secundele tale,azi au imbatranit

Si-n loc sa-ntinereasca,au murit..



Noi,cei care te numaram fara oprire

Cautand in adancul tau cel mare.

Acel infinit total necunoscut,

Ne orpim,caci timpul s-a pierdut.



Inima lui,clipele,nu mai rasufla

Istoria intregii vietii acolo se afla,

Viitorul ramane doar un vis,

O dorinta finala,de necuprins..



La marginea timpului s-arata

Bezna noptii etern create

De ultima suflare,complet nevinovata

A acelei secunde ce niciodata nu va fi uitata.



Acum,as vrea sa pot zambi

Sa uit de faptul ca si eu voi muri

Dar lacrima-mi tradeaza speranta

Caci astazi mi se ia viata..

lacrima
ard inimi preacurate,cad lacrimi complet nevinovate..
aud suspine adanci,din propriile cuvinte
te chem,ma rog sa vii,dar tu,nu vii..
astept un ceas,astept o vesnicie..
un foc strabate un suflet ratacit
iubirea ma cuprinde,si cad rapus
de dorul tau in lacrimi ce s-au dus
spre alte zari,complet necunoscute..
ti-aud suavul glas,in bezna fara seaman
incerc sa te gasesc,dar nu-i decat o inselare
aici nimic nu mai exista,caci totul a murit..
doar eu mai ratacesc,in ciudata disperarii..
si beau amar din clipe,si beau intreg veninul
in clipa cea ramas,eu gandul tot spre tine
il mai inalt cu ultima suflare..
cer inimii tale,macar un ult glas..
sa-ti vad din nou privirea,chipul bland,
sa-ti simt miscarea lina cu care m-atingeai..
te rog,dar nu stiu daca,mai auzi
acest ultim glas,aceasta ultima strigare..
de-ar fi sa mor,stiu ca nu-i nici-o problema
tu m-ai uitat,si nu vei suferi
intreaga lume nu ma mai cunoaste
doar simpla amintire mai stie cum ma cheama..
sa plang,as incerca,dar lacrima cade,
cade fullgerator in interioul meu..
imi zdrobeste inima,imi cutreiera sufletul
si astfel durerea devine mai mare..

e ziua azi prea sfanta,caci soarele zambeste
ne saruta fruntile cu cele mai fierbinti raze./
vom veni sa-aducem jertfa in numele zeitei mama
catre isis noi ne vom indrepta rugaciunile
eu ii voi inmana iubirea,voi da foc chiar inimii
ce-np piept acum o tin...chiar de voi simti durere
si focul ma va arde prea puternic
ma voi jertfi,pentru zeita isis..

EDITATA

La marginea timpului…



[timpul se scurge,dar niciodatǎ oamenii nu şi-ar fi imaginat o sǎrǎcie a timpului.Iatǎ,azi,timpul a rǎmas fǎrǎ secunde!]



Tu timp,considerat de cǎtre noi,nemuritor
Te-ai preschimbat şi nu ne mai oferi ajutor..
Secundele tale,azi au îmbǎtrânit
Şi-n loc sǎ-ntinereascǎ,au murit..



Noi,cei care numǎram secunde fǎrǎ oprire
Cǎutand în adâncul tǎu cel mare-
Acel infinit, total necunoscut,
Ne orpim,cǎci timpul s-a pierdut.


Inima lui,clipele,nu mai rasuflǎ
Istoria întregii vieți acolo se aflǎ,
Viitorul rǎmâne doar un vis,
O dorinǎ finalǎ,de necuprins..



La marginea timpului s-aratǎ
Bezna nopții etern create,
De ultima suflare,complet nevinovatǎ
A acelei secunde ce nu va fi uitatǎ.


Acum,aş vrea sǎ pot zâmbi
Sǎ uit de faptul cǎ şi eu voi muri
Dar lacrima-mi trǎdeazǎ speranța
Cǎci astǎzi mi se ia viața..

editata

Lacrima


Ard inimi preacurate,cad lacrimi complet nevinovate..
Aud suspine adânci,din propriile cuvinte!
Te chem,mǎ rog sǎ vii,dar tu,nu vii..
Aştept un ceas,aştept o veşnicie..
Un foc strǎbate un suflet rǎtǎcit
Iubirea mǎ cuprinde, cad rǎpus
De dorul tǎu în lacrimi ce s-au dus
Spre alte zǎri,rǎmase necunoscute..
Ţi-aud suavul glas,în bezna fǎrǎ seamǎn,
Încerc sǎ te gǎsesc,dar nu-i decât o înşelare.
Aici nimic nu mai existǎ,cǎci totul a murit..
Doar eu mai rǎtǎcesc,în ciuda disperǎrii..
Şi beau amar din clipe, beau întreg veninul
În clipa cea ramas,eu gândul tot spre tine
Îl mai înalț cu ultima suflare..
Cer inimii tale,mǎcar un ultim glas..
Sǎ-ți vǎd din nou privirea,chipul blând,
Sǎ-ți simt mişcarea linǎ cu care m-atingeai..
Te rog,dar nu ştiu dacǎ,mai auzi
Acest ultim glas,aceastǎ ultimǎ strigare..
De-ar fi sǎ mor,ştiu cǎ nu-i nicio problemǎ
Tu m-ai uitat,şi nu vei suferi
Întreaga lume nu mǎ mai cunoaşte
Doar simpla amintire mai ştie cum mǎ cheamǎ!
Sǎ plâng aş încerca,dar lacrima cade,
Cade fullgerǎtor în interioul meu..
Îmi zdrobeşte inima,îmi cutreierǎ sufletul
Şi astfel durerea devine şi mai mare..

Altarul meu



Femeie-cu chip de înger-

Adesea te vedeam venind

Şi cǎutam în ochii tǎi iubirea

Dar nu ştiam cǎ-I plinǎ cu venin

Şi cǎ te-nalțǎ,fulgerǎtor spre cer.



Buze-ce ard etern pe rugul

Unui altar de joc pǎgân

Sunteți o legǎturǎ sfântǎ

Pe care o sǎrut mereu.



Pǎşesc acum pe-un alt tǎrâm,

Necunoscut şi-atât de tandru-

Iar singura dorințǎ-sǎ te gǎsesc

Zâmbind la fiecare şoaptǎ…



O,raza mea de foc

Privirea ta mǎ arde.

Întreaga ființǎ îmi renaşte

Când tu rǎsari,din când în când,

În calea mea!

Poem pentru Junimea. ~Cadou~(Nu vǎ cer sǎ-l remarcați,doar sǎ-l citiți)



Cenaclu uitat..



Rapid a trecut timpul

Şi textele parcǎ au adormit.

Ori este vina celor care le-au creat

În loc de tinerețe, le-au dat bǎtrânețe..



Rar mai trec din întâmplare,cititorii,

Rar cineva mai pǎtrunde în labirint;

Metaforele sunt ziduri neatinse

Comori uitate, sau îngropate.



Junimişti,voi de pe meleaguri strǎine

Veniți aici, vǎ chem cu glasul stins,

Avem nevoie sǎ reînviem tǎcerile uitate

Şi sǎ aducem versul înapoi!



Cu inima în flǎcǎri sǎ încǎlzim cuvântul

Sǎ ştergem praful timpului uitat,

Sǎ judecǎm la rece, poate am greşit cândva

Când am crezut cǎ textul n-are viațǎ!



Veniți, prieteni dragi, veniți sǎ îngropam tǎcerea,

Avem nevoie doar de cuvinte, sǎ nu le uitǎm prin morminte!



Poate cǎ eu nu scriu poeme fatale,

Poate cǎ versul meu rǎmâne neînțeles,

Dar inima suspinǎ, şi-mi spune sǎ vǎ scriu

Aceste versuri complet nevinovate!



Într-o zi, eu am sǎ plec departe,

Rǎmâneți împreunǎ, Junimea sunteți voi!

Dar fiți ca frații, la bine sau necaz

Nu mai fugiți, rǎmâneți sǎ luptați!



Tineri scriitori au înflorit ca ghioceii

Poemele lor sfinte se aştern fricoase,

Sǎ nu le ofilim sublimul înțeles

Cǎci astfel care vers va lumina etern?





Junimea e astǎzi,cu-un pas înainte

Un viitor de gânduri se înfǎțişeazǎ mândru,

Când pe blog soarele rǎsare cu un cuvânt!

Stele dezghețate…



Undeva,departe,

Dincolo de acest univers

Unde nimeni nu a ajuns vreodatǎ

Se afla stele înghețate!



Sunt focuri adormite,

Ce nu mai lumineazǎ.

Privirea lor nu mai topeşte

Nici mǎcar pe zeul Timp.



Sunt 7 stele,care au uitat sǎ ardǎ

S-au stins printr-un potop de lacrimi!



Acolo,se spune cǎ viața nu existǎ

Cǎci fǎrǎ foc,nici timpul nu rezistǎ.



Într-o zi,o lumina a invadat tǎrâmul lor

Şi le-a cuprins pe toate într-un cerc.

Le-a-mbrǎțişat cu dragoste purǎ

Şi astfel stelele s-au aprins..



Un foc din ele a izbucnit

Şi totu-n jur s-a cutremurat.

Stelele s-au dezghețat

Şi parcǎ au reînviat..



Azi,trecutul s-a uitat,

Stelele ard neîncetat

Sunt flǎcǎri vii,

Izvor de luminǎ şi cǎldurǎ..



Doar timpul mai cunoaşte

Povestea celor 7 stele dezghețate!

TU m-ai dezghetat? e foarte simplu si frumos ce-ai scris!te felicit...

Lumina si Iubire

Luminita

Ma bucur daca nu-mi mai reprosezi ca am iubit un necunoscut si te felicit pentru ca nu te-ai temut de cupydon,cel iubitor de jocuri cu sageti.


Iubire si lumina

Luminita