ultima scrisoare

partea 1:
draga mea printesa....aceste randuri sunt ultimele;deoarece viata mea peste cateva minute se va sfarsi..stau tocmai in locul unde vei gasi scrisoare-incercand sa scriu cateva lucruri despre viata.imi dau seama imediat ca viata mea este umbra unei zeite..viata mea este facuta din momentele petrecute langa tine..viata mea este o scrisoare de dragoste,pe care zeii,sau ingerii,au trimis-o pe acest pamant...viata mea a fost sageata care a strabatut norii doar pentru a ajunge pe pamant,in inima unei persoane speciale..am incercat sa transmit veninul iubirii,dar primul care s-a infectat am fost eu..stiu,natura e uimitoare,dar nu pot vorbi acum despre ea..vreau sa vorbesc despre iubire,despre persoana care mi-a fost iubita,fiica,sotie si mama...vreau sa descriu frumusetea si sensiblitatea nemarginita a acestei zeitati..
iubirea este arta care se manifesta dupa multe experimente.atunci cand te-am intalnit,am fost impresionat de frumusetea ochilor tai,deoarece erau mult mai stralucitori decat oricare stea,erau mult mai limpezi decat orice apa statatoare..atunci cand minunea s-a produs si am reusit sa ma aproprii de tine,inima mea a inceput sa vibreze mult mai puternic..atunci cand am reusit sa te imbratisez,parfumul trupului tau m-a ucis-deoarece era incantator,splendit..atunci cand am reusit sa-ti spun ca te iubesc,am constatat ca aceste cuvinte,desi erau foarte putine,erau mult mai puternice decat orice alt cuvant...sau fraza,sau roman...cand am reusit sa explorez frumusetea ta eterna,am reusit in sfarsit sa aflu ce este dragostea...

partea a 2-a:chipul tau este mereu prezent in sufletul meu,deoarece nu pot uita toate momentele de iubire petrecute langa tine...ma aflu in fata unei noi provocari -trebuie sa spun adio iubirii-cea mai grea si nefericita despartire,deoarece iubirea nu poate ajunge in infern,in locuri intunecate...iubirea trebuie sa zboare in continuare precum o pasare pe taramul universului...nu vreau sa spun adio focului care mi-a incalzit inima,nu vreau sa uit de imbratisarile si intalnirile dintre doua suflete nevinovate..nu pot uita ceea ce-mi este cel mai drag in aceasta lume.imi pot uita numele,performantele sau averile acumulate,dar nu pot uita chipul fiintei care m-a ajutat sa-mi vindec ranile doar printr-un singur zambet...imi amintesc cu mare bbucurie de rasaritul declaratiilor de dragoste,de atingerile nevinovate si pline de pasiune..nu pot fi de acord cu ideea ca nu exista iubire ,deoarece eu am intalnit-o in sufletul tau,in inima ta... sunt fericit,deoarece constat ca mi-am indeplinit toate obiectivele-toate visele mele au devenit realitate...am reusit sa iubesc cu adevarat,sa zambesc si sa fiu fericit..am fost in stare sa gust din bautura sacra a iubirii,care m-a facut mai puternic,mai fericit,deoarece inima mea isi gasise alinare in ochii tai stralucitori...viata mea a fost un singur vis:acela de a iubi,de a invinge toate obstacolele...visul m eu a fost steaua care mi-a calauzit pasii in desert,dar si prin ocean...nu m-am dat batut niciodata,indiferent de situatia in care ma aflam-ori d cate ori era singur,gandul meu era la izvorul zambetelor tale,atunci cand lacrimile se pregateau sa-mi exploreze trupul ma simteam cutremurat de ideea ca nu te voi mai gasi niciodata.intelegeam imediat ca nu trebuie sa plang sau sa ma dau batut-trebuia sa lupt,sa-mi continui drumul prin labirintul vietii,deoarece trebuia sa te gasesc...in aceste momente imi aduc aminte si de pamantenii pe care i-am intalnit in calatoria mea nu ii inteleg nici acum pentru comportamentul si ratiunea lor de a trai,deoarece au o viziune gresita asupra vietii.ei considera viata un mister,sau poate o greseala,deoarece nu au niciodata curajul sa lupte pana la sfarsit pentru realizarea unui vis-totul li se pare imposibil..imi pare rau de aceste suflete care nu reusesc niciodata sa inteleaga cu adevarat ce este viata,pentru ca niciodata nu zambesc...da,viata este un zambet etern al universului,este mirosul prafului stelar si parfumul reactiilor chimice,dar mai presus de toate viata este chiar decizia sufletului atunci cand se intalneste cu prezentul..de aceea viata este diferita pentru fiecare suflet,deoarece fiecare suflet ia o decizie diferita..eu ma consider un suflet norocos,deoarece am reusit sa lupt,sa visez si sa-mi realizez toate idealurile...am reusit sa iubesc cu adevarat,si asta este cea mai importanta realizare a mea.am reusit sa aflu un singur raspuns la propriile mele enigme-am reusit sa aflu ce este viata:viata este iubire,iar iubirea este viata!viata mea a fost formata numai din iubire:din mireasma atingerilor,stralucirea zambetelor,sensibilitatea cuvintelor....viata mea este rodul clipelor fericite petrecute in prezenta ta-zeitate venita din taramul iubirii eterne...am iubit pentru a ma simti fericit dar si trist,puternic dar si slab-pentru ca atunci cand iubesti iti dai seama ca esti fericit cand explorez zonele misterioase ale iubirii,dar esti foarte trist cand iti dai seama ca ai gresit,ca ai fost in stare de cea mai oribila crima posibila:ai facut-o pe fiinta iubita sa planga,deoarec nu ai fost in stare sa-i trimiti macar un zambet,macar o sarutare...te-ai simtit puternic fata de persoanele care se uitu invidiosi la fericirea ta,la frumusetea inimii tale...dar ai descoperit ca esti poate cea mai slaba fiinta din acest univers atunci cand cautai motive de ura sau suparare..atunci cand te simteai singur,si aveai nevoie de aer,de atingerile delicate ale fiintei dragi inimii tale,constatai ca esti doar un biet suflet ratacit..dar numai atunci,cand te simteai singur,otravit de sentimentele fricii si a supararii,tocmai atunci isi facea aparitia dragostea,care te ridica imediat si te facea sa zambesti,sa fi fericit...cand ajungeai sa te temi de moarte,de incetarea calatorie spre cunoastere,care de fapt era spre necunoastere-deoarece viata ne aduce intotdeauna numai mistere-numai atunci iti dadeai seama ca exista in viata ta un scop nobil pentru care meriti sa traiesti,sa lupti si sa fi fericit..acest scop este idealul tau adanc format din iubire,credinta si adevar....viata este o floare,care creste in gradinile universului,,cautand intotdeauna razele fierbinti ale iubirii..floarea calatoriei mele a fost un trandafir...petalele acestei flori sunt patate cu sangele singuratatii..spini mei au imbatranit in fata zambetelor tale ametitoare...iubire...acesta este singurul,unicul cuvant care-mi defineste complet viata-dar e de fapt mai mult decat un cuvat:este energie,forta,este o minune a creatiei...

partea a 3-a:
din pacate trebuie sa termin aceasta scrisoare,deoarece a sosit momentul sa-mi duc la indeplinire promisiunea.mai am doar o singura dorinta inainte de a ma arunca de pe acest pod...observ ca in fiecare secunda cateva suflete traverseaza bucuroase acest pod,indreptandu-se spre lacasul ingerilor.toti sunt fericiti,indifernt daca au avut o viata chinuita,amara sau plina de singuratate,deoarece considera ca au reusit sa evadeze,sa scape din inchisoarea planetara..nu-si dau seama ca acest pamant,acest univers ascunde IUBIREA SACRA-locul unde decizi sa fii mai bun,sa-ti invingi limitele umane...privesc nemiscat,incerc sa trimit o ultima imbratisare acestei lumi care mi-a arata ce este iubirea,ce este viata...sunt fericit,deoarece am reusit sa gasesc steaua mea norocoasa...ma tot gandesc la tine,la frumusetea ta interioara si exterioara...sper sa nu fi suparata,sa nu versi lacrimi amare,deoarece tu ai fost singura fiinta care a reusit sa ma faca fericit indiferent de momentul in care ma aflam....cand eram trist tu m-ai ajutat sa zambesc,sa fiu fericit.atunci cand viata mea parea un blestem,tu m-ai imbratisat cu aripile tale ca de inger,iar eu am reusit sa iubesc.chiar si in momentele cand eram invins de orice pamantean,de orice obstacol,tu ai fost singura fiinta care ai stat anga mine si m-ai invatat cum trebuie sa actionez.am fost dependent de ajutorul tau,dar insa altceva imi alimenta puterile-frumusetea ochiilor tai,deoarece atunci cand ii priveam,reuseam sa zbor,sa ating crengile vietii si sa prind fructul pretios al iubirii..dar iata ca exista atatea obstacole pana la acest pom atat de special...este multa munca pana la fericire,dar visul de a trai macar o clipa gustand din fructul iubirii iti da intotdeauna aripi sa zbori,sa traiesti...simt mici intepaturi in suflet,deoarece este obosit si nu mai poate astepta.stiu ca a sosit momentul deloc asteptat,dar as vrea sa mai scriu totusi cateva randuri..oare despre ce sa mia scriu?am scris despre viata,despre iubire,dar parca am uitat ceva...am uitat sa scriu despre suferinta si tristete..nu pot termina aceasta scrisoare ignorand momente atat de importante,nu pot,trebuie sa scriu despre tristete si suferinta.aceste momente de singuratate sunt clipe in care sufletul lupta cu realitatea,incercand sa regaseasca drumul spre fericire,spre iubire.tristetea este poate o greseala,dar poate fi si un miracol-depinde de noi,de armele noastre interioare,deoarece daca vom iesi invingatori vom intelege ca si supararea este o forta binefacatoare-este o minune,deoarece ne-a ajutat sa ne continuam calatoria spre ideal....iar daca reusim insemna ca am facut o greseala,ca acest vis nu este pentru noi,deoarece nu am muncit destul pentru a-l realiza.....

ps:peste cateva secunde,dupa ce voi aseza aceasta ultima scrisoare intr-un loc sigur,de unde o vei gasi cu usurinta im momentul deplasarii tale dinspree pamant spre taramul angelic,ma voi arunca in infinita necunoastere....sa stii intotdeauna ca am fost un suflet fericit,iar viata mea este o dovada clara a existentei iubirii pe pamant...

sfarsit.adikady2009