o incercare de a scrie partea a doua a eseului..trebuie sa aiba maxim 3 pagini...sa icep..a, selectat poentru inceput cateva randuri din teoria mea despre scrisx..maine voi continua selectarea,si sper sa iasa ceva bun....
si totul continua,niciodata nu e sfarsitul creatiei..dar daca am uita pentru un minut din viata de aur,diamante si alte pietre pretioase,daca am uita ca avem casa sau masina,daca am uita pentru o zi cati bani avem,si ma incerca sa aflam cat de valoros este sufletul nostru,atunci ce am constata?cu ce il putem face sa straluceasca?daca nu ne cunoastem pe noi,atunci de ce mai traim?
nu vreau sa supar pe atotcreator,dar uneori ma gandesc ca scrisul este o boala nevindecabila..si daca cumva ai ghinionul sa scrii pentru o persoana speciala,atunci cu siguranata e drumul spre moarte..si chiar daca reusesti sa invingi valurile puternice ,tot singur vei ramane..e atat de ciudat..o inima e singurul regat pe care nimeni nu-l cucereste.....sau poate ca inima e regatul vieti..unde nu e razboi..dar aceste framantari,care exista in fiecare secunda in mine,ce sunt?da,sunt atatea mistere in jur,si mi-as dori sa le cunosc adevaratul sens,macar pentru o clipa..
prorpia mea muza este o fiinta care nu citeste ceea ce scriu..pentru ea,totul este un cosmar..si a minceput sa ignore orice gest..dar nici eu nu stiu,cum de continui..poate,singura forta care tine scrisul in viata,este iubirea..o iubesc atat de mult,incat fiecare cuvant pe care il scriu in clipele eterne ale vietii,tremura././fiecare cuvant este o respiratie profunda,...si in acele momente,sunt nemuritor..chiar daca ea se afla departe,chiar daca nu mai vorbeste cu mine,in mintea mea,in inima mea,este prezenta in fiecare clipa..
pentru cei care se intreaba daca scrisul este ceva special,daca este o aptitudine,nu stiu ce sa le raspund...doar daca vor calatori singuri in aceasta lume,vor intelege adevarul..dar stiti cum e,viata mea e adevarul meu,viata voastra e adevarul vostru..iertatimi greselile..urmele gandurilor mele,sunt aici,pe aceste pagini din fata mea...le-am publicat si aici,pe foprum acesta..dra timpul este vantul care le va raspandi,dupa propria dorinta..
si,inainte de a incheia aceasta discutie,mai am de transmis cate ceva..
fiecare cuvant este o rugaciune.pe care o soptim in taina..chiar daca el se afla in fata tuturor oamenilor,doar noi il citim asa cum trebuie..doar in sufletul nostru,el rasuna cu adevarat...comunicam cu cel mai presus zeu..caci cuvantul este sabia noastra,cu care ne luptam impotriva fiecarui cosmar..
nu stiu daca maine voi mai deschide ochii,nu stiu daca maine voi avea o zi usoara,nu stiu ce se va intampla la urmatorul rasarit,orice ar fi,daca voi mai avea vreodata sansa,puterea,sa scriu,o voi face...fara nici-o urma de indoiala..iar de va fi sa nu mai pot visa,voi trai cu amintirile acestea..unde am zambit din tot sufletul...dar sa iubim,sa traim fiecare clipa asa cum merita traita..numai bine..
a scrie ceva este doar incercarea de a te juca.intr-un fel,atunci cand te lupti cu o pagina alba,patrunzi intr-o alta lume.povestile care s-au nascut ca urmare a catorva momente de liniste profunda,sunt amintiri netraite pana la inceperea jocului.orice vis devine o parte din propria ta viata.
poate unul din cele mai magice momente ale scrisului sunt cele cateva clipe in care sufletul patrunde in marturisirile fiecarei fapte.in adancul lor se afla ochii tai,care vor ramane vesnic deschisi.fiecare sentiment ia forma unui cuvant pe care il arunci,poate in nestire in infinitul cuprins al opererlor tale.el va incerca apoi sa pluteasca in gandurile fiecarui cititor.jocul consta in a aduce cat mai multe zambete.dureaza o eternitate pana ce reusesti sa visezi asa cum ti-ai dori.
unul din cele mai grele fapte este curajul.niciodata nu trebuie sa te avanti fara sa te lasi cuprins de sentimente.nu-ti fie frica,si nu fi suparat daca au trecut prea multe zile de la ultimul joc.,asteapta-ti in tacere randul.
cand vei auzi chemarea fie intradevar teama.fiindca aceasta chemare este menita sa-ti marturiseasca cele mai cumplite fapte.sufletul tau vorbeste,iar daca il vei intelege gresit,te vei rataci in lumea aceasta./daca cuvintele ti se par straine,hraneste-le cu dragoste.crezi ca vor creste singure?of,daca ar fi asa,atunci toti scriitorii ar fi pe deplin multumiti.dar nu e deloc asa.acestui viciu trebuie sa-ti dedici intreaga viata/
in inchiere,marturisesc ca intotderauna am considerat scrisul un vis.am incercat sa invat cuvintele sa zboare...sa patrunda in inima fiecarui cititor.au fost nenumarate acele momente cand am hotarat sa incetez.dar,nu am reusit.scrisul este o lume in care totul e asa cum ti-ai dori.poate nu este o lume reala,dar atata timp cat fructele cuvintelor imi vor hrani sufletul,voi ramane mereu calator pe taramul cuvintelor.la izvorul ideilor vor poposi mereu,pentru a-mi improspata sufletul.va invit la un joc.acceptati aceasta chemare.propun sa vorbim despre dragoste.incep eu,iar voi veti continua acest vis..
dragostea se masoara in clipele care traiesc mereu vesnic in amintirea noastra.de aceea,ea se numeste nemurire.dragostea e cu siguranta sensul vietii noastre.dragostea e mereu dulce,caci taina ei atat de uimitoare,descoperi in fiecare zi un zambet special..
in speranta ca ziua aceasta va aduce bucurie in sufletele voastre,dar si in inima iubitei mele,trimit catre inaltul cerului dorinta de a fi mereu impreuna.poate nu credeti,dar cuvintele ne leaga fiecare inima.
va multumesc,dar sa nu ne trezim totusi,din acest vis.
Inima-centrul creatiei eterne
cand scriu doar inima transpira...doar ea se zbate incontinuu...pentru a reusi sa creeze o opera nemaipomenita..totul pentru a produce macar un zambet pe chipul cititorului...inima aceasta pe care o port in sufletul meu este singurul motor care ma ajuta atunci cand incerc sa scriu.,..poate creatia nu este intotdeauna o opera reusita.nu regret niciodata rodul acestei pasiuni..pentru ca stiu ca prin scris,inima mea vorbeste...prin cuvinte reusesc sa-mi exprim sentimentele..stiu,poate ca ceea ce scriu nu este citit..dar nu asta conteaza..uneori vorbesc ca un nebun cu mine insumi..nu stiu,pare destul de ciudat...dar asta este realitatea...inima adesea suspina..si atunci trebuie sa vindec ranile interioare...si toate astea...prin scris..
nu muncesc deloc atunci cand scriu...nu depun efort..doar inima se dedica complet in aceasta activitate..pe care eu o consider mai degraba o pasiune,dar si un viciu din cand in cand.
nu sunt artisit,talent nu prea am..dar scrisul este visul meu..in care traiesc..poate chiar si in lumea reala..nu incetez niciodata sa ma trezesc fara a darui un zambet...doresc ca prin ceea ce fac,sau incerc sa fac,sa aduc fericire tuturor..
poate nu de fiecare data reusesc..dar in clipele,chiar daca sunt cam rare,cand cineva se bucura atunci cand calatoreste impreuna cu mine in acest vis...ma simt implinit...pentru ca atunci imi dau seama ca ceea ce fac nu este in zadar..si nu incetez..indiferent de reactia celoir din njur,care au auzit,sau poate nu au auzit de mine,merg mai departe..stiu ca trebuie sa scriu pentru o anume persoana din acest univers..sincer,nu stiu daca va reusi vreodata sa citeasca...dar imi urmez drupul,uneori putina nebunie e cea care te ajuta sa ajungi unde doresti..
scrisul este o arta,o legenda vie,pentru cei interesanti..este ceva care ajuta la definirea celor din jurul nostru,dar mai ales descrie ceea ce se afla in interiorul nostru..asta numai atunci,cand scrisul nu reprezinta un joc copilaresc,sau ceva pe care suntem obligati sa-l facem..atunci,cand suntem obligati de catre cineva atunci scrisul nu reprezinta nimic,este opierdere de timp...
scrisul este o metoda de exprimare a ceea ce nu reusim sa exprimam in vorbe sau fapte..este insa,o exprimare care ramane,care nu se pierde..
eu cred ca scrisul este un fel de atrai..stati linistiti,nu respir cuvinte adunate pe hartii...dar totusi,parca atunci cand scrii,esti cuprins de o senzatie ciudata,putin euforica...scrisul este pentru mine precum o oglinda..oglinda de la un aparat de fotografia..stau in fata voastra atunci cand cititi ceea ce eu scriu...sunteti fotografi-artisti sau amatori,care incearca sa ma fotografieze..nu este vorba de celebritate,uneori si anonimi mai sunt fotografiati...pentru ca opera,fotografia cuvintelor pe aceasta pagina sa arate impecabil trebuie ca intre cel care scrie si cel care citeste trebuie sa existe o cooperare perfecta,care de obicei se realizeaza foarte greu...nu e usor sa intelegi ce gandeste cineva..uneori este imposibil...dar asta e..am inceput,nu ne putem opri..liberate,dar victoria va fi obtinuta numai daca vom continua sa mergem impreuna...draga cititorule,iti multumesc foarte mult fiindca ai ales sa ma alegi in acest drum...stiu,este greu,dar nu pot renunta..in aceste momente,poate ca nu scriu foarte bine,poate ca niciodata nu voi reusi sa scriu asa cum imi doresc..dar nu pentru asa scriu..scriu pentru a gasi un raspuns la intrebarile care ma bantuie..scriu pentru a invata,pentru a cunoaste..pentru a deveni mai (ne)bun
Sam Ian 01, 2011 7:57 pm Scris de 
prin acest blog vreau sa va transmit un mesaj pretios:de fiecare data cand va simtiti singuri ,cand credeti ca cineva va invins,sa va amintiti de puterea pe care o aveti 
.atunci sa va ridicati si sa luptati.sa nu va dati niciodata batuti,pentru ca pana la urma veti invinge...viata..este misterul cel mai frumos din acest univers..iubirea este forta care o intretine,iar eu imi doresc sa …
