Bunǎ dimineața soare…(reeditare)

salut..am nevoie de ajutorul vostru...sper sa ma puteti ajuta..uitati cum sta treaba:doresc sa public si eu cevain revista scolii:poezie sau proza,sub pseudonimul de adikady,dar nu stiu ce sa trimit spre publicare..asadar am nevoie de voi pentru a ma ajuta in urmatorul lucru:"in caz ca exista pe forum,sau ati citit aici ceva care v-=a placut foarte mult,sau care merita publicat intr-o …

[ Lectura completa ]

mesajul îngerilor către pământeni
„fiinţă cu chip de înger si trup de femeie,nu te transforma într-un vampir,nu rănui acest vis care a devenit realitate....”

cuvânt înainte-liniştea e îngrozitoare atunci când cuvântul e de aur

toti traim pe aceeasi planeta si putem intelege.
cuvantul pe care noi il rostim este o minune a lui Dumnezeu.de aceea cred ca …

[ Lectura completa ]

prin acest blog vreau sa va transmit un mesaj pretios:de fiecare data cand va simtiti singuri ,cand credeti ca cineva va invins,sa va amintiti de puterea pe care o aveti sunny

.atunci sa va ridicati si sa luptati.sa nu va dati niciodata batuti,pentru ca pana la urma veti invinge...viata..este misterul cel mai frumos din acest univers..iubirea este forta care o intretine,iar eu imi doresc sa …

[ Lectura completa ]

Subiect: Bunǎ dimineața soare…(reeditare) Lun Iul 05, 2010 9:56 pm

Bunǎ dimineața soare…

Costea Vladimir Adrian

~Prima parte~

Ж

{Bunǎ dimineața soare…Priveam acel glob apocalyptic,stǎteam nemişcat. Aşteptam şi nu primeam nici un rǎspuns,cu excepția acelor raze fierbinți pogorâte pe pǎmânt,care treceau prin mine,deschideau aceleaşi rani,care îmi produceau de fiecare datǎ numai suferințǎ!}
Ж
Priveam zadarnic acel glob înțepenit,rǎtǎcit printre norii cenuşii ai vieții mele.Nu primeam nici un rǎspuns.Totul pǎrea imposibil.

Rǎmǎsesem singur pe o stâncǎ nesigurǎ,care se putea prǎbuşi în orice moment în oceanul amar al durerii.Dar nu mǎ puteam mişca.Ochii mei stǎteau nemişcați…Priveam doar Soarele.El era singurul de care îmi aminteam.În rest,nimic nu mai exista pentru mine.Uitasem totul,mǎ simțeam ciudat.Parcǎ ceva îmi producea suferințǎ.Un gând inocent,pe care mǎ temeam sǎ-l descopar.Îmi era fricǎ,îmi era teamǎ de trecut.Soarele devenise clepsidra vieții mele,din care,cu siguranțǎ,în acele momente se scurgeau ultimele clipe de existențǎ.Din ele izvorau ultimele raze fierbinți care urmau sǎ mǎ îmbrǎțişeze pentru ultima datǎ.Urma apoi acel vis etern,acea cǎutare fǎrǎ de sfârşit.Urma sǎ adorm şi sǎ nu mai mǎ trezesc niciodatǎ…

Dar totuşi,nu îmi doream sǎ pǎrǎsesc aceastǎ lume fǎrǎ sǎî mai sǎrut mǎcar o datǎ ceea ce-mi era cel mai drag…Iar,de-ar fi fost sǎ nu mi se îndeplineascǎ aceastǎ dorințǎ,cu siguranțǎ cǎ aş fi renǎscut!

Deodatǎ,soarele inimii mele,icoana sufletului meu,s-a apropriat.Am simțit din nou cǎldura care vindeca întotdeauna orice ranǎ.Zâmbetul de care aveam atâta nevoie rǎsǎrise şi strǎlucea puternic pe bolta destinului meu.În acele momente,când visul devenise realitate,am renǎscut.Chiar dacǎ frumusețea emanatǎ din trupul acelei zeitǎți mǎ orbea,m-am simțit foarte fericit.În fața mea,stǎtea statuia vie,steaua cea mai fierbinte a cǎlǎtoriei mele pe acest pǎmânt.Poate mai rǎmǎseserǎ doar câteva fire de nisip,câteva secunde.Dar nu mǎ deranjau acele lacrimi ale deşertului,nu îmi pǎsa cǎ timpul se scurgea cu o vitezǎ amețitoare,atât timp cât soarele se preschimbase printr-un proces divin al metamorfozei într-un trup omenesc.Era transformat în chipul acelei femei de care eram îndrǎgostit…Era un zeu încarnat,a nu ştiu câta oarǎ,în corpul unui om.Un om aparent simplu,obişnuit…Dar care îşi arǎta adevǎratul chip numai în fața mea.

Un dor nesfârşit îmi cuprinsese trupul.Ochii deveniserǎ nişte fǎclii nemuritoare.O forțǎ la care nu puteam opune rezistențǎ,pusese stǎpânire pe mine…Şi atunci te-am îmbrǎțişşat.Împotriva oricǎrei dorințe raționale am sǎrutat acele buze sfinte.Era ultimul lucru pe care îl fǎceam pe acest pǎmânt..

Probabil ultima amintire,dar era tot ce îmi doream.Era un moment de împlinire.Visul cel mai important se îndeplinise,chiar dacǎ mǎ despǎrțeam foarte greu de tine,nu puteam plânge.Nu puteam pǎta cu lacrimi acele momente mǎrețe în care trupurile noastre,sufletele noastre şi intreaga lume s-au unit.Soarele şi Luna,Munții şi Câmpiile,Eu şi cu Tine.

Nu era o unire eternǎ,ci doar pentru o clipǎ.O clipǎ care deschidea poarta spre iubire,o tainǎ sacrǎ,un ritual Dumnezeiesc.

Subiect: Re: Bunǎ dimineața soare…(reeditare) Mar Iul 06, 2010 9:49 pm

©Costea Vladimir Adrian

~ ☼Partea a II-a☼~

Acest sǎrut firbinte se transformase într-un fior care îmi cuprindea întreg trupul.Era o forțǎ maleficǎ care,pentru prima datǎ,producea suferințǎ.Deschideau cele mai adânci rǎni,şi nu am mai rezistat.În acele momente,ne-am despǎrțit pentru totdeauna!

O lacrimǎ se înalțǎ deasupra noastrǎ,o stea coboarǎ în adâncul cerului…Iar eu mǎ aflam la granița dintre Viațǎ şi Moarte...
Acest vis se prabuşeşte,este un cuțit pe care viața mi-l înfige chiar în inimǎ.Cǎlǎtoria aceasta se încheie aici..În fata acestui astru,în fața ochilor tǎi.Absorb cǎldura iubirii,şi mǎ simt minunat.

O,cât de mult mi-aş fi dorit ca aceastǎ sǎrutare sǎ fractureze timpul..Sǎ-l înghete pentru totdeauna,pentru ca eu sǎ rǎmân mereu lângǎ tine..Dar acest lucru nu s-a intamplat.Îngerii mǎ considerǎ un trǎdǎtor,deoarece dragostea mea pentru tine m-a fǎcut sǎ nu mǎ închin în fața aripilor lor.Te veneram pe tine..

Etern vis al iubirii..
Ce te hrănești mereu cu sufletul meu..
Vindecă-mi aceste răni adânci..
Pe care le port în adâncul inimii mele..
Purifică acest sânge ce curge amețitor
Și dă-mi măcar o clipă,un zâmbet din iubire..
Tu înger drag,răpus de steaua vieții mele..
Te-ai prăbușit arzând în gândurile mele..
Și-ai izbucnit în lacrimi la prima întâlnire..
Căci trupul tău e prea firav ca să iubească
Această stâncă ce zace pe pământ..
Nu ai uitat de unde ai venit…
Și-ți pare acuma rău că nu te poți întoarce..
O,chip stelar ce-mi luminează drumul..
M-ai cucerit cu-o simplă sărutare..
O,pasăre maiastră..
Ce-ți iei acuma zborul -
M-ai stai măcar o clipă..
Trimite doar un fulger în inima-mi străină..
Și nu uita…un singur lucru..
Iubirea nu va dispărea..
Vei fii slăvită așa cum se cuvine..

Pentru prima datǎ hotǎrâsam sǎ privesc din altǎ perspectivǎ aceast sentiment.Începusem o nouǎ cǎlǎtorie-cǎtre capǎtul pǎmântului.Doream sǎ gǎsesc,sǎ te privesc.Drumul era periculos.

Multe pericole pe care trebuia sǎ le înfrunt.Dragostea pentru tine,mǎ ajutǎ de fiecare datǎ sǎ ies învingǎtor.Însǎ,fiecare pas pe care îl fǎceam producea o durere de nesuportat...Îmi era teamǎ ca voi descoperi un adevǎr înfricoşǎtor..

Oricât aş fi luptat,orice aş fi reuşit sǎ fac,nu te puteam cuceri,deoarece iubirea nu putea fi cumpǎratǎ.Te priveam şi îmi era teamǎ cǎ nu voi reuşi niciodatǎ sǎ te îmbrǎțişez…Îmi era teamǎ cǎ voi sfârşi înnecat în adâncul ochilor tǎi..

Subiect: Re: Bunǎ dimineața soare…(reeditare) Mar Iul 06, 2010 10:53 pm

Bunǎ dimineața soare…

©Costea Vladimir Adrian

~☼Partea a III-a☼~

-Bunǎ dimineața soare...
-Bunǎǎ dimineața!
O,cât de fericit puteam fi în acele momente.Dupǎ atâtea momente grele,în care am aşteptat zadarnic apariția ei,iatǎ cǎ o voce atât de liniştitǎ îmi mângâia sufletul.Era singura voce pe care doream sǎ o aud.Singura care putea reînvia dorința de a merge mai departe,de a continua aceastǎ cǎlǎtorie a vieții mele..Dacǎ ea nu ar fi fost,eu nu aş fi trǎit atât de mult.În lipsa ei,tot acest peisaj mǎreț s-ar fi transformat într-un decor malefic..Aceastǎ scenǎ pe care mǎ aflam ar fi dispǎrut fǎrǎ lumina atât de blândǎ a ochilor ei.

Poate nu ar trebui sǎ mǎ gândesc cum ar fi viața mea în absența ei.Dar nu pot uita trecutul,nu pot şterge niciodatǎ acele clipe îngrozitoare în care sufletul meu era un sclav.Un sclav al propriului sǎu destin.Destin care cu siguranțǎ ducea cǎtre infernul la uşa cǎruia mi-a fost îîntotdeauna fricǎ sǎ bat.Dar,aceste momente insuportabile au reprezentat scânteia care a aprins acel foc din inima mea.Însǎ,tu eşti cea care ai transformat acest foc într-un sentiment profound.

Apǎreai de fiecare datǎ ca o zeițǎ.Erai un rǎsǎrit care mǎ trezea,erai un curcubeu,un rǎspuns pe care soarele mi-l trimitea de fiecare datǎ,dar,deşi tu erai singura care îmi aducea zâmbete în viața,eu nu te puteam iubi..Simțeam cǎ tu mǎ iubeşti,cǎ ți-ai dori sǎ dansǎm acel vals nemuritor al iubiri..Dar,de fiecare datǎ,eu îmi îndreptam acest sentiment cǎtre altcineva.De fiecare datǎ eşuam şi mǎ alegeam cu un gust amar.

Ştiam cǎ numai lânga tine,iubirea poate fi dulce.Priveam în ochii tǎi şi îmi dǎdeam seama.Îmi doream sǎ te pot iubi,dar era cu neputințǎ.O forțǎ mǎ împingea de fiecare datǎ cǎtre altcineva,şi nu mǎ puteam opune.Nimeni nu era mai frumoasǎ ca tine,doar tu erai potrivitǎ pentru mine.Dar nu ştiu de ce nu reuşeam sǎ trec de acest zid invizibil.Încercam sǎ mǎ îndrǎgostesc de tine,dar iatǎ,nu ştiam sǎ dansez.Chiar dacǎ iubirea ta pentru mine era nemǎrginitǎ,chiar dacǎ ochii tǎi ardeau,eu nu puteam sǎruta Soarele…Pentru cǎ lui îi era fǎgǎduit sǎ cǎlǎtoreascǎ pe bolta cereascǎ,sǎ mângâie cu propriile lui raze întreaga planetǎ pe care eu mǎ aflam.Mi-aş fi dorit sǎ zbor,sǎ-l pot îmbrǎțişa mǎcar pentru o clipǎ.Dar îi cunoşteam puterea de a distruge tot ce îmbrǎțişa..El era mult prea firbinte,iar eu nu aş fi putut niciodatǎ supraviețui..Dacǎ el s-ar fi apropriat,cu siguranțǎ cǎ m-ar fi omorât.Mi-aş fi dat întreaga viațǎ pentru a-i darui o clipǎ de iubire..Aş fi fǎcut orice,dar,dacǎ aş fi fǎcut acest lucru,dacǎ l-aş fi lǎsat sǎ mǎ omoare,atunci l-aş fi pedepsit.L-aş fi lǎsat cu o povarǎ care avea sǎ-l distrugǎ:Nechibzuința mea i-ar fi adus multe momente de suferințǎ..Ştiu cǎ ar regreta întreaga viațǎ dacǎ m-ar rǎni..Ştiam acest lucru..de aceea,nu-l puteam lǎsa sǎ plece,dar nici sǎ se aproprie.

Legile nescrise ale universului îl țineau legat cu un lanț invizibil de un suflet.Sufletul meu..Îl priveam şi îmi era cu neputințǎ sǎ-i ofer dragostea mea.

Deodatǎ,printr-un proces metamorfozic,soarele s-a preschimbat.A luat chip de om,nu orice fel de chip,chipul celei mai frumoase femei.Chipul unei inimi din care izvoreau de fiecare datǎ mii şi mii de cuvinte vindecǎtoare.Te puteam privi cum strǎluceai.

Zâmbetul tǎu îmi dǎdea de fiecare datǎ puterea de a cuprinde întreaga lume…Ştiam cine eşti,ştiam cât de mult mǎ iubeşti...
De multe ori am încercat sǎ te fac fericitǎ,dǎruindu-ți mǎcar o particulǎ din sfera iubirii.Îmi aduc aminte cum de nenumǎrate ori te luam în brațe,cum te sǎrutam şi-ți mǎrturiseam cǎ te iubesc..Zâmbeai de fiecare datǎ ..Iubirea ta era o nouǎ lume în care doream sǎ rǎmân pentru totdeauna.Însǎ,eram de fiecare datǎ doar un trecator..

Treceam şi lǎsam în urmǎ lacrimi.orice aş fi fǎcut,nu te puteam iubi cu adevǎrat.Şi,poate cel mai grav,tu îți dǎdeai seama..Îți dǎdeai seama cǎ nu te iubeam cu adevǎrat.Şi acest lucru te rǎnea,chiar dacǎ,în fața mea încercai de fiecare datǎ sǎ ascunzi aceastǎ tristețe.Lacrimile noastre curgeau în interiorul unei inimi care bǎtea din ce în ce mai greu.Atunci când tu nu erai lângǎ mine,te iubeam şi te doream.Doream sǎ explorez un suflet tainic.Te cǎutam în speran-

ța ca,mǎcar pentru o clipǎ,iubirea adevǎratǎ sǎ punǎ stǎpânire pe noi.Dar atunci când te gǎseam,ceva necunoscut mǎ lovea cu o forțǎ de nedescris.Şi oricât mǎ împotriveam,nu reuşeam sǎ înving..Nu reuşeam sǎ-ți dǎruiesc iubirea..Nu reuşeam,era cu neputințǎ!
Oricât de ciudat ar fi fost,deşi ne iubeam reciproc,între noi era doar un ocean în care amândoi ne înecǎm atunci când ne scufundǎm.Nimeni nu ştia sǎ înnoate în apele tulburi ale iubirii.

Nimeni nu avea aripi pentru a zbura.Eram douǎ stânci ce se priveau,eram douǎ suflete care nu se puteau întâlni.

Probabil ceea ce ne despǎrțea era un amestec de defecte.Defecte care se aflau în ambele corpuri.Gânduri care întotdeauna aduceau numai coşmaruri!
Fiecare rǎsǎrit era un nou apus…Sub forma unu glob fiebinte care îmi încǎlzea sufletul,sau sub chip de zeițǎ,de om care îmi dǎruia mereu numai iubire.Oricât aş fi încercat,nu puteam sǎ iubesc acest suflet.Mǎ simțeam mizerabil în fața ei,deoarece ştiam cǎ o voi rǎni.

Ea avea întotdeauna speranța cǎ într-o zi ne vom uni,cǎ vom alcǎtui un întreg.Aceastǎ speranțǎ urma sǎ fie distrusǎ chiar de mine..De fapt,începusem încǎ din prima clipǎ s-o distrug.Procesul era lent,o aşteptau chinuri la care nu putea supraviețui.Aş fi vrut sǎ o pot salva dar nu puteam face nimic. Dacǎ aş fi ignorat-o,dacǎ i-aş fi spus ce simțeam,eram convins cǎ va continua,cǎ nu va înceta niciodatǎ sǎ-mi dǎruiascǎ iubire.Probabil cǎ m-ar fi iubit mult mai mult dacǎ aş fi pǎrǎsit-o...
Cum era oare posibil ca acest înger sǎ fie înjunghiat de propria lui iubire.Cum putea fi soarele sacrificat în numele acestei planete? Cum putea un sǎrut sǎ omoare?Cum de acest sentiment se pierdea de fiecare datǎ în locuri necunoscute?

Subiect: Re: Bunǎ dimineața soare…(reeditare) Mier Iul 07, 2010 10:08 pm

Bunǎ dimineața soare!

©Costea Vladimir Adrian

~☼Partea a IV-a☼~

Ж

-Bunǎ dimineața soare…
-Bunǎ dimineața tinere cǎlǎtor.
- Ce s-a intamplat?În aceste momente strǎluceşti mult mai puternic Razele tale sunt astǎzi mai fierbinți.Ce s-a intamplat?
-Desigur…Tocmai de acea am venit..vreau sǎ-ți povestesc cea mai frumoasǎ întâmplare din viața mea.Primul sǎrut pe care aceste raze l-au primit,primul rǎsǎrit care mi-a aprins inima.Nu credeam nicioda-

tǎ cǎ aşa ceva este posibil.M-am îndrǎgostit de o ființǎ umanǎ.Chipul celei mai frumoase femei de pe pǎmânt m-a cucerit.O,de-ai fi asistat la acel moment,nu ai mai fi niciodatǎ trist.De ai fi auzit glasul ei atât de melodios.Vocea ei alina întreg universul.Privirea ei reînvia tot ce întâlnea în cale.Datoritǎ ei am reuşit sǎ strǎlucesc mai puternic.

Datorita frumuseții ei,am reuşit sǎ zâmbesc pentru prima datǎ.Inima

ei,atât de purǎ şi de înțelegǎtoare,mi-a sǎrutat sufletul.
-Nu este posibilǎ o iubire între o stea şi un pǎmântean.Dacǎ te vei apropria o vei distruge!
-Da,ai dreptate,cunosc legile universului,nu le voi încǎlca.Dar,razele mele coboarǎ de fiecare datǎ pe pǎmânt pentru a-i oferi o mângâie- re.O cuprind în mii şi mii de sǎrutǎri…Ochii ei,atât de calzi ,atât de blânzi,îmi purificǎ întreg corpul.Lânga ea,viața cǎpǎta cel mai sublim sens:Sensul adevǎrat al Iubirii..
-Nu vreau sǎ te dezǎmǎgesc,dar poate cǎ iubeşte pe altcineva.Poate nu vei fi niciodatǎ alesul inimii ei.Unei stele îi este oferitǎ întreaga dragoste a izvoarelor,a oceanelor şi a munților.Omul este o ființǎ angelicǎ,o sculpturǎ vie a Zeilor..
-Femeia aceasta iubeşte,este îndragostitǎ de un bǎrbat.Îi oferǎ multǎ cǎldurǎ şi îl ajutǎ de fiecare mereu.Toate rugǎciunile ei sunt pentru liniştea şi fericirea lui.O privesc cum zâmbeşte de fiecare datǎ când îl întâlneşte.Îl alintǎ şi îl imbrǎțişeazǎ arǎtând cǎ îl iubeşte cu adevǎ- rat.Însǎ,acest bǎrbat nu o poate iubi.Încearcǎ sǎ se îndrǎgosteascǎ de ea,dar îi este cu neputințǎ.Inima lui a fost rǎpitǎ de o femeie sǎracǎ,care a murit acum câțiva ani.A iubit-o cu adevǎrat,a încercat sǎ o salveze,dar nu a reuşit.Un accident teribil i-a rǎpit tot ce avea în aceastǎ lume.Inima lui este acum otravitǎ,şi nu poate face nimic.

De-aş putea face ceva sǎ-l ajut,ar fi minunat,însǎ,chiar dacǎ nu sunt uniți prin legǎtura magicǎ a iubirii,viața lor este frumoasǎ numai când sunt împreunǎ.Fiecare se ajutǎ reciproc.
-Nu-ți face probleme.Într-o bunǎ zi,chiar sub privirea ta,se vor iubi.O

sǎ îi priveşti bucuros cum danseazǎ valsul invizibil.E greu sǎ treci peste un asemenea moment.Pierderea unei iubiri este cel mai rǎu lucru care ți se poate întâmpla.Însǎ nu uita,chiar tu ai spus asta: “Iubirea este o forța la care nu te poți opune,este un animal care l-a început te loveşte,îți smulge inima.Este un prǎdǎtor perfect,iar noi, aceste suflete care ne-am nǎscut sub semnul ei,în zodia vieții trecǎ- toare,suntem hranǎ pentru acest animal…”Toți am fost creați pentru ea.Fiecare strǎbatem acest interval.Ne naştem,iubim şi apoi murim.

Creştem chiar sub protecția iubirii,pentru ca mai apoi,dupǎ ce am trǎit clipa magicǎ,sǎ cǎdem în ghearele unui animal.

Pânǎ şi îngerii,deşi au aripi,cad rǎpuşi în lupta parcǎ nedreapta cu aceastǎ forțǎ.Iubirea este chip de înger,de animal ,dar şi de om.Este prezentǎ în fiecare.Este fericire şi tristețe,încredere şi trǎdare,luminǎ şi întuneric.
-Nu aş îndrǎzni niciodatǎ sǎ o rǎnesc.Nu aş îndrǎzni sǎ îi produc suferințǎ.Asta nu este iubire!
-O,tu soare sfânt,cum poți spune asemenea banalitǎi.Oare atunci când te vei simți singur,când privirea ei,trupul ei va deveni un drog pentru tine ce vei face?Ce vei face atunci când acest animal te va transforma şi pe tine?Când iubirea te va face sǎ greseşti ce se va întâmpla?Atunci când razele tale nu vor mai reuşi sǎ o cuprindǎ,

când sǎrutul va deveni doar o amintire vei mai putea rezista pe cerul acesta?Te vei apropria şi o vei distruge,sau,dacǎ te vei depǎrta,o vei omorî.Dacǎ aceste greşeli vin din iubire,rezultatul se mai poate numi iubire?
-Prefer sǎ mor decât sǎ o distrug!
-Moartea ta ar însemna şi moartea ei.Ea este muritoare,depinde de tine.Dacǎ o iubeşti,înțelege cǎ aceastǎ relație este imposibilǎ.Ea este şi va fi o icoanǎ a sufletului tǎu.Va fi cea aducǎtoare de zâmbe- te.Îți va fi prietenǎ.Nu încerc sǎ te rǎnesc,trebuie doar sǎ te protejez Fǎrǎ tine,înteaga plantǎ ar dispǎrea.Viața ar rǎmane doar o aminti-

re.

Ascult şi îmi aduc aminte de dragostea vieții mele.O,de-ai fi întâl-

nit-o.Nu te-ai mai fi rostogolit.frumusețea ei te-ar fi înțepenit.Ai fi urmǎrit doar chipul ei.Am iubit-o şi o iubesc şi astǎzi,chiar dacǎ nu am mai vǎzut-o niciodatǎ.Vocea ei îmi este doar amintire.

Probabil cǎ am greşit atunci când m-am despǎrțit.Când,cu ochii înlǎcrimați,nu am privit-o.Regret enorm faptul cǎ am fugit din fața iubirii.Dar,altǎ soluție nu exista.Dacǎ aş fi rǎmas lângǎ ea,cu siguran- țǎ aş fi rǎnit-o,deoarece dragostea mea pentru ea îi producea numai suferințǎ.Defectele mele o rǎneau,eram un pericol pentru ea,şi de aceea,am luat aceastǎ hotǎrâre.Am sperat cǎ va întâlni pe cineva mai bun,care sǎ o protejeze mai bine decât am facut-o eu.

Îmi doream sǎ se îndrǎgosteascǎ de cineva care îi poate oferi iubire şi siguranțǎ.Trimite-mi o nouǎ razǎ,cea mai puternicǎ,cea mai fierbinte,sǎ pǎtrunda în inima mea.

Pentru a ne teleporta pe ringul iubirii,voi lǎsa inima sǎ-ți povestea

scǎ iubirea din sufletul meu.

Subiect: Re: Bunǎ dimineața soare…(reeditare) Joi Iul 08, 2010 9:12 pm

Noapte bunǎ Soare..

~☼Partea a V-a☼~

Ж

-O,soarele meu personal,absența ta mǎ înfioarǎ.Nu ştiu unde eşti. Nu ştiu cât timp trebuie sǎ aştept apariția ta.Totul în jur este plictisitor.Fǎrǎ viațǎ,parcǎ totul aşteaptǎ sǎ renascǎ cu ajutorul razelor tale. Te caut şi nu te gǎsesc…Te simt aproape,dar nu pot vedea,nu pot auzi..
Momente...acestea ne definesc viața.Sunt clipe în care iubim,dar şi clipe în care urâm.Clipe în care trǎim,în care suntem fericiți,dar şi secunde otrǎvite când suntem morți.Însǎ,de fiecare datǎ,existǎ cineva,sau ceva,care cu o forțǎ de nedescris readuce la viațǎ sufletul obosit.Cu un zâmbet vindecǎ toate rǎnile de pe trupul cǎzut la pǎmânt.
Mǎ cuprinde un mare regret cǎ nu pot sǎ-ți descriu ceea ce simt.Cu certitudine,e vorba de un amestec de fericire şi suferințǎ,de dragoste şi urǎ.Haide,vin-o!Te aştept.Atept rǎsǎritul zâmbetului tǎu.Doresc sǎ mǎ încǎlzesc pentru totdeauna în jurul focului sacru al ochilor tǎi.Ce minunat va fi momentul când voi admira încǎ o datǎ curcubeul iubirii...

☼Explicații!!!☼
Citeşte o datǎ tot ce am scris aici,citeşte şi ce voi scrie în continuare.Te rog sǎ încerci sǎ înțelegi fiecare cuvânt.Totul este adevǎrat.Soarele acesta cu siguranțǎ este deghizat...Chipului lui stǎ ascuns sub masca chipului tǎu.Trupului lui se aflǎ în inima ta.E vorba despre trecut,prezent.E vorba despre prezent.Prezent şi viitor...
Urǎ-doar pentru mine şi o mare mulțime de oamenii.Însǎ de iubit,una,douǎ,poate 10 persoane…Şi un Înger şi un soare..
Probabil aceastǎ povestioarǎ se va apropria de sfârsit(mai am de postat câteva opinii ).Însǎ,realitatea îşi deschide ochii.Voi continua acelaşi drum,pânǎ te voi gǎsi,pânǎ te voi îmbrǎțişa.
Sunt un profet,ochii mei te vǎd în viitor lângǎ mine.Sunt profet.

Darul iubirii s-a instalat în inima sufletului meu.Nu,stai!Nu ți-am cerut sǎ mǎ crezi.Ştiu cǎ aşa va fi.Şi pot sta liniştit.Apusul nu va veni niciodatǎ.Dacǎ acest soare se va îndepǎrta,voi cǎpǎta aripi şi îl voi urma peste tot.Dacǎ acest cristal înflǎcǎrat se va apropria şi mǎ va distruge.Atunci voi deveni pulbere,praf,şi toate acestea,se vor uni şi vor lua o altǎ înfǎțişare.Voi deveni o planetǎ sau doar un meteorit.

Însǎ,tot dupǎ tine voi alerga.Voi cǎuta mereu aceeaşi luminǎ.

Soare drag,orice ar fi,voi fi doar lângǎ tine.Ştiu,ştiu cǎ mǎ urǎşti. Sunt o piedicǎ în viața ta.Ai venit sǎ strǎluceşti pentru altcineva. Dar,razele tale îmi bronzeazǎ inima.Zâmbetul tǎu,chiar dacǎ îi este adresat unei alte persoane,mǎ vindecǎ de fiecare datǎ,chiar dacǎ eşti departe,chiar dacǎ trebuie sǎ mǎ scufund în adâncul viselor,chiar dacǎ totul pare imposibil şi toți spun cǎ ai plecat definitiv,eu ți spun pe curând,deoarece simt cǎ te voi vedea la primul rǎsǎrit.Ştiu cǎ te voi întâlni în urmǎtoarele ore.Mǎ bazez pe acest sentiment,pe care pǎmântenii îl numesc Iubire,prezent în sufletul meu.El mǎ va ajuta întotdeauna sǎ redescopǎr drumul cǎtre tine.

Pe curând,iubirea mea rebelǎ.Noapte bunǎ Soare…

Subiect: Re: Bunǎ dimineața soare…(reeditare) Vin Iul 09, 2010 8:35 pm

~☼Mesaj pentru...Soare!☼~

Partea a VI-a

Ж
O,cât de mult mi-aş dori sǎ-ți pot spune bunǎ dimineața,sǎ te admir cum strǎluceşti în fața ochilor mei…Dar,în jurul meu este numai întuneric.Tu,draga mea iubire,stea a unei inimi care îmi aparține,ai dispǎrut.Nu ştiu unde,te caut dar nu te gǎsesc.Mǎ înnec în oceanul disperǎrii.Apele lui au devenit învolburate,valurile sunt din ce în ce mai mari.Ştiu cǎ te-am rǎnit atunci când nu te-am ascultat.Poate cǎ nu am înțeles.Frumusețea ta mǎ orbea,iar atunci când îți auzeam glasul,acea simfonie nemuritoare,amețeam..Am nevoie de cǎldurǎ şi luminǎ din partea ta pentru a putea zâmbi.Am nevoie de iubirea ta pentru a putea trǎi..
Nu te urmǎresc,chiar încerc.D ar,uneori(mai tot timpul),o forțǎ la care nu pot opune rezistențǎ,mǎ loveşte în punctul sensibil al sufletului meu.Îmi strǎpunge inima şi atunci nu mai pot face nimic.Din acele momente reîncepe cǎutarea.Pornesc pe cǎi necunoscute doar pentru a te gǎsi.Sper din tot sufletul ca acest animal care se hrǎneşte în fiecare secundǎ cu sentimentele mele sǎ nu fie iubirea.Dar oricât aş încerca îmi este imposibil sǎ o ignor. Acest animal invizibil,atât de puternic,nemuritor,este chiar ea,zeița iubirii.Dar,astǎzi doresc sǎ-ți tansmit un alt mesaj.Unul mult mai important,care sper sǎ vindece rǎnile pe care,fǎrǎ sǎ vreau,ți le-am produs.Vreau sǎ-mi cer iertare.Nu îmi cer iertare pentru a te regǎsi,pentru a te face sǎ te reîntorci.Nu,nu pentru asta îți transmit acest mesaj.De asemenea,nu vreau sǎ cer iertarea tuturor momentelor când te admiram,când te cǎutam disperat pentru a mǎ încǎlzi la lumina focului ochilor tǎi..

Nu regret nici-un astfel de moment.Nu îmi pare rǎu pentru faptul cǎ ți-am mǎrturisit cǎ te iubesc.

Uneori poate am devenit supǎrǎtor,alteori obsedat.Dar toate astea datoritǎ acestei sǎgeți pe care zeul împlinirii a aşezat-o în trupul acesta.Ştiu cǎ atunci când te voi mai vedea,veninul îmi va invada din nou inima..
Te rog sǎ mǎ ierți pentru cǎ te-am iubit şi pentru faptul cǎ te voi iubi în continuare.Orice s-ar întâmpla,dragostea aceasta pe care ți-o port nu va dispǎrea..{Creşte cu o vitezǎ amețitoare la fiecare secundǎ pe care zeului timpului o pierde în drumul lui spre împǎrǎția cerului.Ea devine o urmǎ pe care fiecare pǎmântean o urmǎreşte. Fiecare dinte noi suntem o dovadǎ puternicǎ a trecerii acestui zeu pe pǎmânt..}.Regret enorm faptul cǎ te-am rǎnit.Am devenit un animal,care cǎuta cu disperare hranǎ.Iar hrana mea a fost,este şi va fi,Iubirea.Ochii tǎi sunt un izvor fierbinte la care vin în fiecare zi.Din focul sufletului tǎu mǎ hrǎnesc.Lacrimile tale însǎ,îmi inundǎ întreg sufletul..
Ştiu,probabil cel mai potrivit ar fi sǎ-ți spun cǎ-mi pare rǎu cǎ te-am fǎcut sǎ suferi.Cǎ ți-am produs cicatrici pe care timpul cu siguranțǎ nu le va putea şterge.Dar nu te pot minți:te rog sǎ mǎ ierți pentru cǎ te-am iubit.Iubirea aceasta mi-a omorât întreg sufletul. Ploaia de lacrimi care se scurgea în fiecare secundǎ când mǎ vedeai,mi-a inundat sufletul.Te rog sǎ mǎ ierți pentru faptul cǎ nu am ştiut niciodatǎ ceea ce simți.Nu am ştiut cum sǎ opresc furtuna.Nu am ştiut,pentru cǎ sunt doar un animal.Animal al cǎrui rol este de a ucide.Soare blând,acum înțeleg de ce ai plecat..
Poate cǎ este mai bine aşa.Nu ştiu dacǎ te voi mai vedea,nu ştiu dacǎ razele tale mǎ vor mai îmbrǎțişa.Nu ştiu dacǎ vei primi acest mesaj.Însǎ,ştiu cǎ te afli pe cerul infinit.Ochii mei nu te vǎd.Cu toate astea,îmi îndrept privirea,poate pentru ultima datǎ,cǎtre tine.Un zid de nori ne desparte,dar,nu renunț.Sunt convins cǎ mǎ vei auzi. Soare drag,te rog sǎ mǎ ierți pentru cǎ te-am iubit,poate prea mult. Ştiam din prima clipǎ cǎ nu va fi posibil o astfel de relație,dar,te rog sǎ mǎ crezi,frumusețea ta m-a cucerit.Nu am gǎsit imperfecțiuni, nimic care sǎ mǎ îndepǎrteze.Iubirea mi-a dat aripi şi am reuşit sǎ te îmbrǎțişez.Pentru un singur sǎrut am încercat sǎ ajung lângǎ tine.

Minunat moment de sǎrbǎtoare mi-a cuprins inima în aceste momente.Chiar dacǎ tu nu ai mai apǎrut,chiar dacǎ în jurul meu este atâta frig,inima mea este focul care-mi încǎlzeşte trupul.Iubirea pentru tine mǎ ține în viațǎ.Sunt fericit,deoarece a sosit momentul pe care îl aşteptam de atâta vreme.În sfârşit,visul se va îndeplini.

Cu ultimele puteri,astǎzi îți ofer iubirea.Inima mea este cadoul pe care ți-l dǎruiesc.Sincer,nu ştiu unde sǎ ți-l ofer,deoarece eşti de negǎsit.Privesc cu ochii înlǎcrimați cerul.Încerc sǎ gǎsesc mǎcar o urmǎ a chipul tǎu.Dar,dar nu este nimic.Nici-o luminǎ.

De când ai plecat,cerul poartǎ cel mai sfâşietor doliu.În jurul meu se aflǎǎ doar umbre.Dar nu mǎ dau bǎtut.Dragostea mea pentru tine strǎpunge norii.Cu viteza gândului strǎbate mii de galaxii.Şi pânǎ la urmǎ te gǎseşte.Reuşeşte sǎ te îmbrǎțişeze şi sǎ-ți transmitǎ sǎrutul reîntoarcerii.Chiar dacǎ eu nu te vǎd,acest sentiment ciudat pe care zeii l-au numit iubire,este o pasǎre care se înalțǎ deasupra limitelor omului şi zboarǎ în cautarea ta.Este o cometǎ,un meteorit care aleargǎ precum un nebun în cǎutarea celei mai prețioase stea.Şi atunci când ajunge în fața ochilor tǎi,se transformǎ într-un zâmbet. Chiar dacǎ tu eşti departe,te afli totuşi lângǎ mine.Sufletul meu te proiecteazǎ în fiecare secundǎ,ajutându-mǎ astfel sǎ trǎiesc..
Un porumbel se înalțǎ spre noi orizonturi de pe mâna mea.Din sufletul meu iubirea se eliberezǎ.Ochii mei redevin un fluviu liniştit.Totul este din nou într-un echilibru de neimaginat.Pentru prima datǎ nu îmi mai este teamǎ de eşec.Pentru cǎ am încredere în acest porumbel...

Am încredere oarbǎ în iubirea pe care ți-o port.Nimic nu mǎ poate opri.Ştiu cǎ voi reuşi.
-Bunǎ dimineața Soare.Razele tale se reîntorc dupa o perioadǎ lungǎ pentru a-mi încǎlzi trupul.Inima mea îți aparține.Este cadoul meu pentru tine.Tu mi-ai oferit cǎldurǎ,mii de zâmbete şi de momente minunate..Astǎzi,eu îîțți ofer tot ce am mai de preț: dragostea mea.

.....Sfârşit...

Iubire->Evoluție+Regenerare+Reproducere...(Formula alchimicǎ a Universului)

Felicit pe toți care au scris sau au citit aceastǎ poveste.Felict orice cǎlǎtor care de bunǎ voie a aceptat aceastǎ cǎlǎtorie.Chiar dacǎ povestea se încheie aici,nu ne vom despǎrți.

Vom cǎlǎtori împreunǎ,pentru cǎ voi,cei care mǎ înțelegeți sunteți adevǎrații mei prieteni…
În rest,soarele strǎuceşte în fiecare zi...

» buna dimineata soare-[suflet inghetat in oceanul disperarii]
» diana!ochii vad,inima cere...
» bancuri-invitatie la buna dispozitie....