IsTaN

salut..am nevoie de ajutorul vostru...sper sa ma puteti ajuta..uitati cum sta treaba:doresc sa public si eu cevain revista scolii:poezie sau proza,sub pseudonimul de adikady,dar nu stiu ce sa trimit spre publicare..asadar am nevoie de voi pentru a ma ajuta in urmatorul lucru:"in caz ca exista pe forum,sau ati citit aici ceva care v-=a placut foarte mult,sau care merita publicat intr-o …

[ Lectura completa ]

mesajul îngerilor către pământeni
„fiinţă cu chip de înger si trup de femeie,nu te transforma într-un vampir,nu rănui acest vis care a devenit realitate....”

cuvânt înainte-liniştea e îngrozitoare atunci când cuvântul e de aur

toti traim pe aceeasi planeta si putem intelege.
cuvantul pe care noi il rostim este o minune a lui Dumnezeu.de aceea cred ca …

[ Lectura completa ]

prin acest blog vreau sa va transmit un mesaj pretios:de fiecare data cand va simtiti singuri ,cand credeti ca cineva va invins,sa va amintiti de puterea pe care o aveti sunny

.atunci sa va ridicati si sa luptati.sa nu va dati niciodata batuti,pentru ca pana la urma veti invinge...viata..este misterul cel mai frumos din acest univers..iubirea este forta care o intretine,iar eu imi doresc sa …

[ Lectura completa ]

Subiect: IsTaN Sam Iul 10, 2010 8:21 pm

Introducere

Dragi cititori,scriu astăzi o nouă poveste de dragoste.Veniţi aici,fiţi lângă mine.Inima mea bate, sufletul tresare la fiecare sentiment.Povestea IsTaN este ceea ce o pot numi simplu ''Dragoste''.Voi încerca să creez iubirea pe care mi-o doream să o primesc de la această fiinţă.Dar numele ei,complet imaginar,deoarece numele acestor oameni sunt mereu ceva nefolositor.Bineînţeles,nu voi vorbi în aceste momente despre partea întunecată a acestei lumi.Voi scrie despre fiecare rază de iubire care îmi va străbate sufletul.Fiecare sentiment îmi va cutremura trupul,pentru ca mai apoi să se reverse în gândurile acelora ce vor citi într-o zi,aceste mărturisiri.Pentru început,pentru a înţelege că acest zbor, poate ultimul pe tărâmul iubirii,este foarte important pentru mine.Cine va lua în batjocura acest nume''IsTaN'',va încălca dorinţa mea.Nu îmi va mai fi prieten,şi nu va mai avea ce căuta în lumea propriilor mele litere.Azi,aceste litere s-au aşezat în această ordine.Nici eu nu ştiu prea multe,dar nu este ceva rău în asta.Pe parcursul fiecărei mărturisiri,povestea se va înfăţişa în faţa noastră.Dragostea va izvorî din adâncul acestei inimi care îmi aparţine,şi va ajunge la fiecare.Izvorul dragostei,locul de unde,în fiecare moment mii şi mii de călători se opresc.Poate că în aceste clipe,la aceste izvor se va opri şi cea pe care o iubesc enorm va veni.Dacă se va lăsa stropită de aceste lacrimi,dacă va ajunge la izvor,dacă îmi va auzi chemarea,poate că va veni.Se va apropria,mă va cuprinde,şi apoi…Totul ar fi iubire!
Simt în aceste momente dorinţa de a scrie cât mai mult despre ea.Dar povestea va începe mai târziu,şi nu vă pot mărturisi acum,totul.Aveţi răbdare,aveţi încredere in iubire.Dacă cumva cineva găseşte noptrivit acest nume,ca fiind o jignire,sau o supărare,mărturisesc că acest nume nu are nici-o importanţă.Nu reprezintă decât persoana imaginară a acestei poveşti.Este numele cu care îmi botez personajul feminin al acestei poveşti de dragostre.Găsesc în el,o întreagă putere.

Începe cu litera I,asemenea iubirii.Acest nume se va ridica deasupra oricărei imaginaţii.Va fi cel mai strigat,căci,va fi purtat de cea mai frumoasă fiinţ care a existat vreodată pe Pământ..Aşadar,fără să prelungesc prea mult,nu vreau întrebări inutile.Dacă această persoană există în realitate,dacă o iubesc sau nu,dacă o cunosc sau nu,asta nu cred ca interesează pe cineva..
I=Iubire-un cuvânt ce se scrie de fiecare dată cu litera mare.
s=soare…fără el,nu am fi.
T=Timp-noi suntem timp,căci ne masurăm viaţa în clipe eterne.
a=amitire.Sufletul nostru este un album al amintirii,în care ataşăm fiecare întâmplare asemenea unei poze tridimensionale.Poate că există şi cea de a patra dimensiune,cea a sentimentelor..
N=Nemurire…Şi cu asta,acest nume pătrunde în eternitate.E atât de puternic,căci e cel ce descrie întreg universul...

Voi începe în următoarele zile..Aştept ca inima să dea poruncă.Aştept,pentru că stiu,că într-o anume clipă a existenţei,voi reuşi.Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Subiect: Re: IsTaN Lun Iul 12, 2010 2:48 am

IsTaN

§-Partea I§
Ж~Aşa a început totul..Printr-o poveste.~Ж

Timpul trecea şi mi se pǎrea cǎ orice fǎceam nu-l puteam opri. Secundele înaintau într-o neştire oarbǎ,se zdrobeau de fiecare particulǎ din acest univers.
Însǎ,aveam ceva mai important de fǎcut decât mǎsurarea eternitǎții.Mǎ îndreptam spre Soare.Pǎşeam pe fiecare nor,iar ochii strǎluceau atunci când îmi ridicam privirea spre acel ghemotoc de raze fierbinți.Mai aveam puțin,şi îl puteam,în sfârşit,îmbrǎțişa.

Uneori priveam în urmǎ.În acele momente,o lacrimǎ de cristal izbucnea din ochii mei.Se prelingea peste obrazul meu,iar apoi zdrobea pǎmântul.Auzeam cum se prǎbuşea,iar impactul mi se pǎrea infiorǎtor.Trebuia însǎ sǎ continui.Mǎ îndreptam spre fericire.Urma sǎ o culeg cu aceste mâini,sǎ o însǎmânțez mai apoi în suflet.Doream sǎ culeg fericire din soare.Doream sǎ primesc iubire din razele de foc ale acelei stele care lumina falnic deasupra pǎmântului.
În urma mea rǎmanea urmele propriilor mele gânduri.Strǎbǎteam întreaga lume,cǎci mǎ aflam sus,poate în inima universului.Sufletul meu era liber,era acela care zbura deasupra Terrei..Desigur,totul era minunat.Însǎ,e atat de greu sǎ descrii aceea întâmplare,fiindcǎ datoritǎ unicitǎții ei,datoritǎ faptului cǎ s-a întâmplat doar o datǎ şi doar într-un singur loc în acest univers nemǎrginit,ea nu poate fi descrisǎ.O numesc iubire,o numesc fericire,împlinirea celui mai de preț vis..Dar ştiu cǎ ea le conține pe toate la un loc.Şi iubirea se gǎseşte în aceastǎ întâmplare.Zâmbetele s-au nǎscut în acele momente.
Universul întreg,cel nemǎrginit în propria lui existențǎ,rǎsuflǎ prin timp.Existǎ datoritǎ acelor secunde care veneau din fiecare stea.Se nǎşteau la fiecare rǎsǎrit,şi mureau la fiecare apus.

Uneori,mǎ întrebam,cum ar fi lumea dacǎ în acest univers,douǎ rǎsǎrituri ar coexista.Dacǎ douǎ secunde s-ar uni,s-ar îmbrǎțişa,oare cu cât am întineri?Dacǎ secundele ar iubi,oare timpul ar trece în aceaşi mǎsurǎ?Ştiam cǎ sunt întrebǎri la care momentan nu le puteam gǎsi un rǎspuns.Tot ce trebuia sǎ fac era sǎ-mi continui cǎlǎtoria.
A fost o datǎ ca niciodatǎ,cǎ de nu ar fi fost,astǎzi cuvintele nu ar mai fi existat.Totul s-a nǎscut în acele momente..A fost odatǎ,un prim rǎsǎrit prin care viața a cuprins întreg universul.Aşa a apǎrut materia. Apoi,razele de luminǎ au strǎbǎtut întreaga lume,şi aşa s-a nǎscut omul.Stelele s-au apropriat,iar omul a primit din ce în ce mai multǎ cǎldurǎ.Aşa a descoperit iubirea ca fiind un dar pe care un creator al Universului îl dǎruieşte în fiecare secundǎ.Aşa a început totul,şi va continua în mǎsura în care iubirea va fi prezentǎ în sufletul fiecǎruia…

IsTaN-cea nǎscutǎ din stele,cea prin care secundele s-au unit.Stelele s-au apropriat,iar în aceea clipǎ acest suflet a fost eliberat.A primit cel mai de seamǎ trup,prin care frumusețea de neegalat îi aduce propria fericire.Este zeița care a trǎit pe pǎmânt,şşi probabil cǎ trǎieşte şi astǎzi.Este cea care se aflǎ în fericire,în iubirea pe care o trǎim în aceastǎ viațǎ.Ea este cea prin care întreaga lume s-a nǎscut.Este rǎsǎritul primei dimineți.Este primul nume care a strǎbǎtut aceastǎ lume.Este prima razǎ de foc a iubirii care a strǎpuns inima marelui Timp.

Subiect: Re: IsTaN Lun Iul 12, 2010 9:46 pm

§~Partea a II-a~§

Soarele rǎsǎrise pentru prima datǎ.Întreg universul respirǎ pentru întâia oarǎ..totul se nǎscuse dintr-un vis.Undeva,unde doar imaginația a reuşit sǎ ajungǎ,acolo unde totul este perfecțiune,unde iubirea este arta prin care sufletul îşi gǎseşte împlinirea,locul în care nimic nu este cu neputințǎ,se aflǎ cea frumoasǎ ființǎ din întreaga lume.Numele ei era IsTaN,ea era aceea care menținea aceastǎ lume în viațǎ.Timpul trecea,iar aceastǎ ființǎ privea de fiecare datǎ cerul.

Privea stelele,privea în adâncul fiecǎrui gand,şi în acele momente,i se pǎrea cǎ lumea înghețase şi cǎ ea era cuprinsǎ în plasa timpului..
Existau momente când ochii îşi îndreptau privirea asupra izvorului limpede,când îşi vedea proiecția,o lacrimǎ se elibera din sufletul ei şi zdrobea fulgerǎtor pǎmântul.Ea nu îmbǎtrânea,era o ființǎ cuprinsǎ în misterioasele legi ale eternitǎții.Frumusețea ei rǎmânea intactǎ,era neatinsǎ de trecerea timpului.În jurul ei lumea se transforma,toți erau supuşi aceluiaşi ciclu,dar ea era cea care nu îmbǎtrânea..Fiecare secundǎ era în zadar,cǎci frumusețea ei o fǎcea specialǎ…
Timpul se topea atunci când strǎbǎtea trupul acestei finițe neobişnuite..IsTaN,cea prin care totul renaşte,cea datoritǎ cǎreia luna tremurǎ..Soarele izbucneşte în mii de raze fierbinți.Apa se tulburǎ sub privirea ei..

Natura o priveşte,parcǎ îi înțelege suferința ascunsǎ..Flǎcǎrile timpului nu îi atingeau trupul..Ele îi ardeau sufletul,şi într-o tǎcere de neînțeles,totul se transformǎ doar în interiorul ei…Ochii ei umezi nu puteau şterge aceste clipe grele.O durea nespus de mult,dar nimeni nu o credea.Viața ei rǎmǎsese undeva în urmǎ,rǎmasǎ în capcana timpului.De fiecare datǎ când îşi clǎtina capul spre înaltul cerului, atunci când privea în jur,secundele îi ardeau inima..
Uneori îi plǎcea sǎ admire trandafirii iubirii.Speranța îi apǎrea atunci,ǎci trandafirii erau dovada cǎ într-o bunǎ zi,din adâncul ei,spinii suferinței vor strǎpunge trupul şi se vor elibera.Atunci lumea va înțelege cǎ în spatele oricǎrui fenomen uimitor,în adâncul oricǎrei fericiri,se aflǎ lacrimile celei mai profunde dureri.

Soarele rǎsǎrea şi apunea de fiecare datǎ într-un mod diferit,parcǎ îi era dat sǎ fie altcineva în fiecare secundǎ.Murea şi renǎştea,printr-un proces pe care probabil oamenii cu greu l-ar înțelege.Totul în jur se transforma,natura îmbǎtrânea.

Dar nu şi aceastǎ unicǎ creație a dragostei.IsTaN nu
îmbǎtrânea.Trupul îi rǎmânea mereu tânǎr.Era frumoasǎ,cea mai frumoasǎ dintre stele.era un suflet plǎpând..
În ochii se puteau observa cele mai minunate culori.Albastrul cerului sau roşul unui foc sǎlbatic parcǎ se aflau acolo.Încercai sǎ o atingi,sǎ smulgi de la ea un sǎrut.Dar ea rǎmânea ca o stâncǎ.

O strǎinǎ.deşi era cea mai frumoasǎ,cea mai iubitǎ,deşi putea avea pe oricine îşi dorea,ea nu putea iubi.Şi nu pentru cǎ ar fi avut o inimǎ de gheațǎ cum considerau cei din jurul ei..Nu,inima ei era vie..Era în flǎcǎri,dar poate iubirea îi arsese complet inima.

Nu putea iubi din dorința de a nu dezamǎgi..De a nu produce suferințǎ,cǎci ştia cǎ dragostea are proprii ei spini.Dragostea este un trandafir pe care cu toții încercǎm sǎ-l culegem.Însǎ,ea se mulțumea sǎ-i priveascǎ.Nu alerga dupa iubire,nu o dorea. Cu toate acestea,era convinsǎ cǎ într-o zi va gǎsi acea dragoste adevǎratǎ,rezistentǎ la spinii suferinței.Era convinsǎ cǎ într-o zi va putea iubi pe cineva cu adevǎrat.
Era pur şi simplu,o adevǎratǎ zeița,cǎci avea un suflet curat.Fiind un suflet special,conştientiza de fiecare datǎ faptul cǎ frumusețea este rodul binelui pe pǎmânt,iar urmele urâțeniei sunt dovezile clare ale sǎvârşirii vreunui pǎcat.
Viața însǎ îşi continua drumul.Nimeni nu îi cerşea iubirea,iar tinerii care şi-o doreau ca soție,se împǎcau cu ideea cǎ nu vor reuşi sǎ-i cucerescǎ inima,şi astfel alegeau o altǎ fata.Ea avea în jur de 19 ani,era în apogeul frumuseții,nimeni nu-şi închipuia vreodatǎ cǎ ea va rǎmâne mereu frumoasǎ,ba dimpotriva,va deveni din ce în ce mai frumoasǎ o datǎ cu trecerea timpului.

Deşi sunǎ destul de ciduat,îşi hrǎnea frumusețea din razele de foc ale soarelui.

» IsTaN-Poem Rock and Roll
» ~IsTaN~poveste despre iubire