povesti de iubire

fiecare om traieste o poveste de viata care-i marcheaza viata...doresc ca aici sa postam si sa dezbatem cele mai frumoase povesti de iubire....iubirea este un mesaj pe care universul il transmit pamantenilor.. haideti sa discutam despre iubire..despre iubire adevarata...

viata mea este un jurnal de calatorie spre cunoastere si fericire,deoarece in paginile acestui jurnal se afla chipul tau fermecat.viata mea este poate o sageata care strabate un spatiu infinit pe teritoriul iubirii.stiu insa ca am nevoie de un arc si de cineva care sa manuiasca foarte bine arcul si sageata.viata mea este sageata,arcul este timpul si spatiul acestei lumi in care ma aflu...iar tu esti singura care poti manui aceste arme nemortale iubirii...iubirea imi da aripi sa patrund prin sufletul tau.el este paradisul vieti mele trecatoare,este dovada clara a existentei iubirii in acest univers.arma nemortala pentru iubire!da,iata ca exisa asemenea arme,chiar daca pamantenii nu cred in existenta lor...timpul si spatiu sunt niste arme.da,iubirea este un examen,este o batalie pe care sufletele noastre le intalnesc pe acest taram al vietii..timpul si spatiu sunt arme menite sa distruga iubirea dintre doua suflete.dar nu reusesc,pentru ca iubirea adevarata,care este eterna,este de partea celor indragostiti.chiar daca intre doua persoane care se iubesc exista o distanta mare,chiar daca totul pare pierdut in diversitatea muntilor,a campiiilor si a podisurilor.spatiul este arma care nu poate rani doua suflete unite printr-un legamant numit iubire.timpul devine trecut pentru cei ce traiesc intotdeauna impreuna...el nu poate ucide,nu poate nici macar rani.stiu,poate ca nimeni nu crede.dar este adevarat..omul a inventat timpul,el a creeat spatiul.dar,pentru cei ce nu cred in iubire,timpul si spatiul sunt ca niste arme.poate ca toti s-au plictisit de prezenta mea atat de inutila,dar nu mai e mult...mai sunt doar cateva zile,apoi va trebui sa plec,sa parasesc pentru totdeauna ochii tai.voi parasi tot ce am avut in lumea acesta.imi voi parasi si trupul,pentru ca nu mai am nevoie de el.intotdeauna acest trup ,in care se afla sufletul meu,a fost mai mereu cu un pas inapoi....trupul meu a fost un obstacol pentru aceasta viata de neuitat.nu pot parasi amintirile placute traite langa tine.nu pot parasi momentele sacre de iubire..nu pot,dar nici nu-mi doresc.imi doresc sa-mi petrec aceste ultime clipe ale calatoriei langa tine...vreau sa-ti mai privesc macar o data ochii..vreau sa-ti mangai sufletul si sa-ti privesc umbra trupului...apoi,cand ultima secunda va muri,eu te voi privi...iti voi atinge zambetul tau de zeita a acestui univers..apoi,voi pleca.stiu,ma tot gandesc la acest moment...sunt cuprins de un foc ucigas al fricii..imi este teama de durerea de a fi atat de liber in taramul necunoasterii,atat de singur...tremur,tremur si numai ma pot opri.nu stiu ce sa fac,nu stiu.as vrea ca aceasta despartire sa fie precum un rasarit,sau poate un apus.imi doresc sa nu plangi,nu vreau sa suferi.vreau sa traiesti in continuare cu zambetul pe buze,pentru ca drumul tau in aceasta lume este un dans ametitor al iubirii...danseaza,pentru ca astfel inima mea,care este pentru totdeauna numai a ta,va zambi.cand tu esti fericita,totul in jurul meu este atat de frumos.nu pot descrie aceasta situatie minunata,pentru ca nu s-au inventat cuvinte pentru asemenea clipe de magie.da,iubireea este o clipa eterna de iubire,simtita si exprimata intr-un spatiu infinit..cand iubirea creeaza doua torte in sufletele unei perechi,armele dispar,prefacandu-se in conditii favorabile vietii.

stii ce vreau sa te intreb eu Adi? Tu chiar ai fost indragostit sau ai o imaginatie foarte buna pt ca ai 16 ani nu?

mihaela a scris:

stii ce vreau sa te intreb eu Adi? Tu chiar ai fost indragostit sau ai o imaginatie foarte buna pt ca ai 16 ani nu?

imaginatie bogata-nu stiu ce sa spun despre asta,va las pe voi sa decideti....''ai fost indragostit?''-eu cred ca este adevarat,dar nu in totalitate..da,am fost indragostit de o frumusete rara,dar inca mai sunt dependent de acest drog al iubirii.sunt convins ca voi fi intotdeauna indragostit de ceva...pentru ca atunci cand dragostea dispare,calatoria pe aceasta planeta se sfarseste.

poate ca cei care nu ne cunosc,cred ca intre noi se afla numai ura,deoarece suntem intotdeauna departe unul de celalalt,pentru ca in mod sigur unul iubeste ma mult,iar altul mai putin..cei care ne cunosc,sunt convinsi ca iubirea dintre noi doi este foarte puternica...dar,numai noi doi stim adevarul..ne iubim foarte mult,si ne uram sufletul nostru atunci cand gresim..atunci cand cineva dintre noi raneste,in suflet apare sentimentul urii ca am fost prea agrsivi...dar,atunci cand ajungem sa observam persoana draga care incearca sa ne ajute,ne inaltam deasupra urii si a tristetii.atunci cand privim in ochii celor care doresc sa impartaseasca tainele iubirii cu noi,..suntem din nou fericiti..in iubire exista numai fericire si bucurie...dar pentru a ajunge la acest dar trebuie sa trecem printr-un ocean al lacrimilor si al nefericirilor...acest ocean inconjoara o insula ..pe aceea insula se afla unicul loc din acest univers care ascunde iubirea ingerilor si a tuturor fapturilor...cu fiecare noua poveste de dragoste,cu fiecare atingere si mangaiere,insula se inalta ,se mareste cu cativa metri..dar,cu fiecare lacrima,cu fiecare despartire,oceanul invadeaza o mica parte a insulei rapindu-i teritoriile atat de pretioase... timpul...ma uit la el si observ ca se grabeste...vantul,incerca sa fuga de intalnirea cu eternitatea...iar eu,ma simt parasit...mi-am dorit atata libertate,incat am devenit singur..te-am iubit prea mult,iar acum sunt dependent de tine...ochii mei,isi doresc sa te vada din nou,dar parca ne aflam in dimensiuni diferite...nu stiam ce sa fac..sa fiu nebun,sa te caut in toate locurile din aceasta lume,sau sa ma asez pe stanca neputintei si sa incerc sa inchid ochii....am vrut sa ma bronzez,dar am facut insolatie,pentru ca lumina ochilor tai este foarte puternica...cand i-am privit,m-am simtit dus intr-un loc necunoscut...pe tot parcursul drumul am observat o stea,erai tu,singurul combustibil care-mi intretinea viata.am vazut toate amintirile,si deodata am intalnit piramida fericirii.cred ca eram un vultur,deoarece am putut observa toate treptele acelei piramide.in varful ei era poza ta..oar treptele cuprindeau toate calitatile tale...am vrut sa intru in acea piramida,pentru ca stiam ca erai acolo.dar ceva nu ma lasat..nu stiu ce forta era impotriva mea,dar in acele momente stiam ca trebuie sa lupt,sa lupt pentru ce-a mai frumoasa faptura,pentru cel mai nobil vis...ma luptam cu propriile mele limite,cu propriul meu suflet.stiam ca cea mai periculoasa arma era cuvantul,dar in acelasi timp era singura care ma putea ajuta..unii ar spune ca aceasta lupta nu are invingatori,dar nici invinsi..nu stiu daca adversarul meu a castigat,dar cred ca am pierdut..am devenit un cersetor,implorandu-te sa-mi dai o sansa..raspunsul tau a fost nu,si din acel moment nu am mai vazut piramida.peste cateva zile,eram din nou aici,langa pamantenii pe care nu-i puteam intelege...