zambetul...

sunt disperat.ma aflu intr-o lume ciudata,necunoscuta,departe de trupul tau,departe dde privirea ta care-mi incalzea sufletul...sunt rapit intr-o lume a singuratatii,si nu este pentru prima data.vreau sa iubesc,vreau sa calatoresc pe taramul care mi-a dat nastere..lumea angelica a iubirii m-a nascut din dorinta de a produce zambete..lupt pentru un zambet,lupt pentru fericire...nu imi place intunerficul acesta care ma inconjoara,deoarece gandul meu este numai la tine..zamebetul tau este unicul care poate salva aceasta lume de la sfarsit.nioci nu sti cat de mult te iubesc.,.esti drog dar esti in acelasi timp esti un medicament..


in aceste zile ma gandesc din ce in ce mai mult la tine...imi amintesc ochii tai pe care nu-i pot uita nicipodata..stiu ca poate nimeni nu ma crede dar putin conteaza.am uitat toate figurile pamantenilor,i-am uitat si nu vreau sa mai stiu nimic referitor la ei...privesc in jur si zambetul dispare.....ochii tai parca s-au ascuns intr-un loc in care nici-un pirat nu-i poate gasi....plang,dar lacrimile mele nu sunt atrase de nici-o forta ,asa ca revin inapoi la mine....as vrea sa inchid ochii,dar nu mai am puteri.......cred ca esti langa mine,dar nu te pot vedea.parca aud vocea ta in acest desert al intunericului.dar imi dau rapid seama ca este doar un ecou al amintirilor placute....acum nu stiu daca esti singura,s-au ai gasit un pamantean care sa te faca fericita...sincer uram acele fiinte,dar recunosc ca ii admiram pe cei care reuseam sa faca un om fericit..dar tu erai o zeita...credeam ca vom pasi amandoi in templul iubirii,dar soarta nu a fost de acord....acum eram in dimensiuni diferite.....
<H3 style="MARGIN: auto 0in">viata era un joc prin care fiintele intelegeau minunile universului.tu erai cea mai importanta minune a lumii,si de aceea doream sa te regasesc,si sa te pot admira.nimeni nu cred ca putea fi mai stralucitoare ca tine,pentru ca ochii tai sunt centrul acestui univers in care ne aflam.acestia sunt singurii capabili sa intretina lumina necesara universului pentru a traversa o perioada lunga din viata sa....tu erai intotdeauna visul meu,pe care il doream sa-l realizez.era insa cel mai complicat obiectiv....imi amintesc foarte bine momentul cand am reusit sa ajung din nou pe Terra.arata la fel,dar cand am zburat prin atmosfera acestei planete,inima mea a zambit,pentru ca stia ca va reusi sa te gaseasca.in acele momente uitasem insa de promisiunea facut ingerilor,pe care trebuia s-o respect..... cand ochii tai s-au trezit dintr-un somn profund,portile universului s-au deschis si eu am reusit sa pasesc ,si sa ajung pe Tera...atunci am reusit sa ajung pe taramul pe care l-ai cucerit cu frumusetea ta...iubesc aceea privie minunata a unei regine care stapaneste aceasta planeta.acea regina esti tu,iar viata mea cred ca era numai langa tine...



</H3>

sint multe luni de cind nu te-am vazut.Desi distanta e mare...,prezenta trupului si sufletului tau sint paradoxal si opus foarte aproape.Nu pot trai singura...de aceea zilele mele sint si singure dar si in compania oamenilor.
Strazile sint pline de trecatori,de oameni in care te vad pe tine.Nu sint singura ,sint protejata de o cupola argintie invizibila ,un tarim in care polii principali sintem tu si eu.Undele invizibile de atractie ale acestor poli sint atit de certe si pregnante,incit nu este nevoie de efort pentru a le vedea sau simti.Sintem continu pe aceeasi triaectorie fata in fata si distanta pare a fi iluzorie.Numai pamintenii din jur dau din cap,neaprobind departarea.Lumina si intunericul,caldura si frigul au toate acelasi efect ,chipul tau avind efectul unei uniformizari a tuturor influentelor exterioare.Sufletul meu te doreste si te are clipa de clipa...Nu pot numara nici clipele nici orele ,caci pentru mine timpul s-a oprit in loc.
Cind esti suparat sau trist ...sau doar cred ca e asa...,ceva se rupe in mine si nu rabd sa nu incerc totul pentru a repara durerea.Sint dependenta de tine,de voiosia pe care esti in stare sa mi-o produci in suflet.Am nevoie ca de aer ,de risul adinc al inimii,de suspansul adinc al sufletului.,pe care numai tu mi le oferi.

Nu prea inteleg motivele departarii fizice dintre noi doi,dar nici nu ma deranjeaza.Pentru ca te simt tot timpul ,iar celelalte fiinte din sfera mea umplu un spatiu palpabil,dar total diferit de spatiul in care ti-am dat tie drumul sa intri.s-au mai bine zis ai intrat pur si simplu...pentru ca era predestinat sa pasesti in acesta. Il umpli cu caldura si continuitatea ta si-mi face nespus de bine; esti fluidul intensiv ce-mi curge in vene si combustia ce-l tine in miscare,eterul ce m-adoarme si se raspindeste in interiorul si exteriorul meu.Nu exista camaruta in care sa nu fii prezent ,toti ceilalti ar muri de ciuda sa afle ca tu m-ai acaparat si-ai devenit una cu mine pentru totdeauna.De aceea iti apar existenta si o tin secreta pentru a nu-mi atrage invidia oamenilor normali.Nu sint in bratele nici unui pamintean ...sint numai a ta...si te visez si te astept sa -ti schmbi trupul si sa vii in sfera mea planetara....

Cind m-ai trezit ,din amorteala amorfa a lumii nemuritoare in care ma aflam...,o tresarire de calmitate si dulceata mi-au strabatut trupul amortit .Ca intr-o dimineata plina de soare si prospetime ai stralucit si mi-ai luminat sufletul doritor de cunoastere a unei noi lumi.O lume in care ma lasam incet calauzita de benefica si conducatoarea ta vointa,de unda eclipsanta ,magnifica si unduitore ,irezistibila.O forta mai presus de mine ma obliga sa imi deschid ochii lasindu-te sa intri...






Iubire.......


Luminita