teoria mea despre..SCRIS...!

asadar..ce cred eu despre scris?ce reprezinta el pentru mine?voi incerca in randurile urmatoare sa raspund la aceste intrebari..
scrisul este o arta,o legenda vie,pentru cei interesanti..este ceva care ajuta la definirea celor din jurul nostru,dar mai ales descrie ceea ce se afla in interiorul nostru..asta numai atunci,cand scrisul nu reprezinta un joc copilaresc,sau ceva pe care suntem obligati sa-l facem..atunci,cand suntem obligati de catre cineva atunci scrisul nu reprezinta nimic,este opierdere de timp...
scrisul este o metoda de exprimare a ceea ce nu reusim sa exprimam in vorbe sau fapte..este insa,o exprimare care ramane,care nu se pierde..
eu cred ca scrisul este un fel de atrai..stati linistiti,nu respir cuvinte adunate pe hartii...dar totusi,parca atunci cand scrii,esti cuprins de o senzatie ciudata,putin euforica...scrisul este pentru mine precum o oglinda..oglinda de la un aparat de fotografia..stau in fata voastra atunci cand cititi ceea ce eu scriu...sunteti fotografi-artisti sau amatori,care incearca sa ma fotografieze..nu este vorba de celebritate,uneori si anonimi mai sunt fotografiati...pentru ca opera,fotografia cuvintelor pe aceasta pagina sa arate impecabil trebuie ca intre cel care scrie si cel care citeste trebuie sa existe o cooperare perfecta,care de obicei se realizeaza foarte greu...nu e usor sa intelegi ce gandeste cineva..uneori este imposibil...dar asta e..am inceput,nu ne putem opri..liberate,dar victoria va fi obtinuta numai daca vom continua sa mergem impreuna...draga cititorule,iti multumesc foarte mult fiindca ai ales sa ma alegi in acest drum...stiu,este greu,dar nu pot renunta..in aceste momente,poate ca nu scriu foarte bine,poate ca niciodata nu voi reusi sa scriu asa cum imi doresc..dar nu pentru asa scriu..scriu pentru a gasi un raspuns la intrebarile care ma bantuie..scriu pentru a invata,pentru a cunoaste..pentru a deveni mai (ne)bun...
dar asta e..scriu pentru ca numai prin scris pot visa,chiar si atunci cand ochii mei se afla deschisi...
despre ce scriu?
despre dragoste..iubire...desigur,as putea incerca sa scriu despre orice:crima,nebunie,tristete,prostie,viata la oras sau la sat.-etc..dar nu vreau asta,nu vreau sa scriu decat despre iubire..pentru ca..asa vreau...daca doriti sa cititi despre altceva decat despre ce scriu eu,fotografiati pe altcineva..nu uitati,in jurul vostru se afl;a staruri,eu sunt doar un anonim..
de ce scriu despre dragoste?pentru ca tot ce fac este un tel,un ideal pe care mi-l doresc sa il indeplinesc(in ziua cand il voi indeplini,pun pariu ca nu voi mai scrie niciodata).trebuie sa transmit un mesaj,sa realizez o conexiune imaginara intre mine si o anumita persoana din aceasta lume...vreau sa ii arat,fara sa o mint,ceea ce simt pentru ea..nu stiu,probabil ca poti afisa un zambet fals intr-o fotografie,probabil ca poti afisa un chip increzator chiar si atunci cand ai multe probleme care te doboara,dar niciodata nu poti scriei minciuni..nu poti scrie decat adevarul tau interior..

Pai sa zicem..ca scrisul pentru mine este un proces foarte intim si autentic,cu mine ,cu momentul unic in care m-am decis sa intru in interactiune cu ceea ce simt si gindesc;acel moment e decisiv,in felul lui ,pentru ca transformindu-l in cernela si asternindu-l pe o pagina virtuala,nu mai poate fi revocat.Sigur ca astfel de "momente" vin si pleaca,intr-o dinamica continua si perpetua,aceste sentimente si ginduri se schimba si se transforma continuu....,insa materializind gindul intr-un cuvint scris,o mica minune se intimpla reverie are loc ...pentru ca faptul in sine poate fi destainuit,poate fi impartit

scrisul este o modalitatea in urma caruia orice om banal se poate simti special..este mai mult decat ne putem imagina,fiindca este parte a unui intreg care are infatisari diferite,in functie de unghiul in care este privit..fiecare are preferintele sale,niciodata nu pot fi toti multumiti..dar nu acesta este scopul,pentru care cineva scrie..aici,este de fapt,un mare paradox..un fel de celebritate diferita..uneori,suntem atrasi de intuneric,cand in jurul nostru se afla numai lumina..sunt convins ca a scrie inseamna a trimite un mesaj..unui anumit grup de persoane..iar,a scrie despre sentimentele interioare,despre dragostea pura pe care o simti in tine,si in acelasi timp,si in persoana pe care o iubesti...si in acele momente,conteaza doar parerea persoanei careia ii este destinata mesajul respectiv...te pot aplauda o multime de oameni,iar aceea persoana sa te critice,sau si mai rau-sa fie indiferenta..totul se invarte in jurul unei singure persoane..pentru ca in clipele acelea,esti celbru sau anonim,nu conteaza...poti da autografe la zeci,ste de persoane..poti fi fotografiat de cei mai importanti profesionisti..si in acelasi timp,daca mesajul nu etse inteles asa cum iti doresti,esti foarte trist...te consideri pierdut,desi ceilalti te vad ca un invingator,fiindca tot ce ai facut pare o munca zadarnica-te simti cuprins de acel gand ca totul a fost degeaba...ca persoana pentru care scriai nu a inteles..si nimic nu s-a realizat..poti scrie in continuare,deoarece este foarte greu sa renunti..este poate,imposibil..dar,sunt si momente magice,cand toti te critica,cu exceptia unei singure persoane,care este chiar cea caruia ii era destinat mesajul..si in acele momente te consideri un artist...desi,paradoxal,esti un anonim pentru oamenii din jurul tau..critica sau aprecierea celor din jur nu conteaza pentru tine atunci cand scrii..cand scrii comunici cu o anumita persoana..care iti este muza..ii pui intrebari,ii prezini evenimente din viata ta,pentru ca numai ea stie raspunsul..desigur,exista si situatie,in care crezi ca nici ea nu stie raspunsul,dar un lucru este sigur..daca vrei sa il afli,nu trebuie sa renunti,sa cercetezi in continuare,is sa ai incredere disperata ca numai acee persoana te poate ajuta..pentru ca intuitia ta,imaginatia care izbucneste din gandurile tale,niciodata nu greseste...daca rezultatul este dezamagitor,inseamna ca nu acesta este rezultatul..daca vrei sa scrii,sa transformi totul intro arta,trebuie sa tii cont de urmatoarele principii:
-drumul e lung,e nevoie de multa munca,multa abitie,asteptare chinuitoare a muzei tale,a prafului ei magic--o astepti zilnic,in acelasi loc,la aceleasi ore-nu te teme,azi nu va veni,,,maine nu,saptamana sau luna asta nu va putea veni,dar va veni,atunci cand tu esti pregatit...cand magia ei,si imaginatia ta,calatoresc pe aceleasi vibratii...va veni,te va ajuta,si numai asa ce scrii poate fi o opera..
-nu tine cont de critica sau aprecierea celor din jur,fiecare are propria lui opinia-pentru unii o opera poate fi o banalitate,o catrastrofa ..iar pentru altii,ceva banal poate fi o opera..tu,impreuna cu persoana/persoanele careia/carora i/le este destinat mesajul trebuie sa aveti aceeasi opinie..sa sesizati calitatile si defectele propriului vostru stgil de exprimare..critica sau aplauze..numai tu le poti alege..e simplu,pamantul este acelasi,nu poti schimba parerea oamenilor,trebuie sa tii cont numai de parerile oamenilor care te inteleg,carora le este destinat mesajul..scriu,pentru ca trebuie sa transmit un mesaj...
-o data ce ai inceput calatoria,nu renunta,mergi in continuare...nu te intoarce,nu te teme de pericole..nu te teme,fiindca tu,scriitor tanar sau batran,prostut sau inteligent,comunici cu intreaga lume atunci cand visezi..cand traiesti daor alaturi de tine...cand traiesti cu adevarat...
-cand scrii faci ce doresti..nu ce vor altii..scrie despre ce vrei,nu despre ce altii doreasca sa citeasca..scrie pentru a scrie,nu pentru alt motiv..scrie pentru a trai,pentru a experimenta..scrie pentru a transmite un mesaj

-mici avantaje ale scrisului:
-fiecare om are probleme,unele mici altele mai mari..si nu e intotdeauna liber sa discute cu tine,sa vorbeasca atunci cand tu doresti sa-i transmiti un mesaj..de aceea,daca scrii pe o foaie ce doresti sa inteleaga,aceea persoana poate citi cand are timp-insa,intotdewauna trebuie sa tinem cont de urmatoarele:scrii cand esti pregatit,citesti numai cand esti pregatit..
-ragusesti daca vorbesti incontinuu...desi uneori e o varianta mai buna

.....drag cititor, timpul meu este de multe ori limitat,dar astazi am sa incerc sa-mi termin "eseul" despre:"teoria despre scris"pe care l-am inceput dar a ramas neterminat de mai sus.Ziceam ca ma pot destainui intr-un moment anume,un moment de creatie ,de imaginatie adinca si constientizare a ceea ce ne imaginam ,gindim,traim.Este un fel de pictura a unei imagini in culori adecvate luminii care se propaga in acele secunde deasupra pinzei pe care scriitorul...mai mult sau mai putin "banal" incearca sa-l umple cu "perpetuum mobile",cu viata,emotii.
Sint extrem de recunoscatore ...ca am fost adusa pe aripile unui nou vint ,un vint a-l scrisului ,a-l cautarii interioare si exprimarii prin cuvint,un vint bine cunoscut mie inca din anii scolii,dar pe care l-am abandonat incet incet ....multumindu-ma sa ma las purtata de vinturi noi ,mai mult intr-o stare contemplativa decit intr-una auto-dinamica.Tu drag cititor imi soliciti atentia si intersul si ma stimulezi sa particip activ la acest proces extrem de inspirativ pentru sufletul meu ....
Se pare ca ai gasit exact rotita,care intepenise intr-un coltisor uitat al unei incaperi antice ,dar in perfecta stare de functionare si la fel de "en vogue" ca si cu multe secole in urma caci substanta ,miezul ,modul de baza al functionarii ramine intotdeauna acelasi/aceeasi.Da foarte stimate si iubite cititor...,probabil ca si mie ,mi se intimpla aceeasi revelatie;dorinta de a scrie despre Iubire,o tema la fel de veche ca insasi "Creatia"-Geneza,aparitia primelor formatiuni in univers,dintr-o explozie de iubire si infaptuit de insasi "Iubirea" personificata ,ceea ce numim Dumnezeu.
Chiar daca mi se poate intimpla sa devin plictisitoare ..,astfel se desfasoara felul meu detailat de a privi acest proces atit de magnific si atragator pe care toti ...absolut toti incearca sa-l descrie si sa-l descifreze si care prin natura lui atit de abstracta si simpla totodata,a miscat tot ceea ce exista si va mai exista vreodata.
Mi-esti drag caci...tu ai forta ,forta pe care ai propagat-o ca eu sa pot sa-ti deschid "Poarta Sarutului",sa te las sa intri si sa asamblezi acea rotita la locul exact ,sa faci ca razboiul de tesut sa poata tese din nou un covor fermecat de adinci si cutremuratoare senzatii ,sentimente si trairi ,presarat cu flori rosii ca singele,cu amprente autentice de romburi si figuri geometrice incarcate de istorii simboluri prescurtate,minimalizate ,comprimate la o forma simpla si concreta,coagulata.
Vreau sa-ti spun ca si eu iti satept aparitia,pentru ca asa cum eu iti sint muza,asa si tu vice-versa,numai tu ....,esti in stare sa-mi pui calimara si pana in mina si sa-mi dai imboldul auto-dizolvarii ,auto cunoasterii si implicit cunosterii fiintei tale absolut magice pe care te-ai hotarit sa o impartasesti din IUBIRE cu mine.
Te privesc ..absolut stupefiata de atita frumusete ,atiata caldura benefica si simt ceva nedefinit care imi invita fiecare celula sa se destinda precum vietuitoarele pamintului se destind la aparitia primelor raze de soare ale Primaverii.
Da..,am un vis ..un vis frumos ,de a scrie despre tine,despre persoana care detine bagheta fermecata,in orice caz cea potrivita sufletului meu...nu,nu ma las,nu dau inapoi..,n-am facut asta niciodata.Dar ca si in Dezvoltarea anatomica a embrionului exista asa numite faze de acceleratie,de crestere brusca si ,dupa aceea urmeaza alte faze mai latente,aparent statice...,insa daca privesti indeaprope ,sa zicem cu ajutorul unui "microscop",realizezi ca viata,isi vede continuu de drumul ei ..si odata pusa in miscare nu mai poate fi oprita ..ci doar transformata.
Scriu pentru ca existi ..si intr-o anumita masura,imi permit sa sustin ,faci parte din mine.
Consecventa activa ,cautarea,combustibilul care te definesc sint pentru mine asa un mare cadou ceresc negasind suficiente cuvinte si metafore de a-l venera de a-i multumi si fi recunoscatore pentru ca le imparti cu mine.
Da ..ai dreptate ,scriu pentru ca sint pregatita,m-ai preparat tu...si de aceea sint "scumpa poate citeodata la vedere",caci nu pot scrie decit atunci cind inima imi da ghes,adica cind soarlele tau,vocea ta cinta cristalin.

ce se intampla cand scrii despre IUBIRE...?
Iubirea este in noi,dar nimeni nu o cunoaste..nimeni nu-si da seama cine e..nimeni...si de aceea,sa scrii despre necunoscut este o munca foarte grea..sa scrii despre iubire este o arta imposibila..pentru ca acest sentiment se poate transforma in orice moment..dintr-un inger poate deveni un animal,cel mai periculos animal..care te poate ucide..adesea iubirea te indeamna sa scrii..dar sa gasesti cuvinte potrivite..e cel mai dificil lucru ...pentru ca,atunci cand scrii espre iubire,si mai ales despre iubirea ta,o parte din sufletul tau este cedat textului...cuvintele prind viata..pentru ca numai asa ceea ce scrii poate deveni o opera..tu esti creatorul,iar textul pe care il modelezi cu puterea mintii,dar mai ales a sufletului,este o scultura,un autoportret pe care ti-l faci..nu pentru a arata lumii ca esti important,nu pentru a arata lumii ca stii sa iubesti..nu scrii niciodata pentru a demonstra cuiva ceva.NIMENI nu va intelege niciodata ce scrii...vor da mii de interpretari gresite..de aceea,scrisul este o cale de a comunica cu sufletul tau,fara ca altcineva sa intervina..este o inglinda in care descoperi propriile calitati si defecte..daca ai venit pentru a castiga celebritate,respect din partea prietenilor,afla ca ai gresit...aici nu castig respect,prietenii vor rade...in unele cazui..dar,nu pentru ei scrii..nu iti pictezi viata pentru a deveni un star..pentru ca altfel,daca scopul principal va fi altul decat descoperirea sufletului tau,cu siguranta rezultatul va fi o caricatura...va fi o greseala,o eroare de care numai tu esti vinovat..daca sufletul tau te indeamna sa scrii,scrie..chiar daca pare o aberatie,ai incredee totala in el..vocea iubirii,melodia inimii,este o lege eterna pe care nu trebuie niciodata sa o incalci..vointa ei este porunca,si trebuie intotdeauna respectata..
sculptura e chipul celei mai dragi persoane..ce e de facut?
in acest caz,afla ca sculptura poarta chipul sufletului tau...e cel mai frumos sa scrii despre o persoana draga..dar ce te faci cand ea nu te iubeste?nu renunta..scrie in continuare..da-si toata silinta..poti mai mult..nu vei invinge,nu o vei cuceri niciodata..e in zadar sa cuceresti inima unui om cu ajutorul cuvintelor..pentru ca orice cuvant pe care il vei folosi va deschide doar poarta catre tine..vei porni intr-o calatorie lunga in cautarea propriei tale fiinte..nu-ti fie teama,cu siguranta ca va citi ceea ce ai scris despre ea(cel putin curiozitate)..opinia ei,chiar daca textul este un fluviu de sentimente adevarate,un tablou sinistru de frumos pe care cel mai talentat pictor la creat,opinia ei va fi mereu aceeasi-de respingere..va spune ca nu are nici-o parere,sau va incerca sa te convinga ca uraste aceste lucruri..minciuna..nu asculta..intelege un singur lucru:nu doreste sa-ti ofere nici macar speranta..iubesti,asadar esti cel mai puternic ..continua,pentru ca vei castiga cu siguranta..
chiar daca nu vei sta niciodata langa ea,chiar daca nu o vei cuceri niciodata,vei invinge..pentru ca ea,iubirea ta nemuritoare,te tine in viata..este telul pe care doresti sa-l implinesti..atunci cand il vei implini ce vei mai face?este un vis etern,care nu se va implini niciodata in realitate...insa,in lumea ta va trai vesnic..in fiecare gand al tau,o vei intalni zambind..sub chip de printesa sau chiar de demon..dar conteaza faptul ca vei intalni iubirea...
consider unul din cele mai frumoase cadouri pe care omul le poate darui in aceasta lume este iubirea..un cadou pe care il putem darui este arta..scrisul,pictura sau melodia..toate acestea sunt daruri pe care le oferim din inima..sunt cele mai pretioase daruri pe care le putem darui cuiva..nu daruim pentru a primi..daruim pentru ca iubim..asadar,zambeste,chiar daca persoana pentru care ai scris nu a deschis inca cadoul...stai linistit,intr-o zi,cand va fi momentul potrivit,il va deschide..si atunci iti va multumi,chiar daca nu iti va marturisi asta niciodata,,sufletul ei va fi cu siguranta multumit.
scrisul,pictura,melodia sunt oglinzi prin care ne descoperim pe noi insine..artistul patrunde e fiecare data in propria lui lume,descoperindu-si punctele slabe si puternice..cititorul,chiar daca are in fata acelasi text,aceeasi sculptura,va avea alta metoda de observare..nu il va intelege pe artist,se va descoperi pe el..ca cititor..ca admirator in fata celei mai reusite sculpturi..artistul nu creaza pentru multimea de admiratori..si nici-un admirator nu priveste sculptura ca fiind a unui artist..fiecare se descopera pe el insusi..nimeni nu stie povestea celuilalt..fiecare isi cunoaste propria poveste..poveste nemuritoare,pe care sufletul o va povesti ingerilor..
merita sa scrii?
cu siguranta..pentru ca daca scrii ajungi la un rezultat...trebuie sa ai deplina incredere in propriile puteri..drumul va fi greu,dar daca doresti sa invingi trebuie sa treci peste toate obstacolele..

M-am trezit foarte bine....in sensul ca inainte sa deschid ochii sint in stare sa vad emanatia chakrelor ,multitudinea de culori ale curcubeului,pe care inima le radiaza.E un spectacol fascinant..,care imi da in acelasi timp si un impuls de creatie ,de a scrie ,forta amestecata cu fericire,bucurie launtrica.
IUBIREA,EA....imi da forata.Scriu despre EL,un ANONIM,un om care ma hraneste ca pe un copil cu IUBIRE de multe luni.Nu stiu cine este...,nu-i stiu exactele intentii ,caci este ascuns.Nu are fata,nu iese la iveala,dar ma urmareste neincetat.Ma aflu intr-o stare vadita de dependenta fata de acest anonim IUBITOR..,m-a adus de multe ori in stari de traire debordante,critice,neavind cum sa stiu cit de serioase sint intentiile scrisului acestuia..,dar un lucru este clar:SENTIMENTELE mele legate de O IMAGINE a unui OM INCHIPUITA...probabil,SINT REALE! IL IUBESC..desi pentru tine drag cititor ,va suna aberant,asta pe mine nu ma deranjeaza,eu sint aici sa scriu despre Iubire si comentariile mai mult sau mai putin subiective ,nu-si au locul in moment in apropierea gindurilor mele.Am facut pact cu un tel care nu ma lasa sa ma uit inapoi,totusi am senzatia ca exact acesta este felul in care o femeie sau un barbat isi poate pierde in adevaratul sens al cuvintului..mintile.Ceea ce noi numim,a pierde contactul cu realitatea.De aceea drag cititor iti recomand daca esti mai "slab de inger",sa nu incerci niciodata astfel de experimente caci pot fi pentru oameni labili chair periculoase.
Sa revin la aspectele inaltatoare ale acestei relatii de dragoste.Sper sa citeasca si sa inteleaga ca inima mea traieste doar pentru ca stiu ca undeva in apropiere se afla EL.Totusi pe Podul realitatii nu se poate trece decit cu Picioarele.Suna banal dar ...orice poveste de dragoste care afost scrisa si a miscat inimile atitor generatii a avut ca baza o intimplare REALA.Adica lucrurile s-au petrecut in viata materiala inainte de a fi puse pe hirtie.Ei bine in cazul meu ,lucrurile s-au petrecut mai mult pe hirtie decit in zona palpabila.Desi sint aproape sigura ca IUBITUL meu este un barbat cunoscut foarte frugal,la o petrecere..,totusi nu pot avea aceasta certitudine.Am facut ,din punctul meu de vedere totul...,cautindu-l ,am facut tot ce o FEMEIE NEBUNA DE DRAGOSTE poate face pentru a afla cu certitudine ADEVARUL.Mi-am pierdut prietenii ,am facut nebunii demne de hohote de ris si am incalcat regulile bunei cuvinte,asi fi fost in stare sa fur...ma rog in limitele posibilului si totusi nu am reusit sa fac lumina in acesta POVESTE INTERMINABILA DE AMOR.
Iubesc cu nesabuinta bezmetica ...iubesc ca o adolescenta ,iubesc ca prima oara.Si in acelasi timp ..am diverse obligatii reale care nu-mi dau voie sa uit ca Viata se petrece acum si aici si exista oameni care poate sufera de pe urma greselilor si nesabuintelor mele facute din dragoste.Sint insa sigura ca indiferent cum se va sfirsi aceasta poveste ,daca ...a fost dragoste adevarata ...atunci aceasta SE VA REVELA si IUBITUL MEU VA DEVENI o persoana REALA care IMI VA SPUNE PRIN VIU GRAI....TE IUBESC.

UN VIS FRUMOS DE CRACIUN!



Iubire si lumina

Luminita

astazi nu stiu cum s-a intamplat,dar citind despre Dumnezeu,apoi despre scriitor,in doua opere diferite,m-am gandit daca scriitorul este Dumnezeu..initial am crezut ca este o blasfemie,fiidnca Dumnezeu este unic,de neegalat..am inceput sa cred ca daca cineva ar compara poetul cu marele creator ar face cea mai mare greseala..si totusi,vocea poetilor este chiar vocea lui Dumnezeu..versurile lor sunt mesajele pe care atotputernicul le trimite pe pamant,pentru ca acesti oameni sunt initiati..sunt trimisii lui Dumnezeu aici,pe pamant,pentru a arata pamantenilor adevarata fata a lumii..dar si poatul era un crator,fiindca era o infatisare a lui Dumnezeu,era suflet din marele trup divin..aceia care il intelegeau,care il apreciau si il considerau un artist,erau credinciosii lui..toate rugaciunile se indreptau catre versurile poetilor..pentru ca operele lor erau singurele corabii care duceau catre imparatia cerurilor..cuvintele lor sunt cuvintele naturii,a intregului univers..sunt oameni speciali pe care insusi Dumnezeu i-a ales..i-a ales pentru noi,pentru ca avem nevoie mereu de povestile lor..si iata,desi in fiecare opera descoperim o poveste despre care credem ca este un simplu rezultat al imaginatiei acestor artisti,desi nu credem in existenta fantasticului,a unei iubiri perfecte,a unui adevar pur,ele exista..desi noi nu le intelegem,povestile sunt adevarate..undeva in acest univers fiecare cuvant pe care poetul il asterne pe foaie de hartie,fiecare vers picat cu sentimente profunde,este imaginea unei alte creatii,pe care insusi Dumnezeu o desavarseste in acele momente..iata,asta cred..poetul,omul cu ochii inflacarati,mereu visator,este un fel de semizeu..impreuna ca Dumnezeu creeaza diversitatea universului..mii si mii de opere se nasc din sufletul poetilor..poate ca artistii sunt niste oglinzi in fata carora,sau mai degraba in versurile sufletelor lor,Dumnezeu isi prezinta marea opera..poate ca asa este..dar,eu tind sa cred altceva..poate nu chiar adevarat,dar este pornca propriei mele inimi,pe care o ezecut de fiecare data..poetul este creatorul..in fiecare vers,in fiecare cuvant,el creeaza o noua dorinta,care este indeplinita de atotputernicul creator,Dumnezeu...poetul este purtatorul unui ordin divin,numit initiere,este zeul pe care intreg universul il numeste dorinta..este chipul lui Dumnezeu care calatoreste in lumea noastra..
respect pentru cei care au venit aici,pe acest pamant,pentru ajuta intreaga omenire..

ps: si totusi,eu nu sunt artist,si cu siguranta nu voi fi niciodata,...pentru ca drumul meu este altul...cateodata sunt un demon,avand talentul de a enerva oamenii..
ascultati aceasta colinda minunata..o sa va placa..
Fuego - Din cer senin
http://www.trilulilu.ro/FBIEuro/7eb04e1c3da7bb

Inima-centrul creatiei eterne
cand scriu doar inima transpira...doar ea se zbate incontinuu...pentru a reusi sa creeze o opera nemaipomenita..totul pentru a produce macar un zambet pe chipul cititorului...inima aceasta pe care o port in sufletul meu este singurul motor care ma ajuta atunci cand incerc sa scriu.,..poate creatia nu este intotdeauna o opera reusita.nu regret niciodata rodul acestei pasiuni..pentru ca stiu ca prin scris,inima mea vorbeste...prin cuvinte reusesc sa-mi exprim sentimentele..stiu,poate ca ceea ce scriu nu este citit..dar nu asta conteaza..uneori vorbesc ca un nebun cu mine insumi..nu stiu,pare destul de ciudat...dar asta este realitatea...inima adesea suspina..si atunci trebuie sa vindec ranile interioare...si toate astea...prin scris..
nu muncesc deloc atunci cand scriu...nu depun efort..doar inima se dedica complet in aceasta activitate..pe care eu o consider mai degraba o pasiune,dar si un viciu din cand in cand.
nu sunt artisit,talent nu prea am..dar scrisul este visul meu..in care traiesc..poate chiar si in lumea reala..nu incetez niciodata sa ma trezesc fara a darui un zambet...doresc ca prin ceea ce fac,sau incerc sa fac,sa aduc fericire tuturor..
poate nu de fiecare data reusesc..dar in clipele,chiar daca sunt cam rare,cand cineva se bucura atunci cand calatoreste impreuna cu mine in acest vis...ma simt implinit...pentru ca atunci imi dau seama ca ceea ce fac nu este in zadar..si nu incetez..indiferent de reactia celoir din njur,care au auzit,sau poate nu au auzit de mine,merg mai departe..stiu ca trebuie sa scriu pentru o anume persoana din acest univers..sincer,nu stiu daca va reusi vreodata sa citeasca...dar imi urmez drupul,uneori putina nebunie e cea care te ajuta sa ajungi unde doresti..

ps:nu sunt eu cel mai in stare sa vorbesc despre scris..tot ce ati gasit aici e doar parerea mea..atata tot..nimic mai mult.poate ca nu este adevarat.e un fel de lege spirituala a propriului meu suflet..principiile dupa care ma ghidez la fiecare calatorie...va multumesc pentru intelegere si pentru toimpul alocat..in aceste momente trebuie sa plec..maine revin..voi incerca din nou sa fac lumea sa zambeasca..si inca ceva..o mica dorinta..amintiti-va macar o data de acea persoana care va facut ziua mai frumoasa..

Cum sa nu zimbim si cum sa uitam ca existi daca ,cu asazisul "putin talent" pe care il posezi,ai reusit sa creezi un basm,un basm sau mai multe frumos intretesute intre ele si presarate cu cringuri si livezi ,cu zimbete si zeite,cu monstri si pacosti,cu frumoase si moarte,sori si lune.
Sigur ca printesa Isis nu poate fi inteleasa decit de catre Osiris si vice-versa,dar in afara de lumea basmului si a visarii ,a copilarieie,a tandretei si sentimentelor pure fara interese si aspiratii de alte ordini decit cele ale trairilor intense,inafara de nebunie si extaz ...exista acel graunte ,acea sclipire acea gingasa flama care cu predilectie ,persoanele mai mult sau mai putin descrise mai sus o inteleg ca fiind un simbure al creatiei divine ,acel mic si totusi primordial amanunt care genereaza viata...IUBIREA!

.....si nu-mi amintesc acum deloc ...daca cineva ar fi putut vreodata justifica in mod obiectiv...cu adevarat ,actiunea sau comiterea unei fapte fie ea buna sau rea ,in cazul in care motivul care a stat la baza acesteia a fost generat de insasi FRAGILITATEA EFEMERA a acestui SENTIMENT-IUBIREA.


Iubire si Lumina

Luminita

https://www.youtube.com/watch?v=-R-A6t3XKeo Declan Galbraith-Love of my life

poate ca totul incepe de la primul cuvant..il arunc fara sa ma gandesc pe pagina alba..nici nu-mi dau seama,ca acel cuvant este o poarta catre o alta lume..este cuvantul cu care calatoresc in propria mea lume..ce poate fi mai frumos?adevarul este ca scrisul este intradevar un mister..nu stiu daca cineva il poate descoperi in totalitate..atunci cand inima mea graieste,iau un pix si o foaie..inchid ochii si imi deschid sentimentele..incerc sa caut ceea ce-mi doresc,desi constientizez ca este foarte greu,aproape imposibil nu renunt..uneori ceea ce insir pe foile acelea albe sunt considerate reusite,altele esecuri..dar pentru mine,toate au aceeasi valoare..fie nca este o poezie incantatoare,sau un cosmar ,toate m-au ajutat sa imi continui drumul..iar in momentul,cand voi reusi sa ajung la destinatia finala,nu voi mai scrie..niciodata..nici nu stiu cum sa descriu acest zbor al imaginatiei..vine cand doreste..sunt insa si momente cand simti nevoia de a respria aer..dar poezia,proza,si tot ceea ce inseamna scris traieste in adancul inimii talke..nu trebuie sa te inalti pentru a scrie ceva..recunosc,nu sunt un scriitor..ceea ce fac nu este scris,si nu doresc celebritate..nu doresc sa fiu apreciat,nu doresc ca ceilalti sa citeasca ceea ce eu scriu.dar asemnea fiecarui pas din desert,fiecare cuvant are propria sa urma..scriu pentru a-mi linisti inima,dar trebuie sa scriu..nu imi pasa daca cineva citeste ceea ce scriu,nu ma intereseaza opiniile lor..pentru mine,bataile inimii sunt adevaratele raspunsuri,,..aud de la prieteni diferite pareri..multi spun ca nu inteleg nimic din ce scriu,altii cred ca totul este un fel de iluzie,ca sunt un actor putin priceput..le ascult fiecare parere.si ma bucura nespus de mult faptul ca nu ma inteleg..pana la urma urmei,inima mea,e doar a mea..daca cineva de pe acest pamant ar intelege vreodata ce scriu,cred ca nu as mai dori sa traiesc..asta ar insemna sa-mi citeasca gandurile,sa respire pe aceeasi frecventa cu mine..dar nu e asa,fiecare inima are propria sa linie melodica..privind in jur,de-alungul anilor,am inteles ca scrisul meu este o boala pentru cei din jur,...dar oare,cum as putea vindeca ranile celorlati?da,poate ca aici gresesc cel mai mult..de fiecare data cand calatoresc in lumea visurilor mele,atunci cand ma trezesc cu o foaie scrisa de mainile mele,ma duc si o daruiesc unei persoane..o rog sa citeasca si sa-mi spuna mai apoi parerea..poate ca in mod normal,nu ar trebui sa fac asta,.dar asemenea vantului,creatie este mereu calatoare..poezia si proza traiesc din cititor in cititor..daca le-as tine numai pentru mine,pentru caele momente cand practic sunt al pamant,atunci le-as tine cu forta..intr-o inchisoare a regretelor..de aceea,de fiecare data,chiar daca la prima vedere ele deranjeaza,stiu ca e singura modalitate de a le darui o viata..apoi nu mai depinde de mine..depinde de cel ce le va citi..in mainile lui vor sta propriile mele sentimenet..nu scriu pentru a plange,sau penrtu a povesti cuiva povestea vietii mele..poezia e un virus care cuprinde fiecare inima..imi amintesc fiecare intamplare..dar totul este asa cum este...scriu uneori,faa sa inteleg..sunt cuprins de niste sentimente mai necunoscute..dar nu ma dau batut...in fine,ceea ce fac,e ceea ce sunt..daca voi puteti sa va exprimati sentimentele prin moduri normale,eu asta sunt..nu ma pot schimba...
si totul continua,niciodata nu e sfarsitul creatiei..dar daca am uita pentru un minut din viata de aur,diamante si alte pietre pretioase,daca am uita ca avem casa sau masina,daca am uita pentru o zi cati bani avem,si ma incerca sa aflam cat de valoros este sufletul nostru,atunci ce am constata?cu ce il putem face sa straluceasca?daca nu ne cunoastem pe noi,atunci de ce mai traim?
nu vreau sa supar pe atotcreator,dar uneori ma gandesc ca scrisul este o boala nevindecabila..si daca cumva ai ghinionul sa scrii pentru o persoana speciala,atunci cu siguranata e drumul spre moarte..si chiar daca reusesti sa invingi valurile puternice ,tot singur vei ramane..e atat de ciudat..o inima e singurul regat pe care nimeni nu-l cucereste.....sau poate ca inima e regatul vieti..unde nu e razboi..dar aceste framantari,care exista in fiecare secunda in mine,ce sunt?da,sunt atatea mistere in jur,si mi-as dori sa le cunosc adevaratul sens,macar pentru o clipa..
prorpia mea muza este o fiinta care nu citeste ceea ce scriu..pentru ea,totul este un cosmar..si a minceput sa ignore orice gest..dar nici eu nu stiu,cum de continui..poate,singura forta care tine scrisul in viata,este iubirea..o iubesc atat de mult,incat fiecare cuvant pe care il scriu in clipele eterne ale vietii,tremura././fiecare cuvant este o respiratie profunda,...si in acele momente,sunt nemuritor..chiar daca ea se afla departe,chiar daca nu mai vorbeste cu mine,in mintea mea,in inima mea,este prezenta in fiecare clipa..
pentru cei care se intreaba daca scrisul este ceva special,daca este o aptitudine,nu stiu ce sa le raspund...doar daca vor calatori singuri in aceasta lume,vor intelege adevarul..dar stiti cum e,viata mea e adevarul meu,viata voastra e adevarul vostru..iertatimi greselile..urmele gandurilor mele,sunt aici,pe aceste pagini din fata mea...le-am publicat si aici,pe foprum acesta..dra timpul este vantul care le va raspandi,dupa propria dorinta..

si,inainte de a incheia aceasta discutie,mai am de transmis cate ceva..
fiecare cuvant este o rugaciune.pe care o soptim in taina..chiar daca el se afla in fata tuturor oamenilor,doar noi il citim asa cum trebuie..doar in sufletul nostru,el rasuna cu adevarat...comunicam cu cel mai presus zeu..caci cuvantul este sabia noastra,cu care ne luptam impotriva fiecarui cosmar..
nu stiu daca maine voi mai deschide ochii,nu stiu daca maine voi avea o zi usoara,nu stiu ce se va intampla la urmatorul rasarit,orice ar fi,daca voi mai avea vreodata sansa,puterea,sa scriu,o voi face...fara nici-o urma de indoiala..iar de va fi sa nu mai pot visa,voi trai cu amintirile acestea..unde am zambit din tot sufletul...dar sa iubim,sa traim fiecare clipa asa cum merita traita..numai bine..

a scrie ceva este doar incercarea de a te juca.intr-un fel,atunci cand te lupti cu o pagina alba,patrunzi intr-o alta lume.povestile care s-au nascut ca urmare a catorva momente de liniste profunda,sunt amintiri netraite pana la inceperea jocului.orice vis devine o parte din propria ta viata.
poate unul din cele mai magice momente ale scrisului sunt cele cateva clipe in care sufletul patrunde in marturisirile fiecarei fapte.in adancul lor se afla ochii tai,care vor ramane vesnic deschisi.fiecare sentiment ia forma unui cuvant pe care il arunci,poate in nestire in infinitul cuprins al opererlor tale.el va incerca apoi sa pluteasca in gandurile fiecarui cititor.jocul consta in a aduce cat mai multe zambete.dureaza o eternitate pana ce reusesti sa visezi asa cum ti-ai dori.
unul din cele mai grele fapte este curajul.niciodata nu trebuie sa te avanti fara sa te lasi cuprins de sentimente.nu-ti fie frica,si nu fi suparat daca au trecut prea multe zile de la ultimul joc.,asteapta-ti in tacere randul.
cand vei auzi chemarea fie intradevar teama.fiindca aceasta chemare este menita sa-ti marturiseasca cele mai cumplite fapte.sufletul tau vorbeste,iar daca il vei intelege gresit,te vei rataci in lumea aceasta./daca cuvintele ti se par straine,hraneste-le cu dragoste.crezi ca vor creste singure?of,daca ar fi asa,atunci toti scriitorii ar fi pe deplin multumiti.dar nu e deloc asa.acestui viciu trebuie sa-ti dedici intreaga viata/
in inchiere,marturisesc ca intotderauna am considerat scrisul un vis.am incercat sa invat cuvintele sa zboare...sa patrunda in inima fiecarui cititor.au fost nenumarate acele momente cand am hotarat sa incetez.dar,nu am reusit.scrisul este o lume in care totul e asa cum ti-ai dori.poate nu este o lume reala,dar atata timp cat fructele cuvintelor imi vor hrani sufletul,voi ramane mereu calator pe taramul cuvintelor.la izvorul ideilor vor poposi mereu,pentru a-mi improspata sufletul.va invit la un joc.acceptati aceasta chemare.propun sa vorbim despre dragoste.incep eu,iar voi veti continua acest vis..


dragostea se masoara in clipele care traiesc mereu vesnic in amintirea noastra.de aceea,ea se numeste nemurire.dragostea e cu siguranta sensul vietii noastre.dragostea e mereu dulce,caci taina ei atat de uimitoare,descoperi in fiecare zi un zambet special..

in speranta ca ziua aceasta va aduce bucurie in sufletele voastre,dar si in inima iubitei mele,trimit catre inaltul cerului dorinta de a fi mereu impreuna.poate nu credeti,dar cuvintele ne leaga fiecare inima.

va multumesc,dar sa nu ne trezim totusi,din acest vis.