aceasta este viata mea..

va invit la o initiere colectiva ..va invit sa discutam propria noastra viziune asupra vietii..abia astept opiniile voastre

Modestia universului insusi, silit sa plece mereu in fata clipelor de vis zburand din el insusi mereu ,depasindu=l mereu,cernandu=se iarasi,in trecut, cenusa fertila a unui incomensurabil avant umilit si exaltat in eternitate.Privind, privind mereu , ai sa=ntelegi , fara=ndoiala , ca viata este un prilej.
Viata poate parea uneori o uriasa valvataie viforoasa ,alteori o campie de flacari mici, in intuneric, sau palpaind in vant, sub cerul orb.Noi suntem pasarile care ajungem din urma tineretea, in zborul ei catre luceafarul de seara.Si daca gandurile naostre sunt usoare sau sunt grele, naravase sau supuse, negre, albe, sa nu fie nici un amestec al starii si al schimbarilor din cerul fiecarei zile si al sirului de zile din care e facuta , doar din el, viata noastra?
Am cazut prada unor puteri posomorate :prezentul se usuca in mainile noastre ; simtim deodata ca am trecut de un soroc esential, pe care nu=l siam ; incepem sa ne fim straini din pricina ca amintirea si uitarea isi impart altfel trecutul nostru ; iar intr=o zi , curand ne va strabate desarta fulgerare a vechilor iubiri si chipurile vor zambii cu ochi straini , sub stele reci , si raurile au sa curga, imputinate si amare,inspre mari de fum.
Viata nu este creata ca sa implineasca dorintele naostre.Ba uneori ramai cu impresia ca viata actioneaza in directie inversa .E suficient sa=ti doresti ceva , ca acel ceva sa nu se realizeze.Exista si o alta versiune, mai linistitoare- ca in general viata nu se intereseaza de dorintele noastre, ci isi urmeaza un curs anume al ei.Oricum e stupid sa stai cu mana intinsa si sa astepti sa=ti cada ceva in ea... A sti ca drumul tau e dinainte stabilit si ca nimic nu te poate abate de la el, asta nu inseamna sa stai ca un cersetor la marginea drumului, ci sa mergi inainte.De vreme ce=i drum ,trebuie sa pasesti chiar daca asta ti se pare obositor, iar uneori si inutil.
Imi vine uneori sa cred ca marea nenorocire este chiar de preferat fleacurilor.Marea nenorocire nu vine in fiecare zi - mori sau o infrangi , iar daca te ia , asta rezolva totul..Cred ca educatia ,buna sau rea,o face viata.Viata e un foc.Poate fi cu palalaie sau abea sa=nrocneasca , dar atata timp cat e viata ,e foc.Si daca primele tale intalniri cu focul se rezuma la arsuri ,nu=i nimic de mirare ca pana la sfarsit te vei tot feri si asa vei muri fara sa=ti dai seama ca focul poate nu numai sa te arda ci sa te si incalzeasca.O intindere in care domneste obscuritatea si clantanitul din dinti de teama-asta iti ofera viata .
Lucrurile merg, o data asa,altadata altfel si de cele mai multe ori prost dar e de ajuns sa constati ca ele merg si te linistesti .Ceea ce e astazi maine nu va mai fi si intru=cat ca e astazi nu=i cine stie ce ,n=ar fi de mirare ca ceea ce va fi maine sa fie mai bun , iar daca nici maine nu va fi bine , ce importanta are , trece si asta si vine altceva...

zero kiryu felicitari..citind aceste cuvinte am inles niste lucruri esentiale...ai dreptate..citind aceste cuvinte am inteles ca trebuie sa luptam orice ar fi...imi place focul,desi trupul meu e invadat numai de apa...imi placa caldura lui,dar imi place sa fiu si ranit..atunci cand focul imi arde pasii,inteleg ca am luat-o pe un drum gresit....iubirea este o melodie,pe care oamenii o asculta la petreceri..o asculta atunci cand depasesc anumite obstacole ale vietii...dar eu,nu ascult aceasta melodie atata de frumoasa numai la petreceri..pentru mine,iubirea e melodia pe care o fredonez pe drumul vieti..o fredonez pentru a mentine nestinsa flacara visului din inima mea...aceasta melodie ma ajuta sa trec peste momentele grele.... iubesc aceste cuvinte pline de afectiunea ta..iubesc tot ce zici,pentru ca aceste capodopere,care-mi incanta sufletul,izvorasc din izvorul atat de limpede al inimii tale..astept urmatoarele tale postari..